Autor: Delia Owens
Naționalitate: americană
An apariție: 2018 (la noi, în 2019, la Editura Pandora M)
Titlu original: Where the Crawdads Sing
Gen carte: ficțiune istorică, mister
Număr pagini: 384
Nota goodreads: 4.46
Nota mea: 3/5
DESCRIERE
Zvonurile despre Fata Mlaștinii au circulat mulți ani în Barkley Cove, un orășel liniștit de pe coasta Carolinei de Nord. Așa că, în 1969, când chipeșul Chase Andrews este găsit mort, localnicii bănuiesc imediat că a fost ucis de Kya Clark, adevăratul nume al Fetei Mlaștinii.
Însă Kya nu este nici pe departe sălbăticiunea pe care și-o închipuie lumea. Sensibilă și inteligentă, a supraviețuit singură în ținuturile luxuriante de pe malul oceanului, împrietenindu-se cu pescărușii, descoperind bogăția nesfârșită a pădurilor brăzdate de canale și învățând lecții de viață accesibile doar celor care trăiesc în natură.
Într-o bună zi, Kya simte înfiripându-se în sufletul ei dorința de a fi iubită, iar când doi tineri din oraș sunt atrași de frumusețea ei neobișnuită, viața i se schimbă complet, căpătând un alt sens.
Dar, nu după mult timp, ceva cu totul neprevăzut îi sfărâmă noua existență.
Acolo unde cânta racii îmbină cu un talent extraordinar povestea tulburătoare a maturizării unei fete părăsite de familie, un superb omagiu adus naturii, o emoționantă poveste de iubire și misterul unei crime.
PĂREREA MEA
Delia Owens este autoare, licențiată în zoologie la Universitatea din Georgia și doctorat în etologie la Universitatea din California. Se observă încă de la începutul cărții că există o documentare riguroasă în ceea ce privește descrierea vietăților din natură și a plantelor. Am citit cartea în aproximativ o săptămână, în mare parte pentru că am avut momente în care citeam puțin și apoi puneam cartea deoparte. Nu mă număr printre cei fascinați de carte, însă nu sunt nici printre cei care au o părere foarte proastă despre ea. Să zicem că sunt undeva la mijloc.
Aveam în plan să citesc cartea cam de când a apărut și am făcut-o deoarece eram curioasă să văd cum mi se va părea. Este o carte ok, are unele merite (cum sunt descrierile detaliate care creează o anumită atmosferă), însă după părerea mea, nu cred că merită laudele nenumărate. Povestea din spatele cărții este interesantă, însă pe mine nu m-a convins.
Titlul Acolo unde cântă racii ne oferă un indiciu al unui loc prezent în carte, iar ca teme am descoperit tema familiei, a iubirii, prietenia și mai ales, supraviețuirea. Personajele nu sunt foarte numeroase, iar în centrul acțiunii stă Kya, Fata Mlaștinii. Începând cu anul 1952, suntem alături de Kya în ceea ce se numește parcursul ei existențial. Și ajungem până în 1970, când Kya este adult, iar viața sa ia anumite întorsături. (mai mult…)
Autor: Carolyn Brown
Naționalitate: americană
An apariție: 2019 (la noi, în 2020, la Editura Litera)
Gen carte: ficțiune, romance, chick lit
Număr pagini: 256
Nota goodreads: 3.99
Nota mea: 3/5
DESCRIERE
Când a moștenit Hanul cu Magnolii, o casă din perioada victoriană amplasată în mijlocul pădurilor de pini din estul Texasului, lui Jolene Broussard i s-a îndeplinit un vis extraordinar. După o viață petrecută cu regretul că nu și-a putut salva mama care avea tendinț e de autodistrugere, Jolene știe că pensiunea pe care până acum au condus-o mătușa și unchiul ei este cea mai bună metodă de a începe o viață nouă, într-un loc pe care să-l poată numi acasă. Are doar o mică problemă: un constructor încăpăț ânat și cu toane pe nume Tucker Malone, care deț ine jumătate din Hanul cu Magnolii și a reușit să-și înfigă cizmele prăfuite de cowboy în mijlocul visului ei.
PĂREREA MEA
Carolyn Brown este o scriitoare americană ce a scris peste 100 de romane de dragoste și ficțiune. Anul trecut am citit Secrete și speranțe și vă povesteam impresiile mele aici. Pentru mine, Secrete și speranțe a fost o lectură relaxantă și cu un subiect destul de interesant. Așa a fost și in cazul romanului Hanul cu magnolii. Am ales cartea atât datorită titlului, cât și copertei foarte frumoase. Are 256 de pagini și se citește repede în mod normal, dar în cazul meu, lucrurile au fost puțin diferite.
Titlul cărții ne oferă indicii despre un element-cheie al cărții și anume, locul unde se petrece mare parte din acțiune – Hanul cu Magnolii. Tema este una romantica, dar este dezbătută și tema prieteniei, cât și puterea de a merge mai departe atunci când vine vorba de momente grele. Stilul este accesibil și este o lectură potrivită pentru vacanță sau relaxare.
Cadrul acțiunii este Texasul, descris foarte frumos de autoare, iar acțiunea este simplă și ușor clișeică. Printre personaje îi avem pe tânăra și atrăgătoarea Jolene, pe mătușa Sugar și unchiul Jasper, prietenele mătușii Sugar – Flossie, Dottie și Lucy și pe fermecătorul Tucker Malone, văduv, profund suferind după prima soție, dar care se va apropia de Jolene. Jolene și Tucker devin întâmplător coproprietarii Hanului cu Magnolii și mai apoi, totul se petrece cu o repeziciune amețitoare. (mai mult…)
Autor: Katherine Arden
Naționalitate: americană
An apariție: 2017 ( 2018 – editura Litera – YoungArt)
Gen carte: ficțiune, young adult, literatura contemporană, fantasy
Număr pagini: 400
Titlu original: The Bear and the Nightingale
Nota goodreads: 4.08
Nota mea: 5/5
DESCRIERE
În sălbăticia Rusiei, iarna pare că durează mai tot anul. Dar pe Vasilisa nu o deranjează frigul, şi după o zi petrecută afară, serile rămâne lângă foc, ascultând basmele doicii sale despre Împăratul Îngheţ, demonul zăpezii. La câţiva ani după ce mama Vasilisei moare, tatăl ei călătoreşte la Moscova, de unde se întoarce cu o nouă nevastă. O femeie cu credinţă în Dumnezeu, care le interzice tuturor să mai slujească spiritele casei şi datinile păgâne. Familia întreagă o ascultă, doar Vasya i se împotriveşte, hrănind în continuare spiritele ce sălăşluiesc în jurul căminului, simţind că dispariţia lor ar putea aduce cu sine necazuri mari. Şi, într-adevăr, recoltele devin tot mai slabe, rele de tot felul se abat asupra întregului sat, în vreme ce creaturi malefice apar tot mai aproape de casă. E timpul ca Vasya să-şi descopere adevăratele puteri.
PĂREREA MEA
Aveam pe lista mea de ceva timp acest roman, însă mereu s-a ivit altă carte și nu am ajuns și la el. Și iată în luna noiembrie a acestui an, am reușit și eu să citesc o minune de carte. Trebuie să spun că pe internet am citit doar păreri pozitive, dar încă nicio recenzie completă. Am vrut să descopăr singură cartea și să scriu apoi câteva impresii, iar mai târziu să citesc și impresiile altora. Revenind la carte, Ursul și privighetoarea face parte din trilogia The Winternight, fiind primul volum, iar la noi s-a tradus deocamdată doar acesta. Sau cel puțin așa știu eu. A apărut pentru prima dată în 2017, iar la noi în 2018, la editura YoungArt. Autoarea Katherine Arden are 34 de ani, este din SUA și scrie extraordinar de bine. Chiar am fost surprinsă să aflu că autoarea este atât de tânără și de talentată.
Acțiunea se petrece în Rusia medievală, într-o perioadă în care oamenii credeau în supranatural, în basme și alte lucruri fantastice. Ca pagini, este voluminoasă (400 de pagini), însă are un stil alert și se citește foarte repede. Eu am citit-o în câteva zile. Chiar și descrierile minuțioase sunt extrem de interesante și nu ca în alte cărți, unde am întâlnit descrieri interminabile.
Temele cărții sunt numeroase, de la basm, la fantastic, la iubire, familie, prietenie și așa mai departe. Practic, cartea este un amestec de mai mult teme. Semnificația titlului a fost pentru mine o plăcută surpriză, deoarece are legătură cu personajele cărții, însă într-un mod neașteptat. Cine este Ursul și cine este Privighetoarea? Ei bine, vă las să citiți și să descoperiți. Misterul este dezlegat undeva pe la jumătatea cărții de fapt.
Acțiunea este complexă, totul este prezentat într-un ritm alert și personajele sunt multe și foarte bine conturate. Unele sunt personaje reale, din viața de zi cu zi, însă altele sunt personaje fantastice, luate din folclorul rusesc și nu numai (rusalka, vazila, domovoiul, bolotnikul, etc.) Cartea are forma unui basm, doar că unul complex. Și legat de personajele fantastice, dar și de mulți termeni luați din folclorul rusesc, la finalul cărții există un glosar de termeni care ne explică ce semnifică fiecare.
Avem o atmosferă de basm și chiar cartea însăși începe cu un basm, spus copiilor lui Piotr (boierul) de către Dunia, doica loială și înțeleaptă. Trebuie să recunosc că am observat prezența unor tipologii specifice basmului. De exemplu, boierul, mama vitregă, ființele supranaturale negative sau pozitive, fiul rătăcitor care pleacă de acasă, împărați, călugări, preoți.
După începutul feeric, cartea ne rezervă o mulțime de surprize. Îl cunoaștem pe boierul Piotr, pe fiii lui și pe soția sa, Marina. După ce își pierde soția în urma nașterii mezinei, Piotr este zguduit puternic. Iar de acolo se întîmplă tot felul de evenimente care mai de care mai ciudate sau surprinzătoare. Revenind la personaje, preferata mea este Vasea (Vasilisa), mezina familiei, a cărei bunică se zice că a fost cândva vrăjitoare. Ei bine, Vasea este un copil atipic. Iubește natura, primăvara, iarna, câmpiile și are darul de a vedea și comunica cu ființele supranaturale. (mai mult…)
Autor: Ann Napolitano
Naționalitate: americană
An apariție: 2020 ( la noi, la editura Litera – colecția Buzz Books)
Gen carte: ficțiune, young adult, literatura contemporană
Număr pagini: 384
Titlu original: Dear Edward
Nota goodreads: 4.13
Nota mea: 4/5
DESCRIERE
Într-o dimineață de vară, Edward Adler, un puști în vârstă de doisprezece ani, se îmbarcă la bordul unui avion care pleacă de pe Aeroportul din Newark cu destinația Los Angeles, împreună cu fratele său mai mare, cu părinții lor și alți 183 de pasageri. Printre aceștia se numără un afacerist de succes de pe Wall Street, o tânără care se confruntă cu o sarcină neașteptată, un soldat rănit în Afghanistan, un magnat, o femeie care fuge de soțul ei posesiv.
Dar avionul se prăbușește, iar Edward este singurul supraviețuitor. Povestea lui captează atenția întregii țări, dar băiatul se luptă să-și găsească locul în lume după pierderea tragică a familiei sale. I se pare că a rămas pentru totdeauna legat de avionul acela și de pasagerii din el. Apoi face o descoperire neașteptată, care-l va ajuta să obțină răspunsurile la câteva întrebări esențiale: Cum înveți să o iei de la capăt, după ce ai pierdut totul? Cum înveți să-ți recapeți încrederea? Cum găsești sensul vieții?
Dragă Edward este, în același timp, o poveste despre maturizare, un portret multidimensional al unor personaje de neuitat și o ilustrare a căilor prin care o inimă frântă poate învăța din nou să iubească.
PĂREREA MEA
Ann Napolitano este o autoare americană, iar romanul Dragă Edward a fost publicat întâia oară în ianuarie 2020 de Dial Press, devenind instant un bestseller New York Times. La noi, a apărut în același an, la editura Litera, în colecția Buzz Books ( o colecție în care am descoperit multe cărți bune) și face parte din categoria thriller, suspans și detectiv.
Are 384 de pagini și se citește destul de repede. Depinde cât de mult timp îi aloci și cât de repede te prinde. Subiectul este unul captivant (nu îl mai reiau, deoarece apare mai sus, la partea de descriere) și m-a emoționat. Nu până la lacrimi, cum au fost emoționați alți cititori, dar totuși. Ca teme, au fost abordate tema familiei, iubirea, supraviețuirea, destinul tragic, amintirile. Titlul este reprezentat de formula cu care începe o scrisoare și nu, nu este spoiler dacă vă spun că un element important al romanului sunt scrisorile. Cum anume, veți vedea dacă veți citi toată cartea.
Cadrul acțiunii este SUA, în diferite locații (Los Angeles, spre exemplu). Personajele cărții sunt numeroase și trebuie să fii atent încă de la început la fiecare dintre ele ca să înțelegi care e treaba cu ele. În urma unui accident tragic de avion, Edward Adler, un puști de 12 ani, este singurul supraviețuitor. Este bine? Este rău? Bine, pentru că a supraviețuit. Pe de altă parte, rău, deoarece în accident și-a pierdut ambii părinți și fratele de 15 ani, pe Jordan. Și este rău, deoarece existența sa va fi mereu bântuită de această enormă pierdere.
După ce iese din spital, Eddie va locui cu unchiul John și mătușa Lacey, sora mamei sale, un cuplu care nu a reușit să facă un copil. Cei doi iau în serios rolul de părinți adoptivi, dar el nu se simte acasă și va găsi un refugiu în casa lui Shay, o fată de vârsta lui. Cei doi vor lega o prietenie frumoasă, cu suișuri și coborâșuri. Partea cea mai interesantă este abia după jumătatea cărții, când se întâmplă niște evenimente care fac din roman unul emoționant.
Cartea este formată din două planuri narative, unul fiind prezentul (de după accident) și unul este reprezentat de trecut (momentul de dinainte de accidentul aviatic). Iar saltul ăsta prezent-trecut mi s-a părut interesant. O întrebare care mi-a stat pe buze pe tot cuprinsul lecturii a fost: cum o iei de la capăt dacă te afli în situația lui Edward? Sincer, nu știu, deoarece este foarte greu să te gândești că ai putea fi pus în asemenea situație. Un asemenea șoc nu cred că poate fi depășit vreodată cu adevărat, iar durerea cel mult se mai estompează cu trecerea timpului. (mai mult…)
Autor: John Steinbeck
Naționalitate: americană
An apariție: 1939 (2013 la Editura Polirom)
Gen carte: ficțiune, literatura clasică, familie, dramă
Număr pagini: 600
Titlu original: The Grapes of Wrath
Nota goodreads: 3.98
Nota mea: 4/5
DESCRIERE
Este un roman realist american scris de John Steinbeck și publicat în 1939 de Editura Viking. A primit National Book Award și Premiul Pulitzer pentru ficțiune și a avut un rol proeminent în acordarea Premiului Nobel pentru literatură în 1962.
Are loc în timpul marii crize economice, romanul se concentrează asupra familiei Joad, o familie săracă de fermieri. Aceștia au ajuns să fie arendași acasă în Oklahoma din cauza secetei, a dificultăților economice, a schimbărilor din industria agricolă și a executărilor silite ale băncilor care îi obligă pe arendași să nu mai lucreze. Datorită situației lor aproape fără speranță și, în parte, pentru că sunt prinși în Dust Bowl, au plecat în California, împreună cu alte mii de „Okies” după locuri de muncă, pământ, demnitate și viitor.
PĂREREA MEA
John Steinbeck este un autor american, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1962. De la acest autor am mai citit până acum Perla (4/5 ♥), La Răsărit de Eden ( 4/5 ♥), Șoareci și oameni (3/5 ♥) și Iarna vrajbei noastre (2/5 ♥). Să zicem că cel mai mult mi-a plăcut La Răsărit de Eden, pe care doresc să o recitesc la un moment dat.
Fructele mâniei a apărut prima dată în 1939 și este un roman realist care prezintă fapte din timpul marii crize economice. Ca teme, întâlnim tema realistă, cu tot ce cuprinde ea, de la moarte, suferință, boală, crimă, violență, până la opresiuni de tot felul. Titlul este o metaforă pentru suferințele îndurate de personajele cărții, dar există și o referință biblică (iar astfel de referințe apar des în carte, deoarece unul dintre personaje este un fost preot).
Cadrul acțiunii este reprezentat de America, mai exact Oklahoma și California (pentru multe dintre personaje, un tărâm al făgăduinței). Personal, am citit cartea în vreo 10 zile. Și din cauza stilului complex, dar și din cauza perioadei aglomerate. Cartea are un număr generos de pagini (ediția de la Polirom are 600) și ne este prezentată povestea tragică a familiei Joad. Romanul are foarte multe personaje, iar majoritatea mi s-au părut super bine construite. (mai mult…)
Autor: Gillian Flynn
Naționalitate: americană
An apariție: 2006 (în 2015 la editura Trei, colecția Fiction Connection)
Gen carte: ficțiune, thriller, mister, crimă, suspans
Număr pagini: 328
Nota goodreads: 3.98
Nota mea: 4/5
DESCRIERE
După o scurtă internare într-un spital de psihiatrie, jurnalista de investigații Camille Preaker se confruntă cu o sarcină dificilă: trebuie să se întoarcă în orășelul unde a copilărit pentru a scrie despre moartea a două fete. Camille n‑a mai vorbit de mult cu mama ei nevrotică și ipohondră și cu sora vitregă, pe care aproape că n‑o cunoaște: o fată atrăgătoare în vârstă de treisprezece ani, cu o putere ciudată asupra localnicilor. Acum, instalată în fosta ei cameră din conacul victorian al familiei, Camille își dă seama că se identifică prea mult cu victimele. Bântuită de propriii demoni, trebuie să dezlege puzzle‑ul psihologic al trecutului, dacă vrea să afle adevărul și să reziste întoarcerii acasă.
PĂREREA MEA
Gillian Flynn este o autoare americană care a scris Fata dispărută, Obiecte ascuțite și Locuri întunecate, romane deosebit de apreciate de cititori. Obiecte ascuțite este primul roman pe care l-am citit de la această scriitoare și recunosc că, deși îl aveam pe lista mea de ceva timp, nu am avut curajul să îl citesc. A apărut prima dată în 2006, iar la noi abia în 2015, la editura Trei. Are 328 de pagini și odată ce te captivează, nu mai poți lăsa cartea din mână. Cartea se citește relativ rapid și sincer, nu mă așteptam să mă prindă așa de tare de la primele pagini.
Titlul mi s-a părut bine ales și arată o legătură între subiectul cărții și personajele cărții, dar arată, de asemenea, durerea, mutilarea fizică și psihologică. Ca teme, avem psihologicul, boala mintală, crima, relațiile defectuoase dintre părinți și copii. Cartea este un thriller psihologică care tratează un subiect dur, de la crimă la boala psihică. Multe dintre personaje mi s-au părut stranii și am fost puternic oripilată de unele scene ale romanului.
Nu prea am citit până acum cărți cu un subiect atât de puternic și am fost uimită cât de departe poate merge un bolnav psihic. Cred cu tărie că cei care maltratează oameni au fost la rândul lor traumatizați, căutând astfel în creierul lor defect o modalitate de refulare sau răzbunare.
Romanul ne prezintă două crime, în care două fete sunt torturate și ucise. Există chiar varianta, m-am gândit eu în timp ce citeam, unei torturi atât fizice, cât și psihice. Ca structură, cartea este formată din 16 capitole scurte, iar acțiunea este prezentată din perspectiva personajului feminin principal, Camille. (mai mult…)