Currently Browsing: Ce autori am mai descoperit

Top cărți citite în 2022

Cum a fost pentru mine anul 2022? Un an al schimbărilor, un an cu bune și rele, dar și cu multe lecturi la activ. A fost anul în care am dat o șansă cărților audio, am alternat între Voxa și Audiotribe și în final, am rămas cu Voxa, care are și cărți audio, dar și carti electronice. Sunt extrem de norocoasă că de un an de zile mă bucur de un Kindle Paperwhite cu lumină internă, care față de cel vechi, îmi permite să citesc și noaptea.

În 2022 am terminat 90 de cărți, dar am pus pe pauză și câteva cărți, deoarece nu am simțit că e momentul lor. Una dintre ele este Iubita locotentului francez, pe care sper sa o reiau în 2023. Cărțile audio au fost în număr de 25. Deși am descoperit multe cărți, îmi este greu să fac un top 10, deoarece, din păcate, puține au fost cele care m-au impresionat cu adevărat. Am observat că am devenit tot mai pretențioasă când vine vorba de citit și că sunt ușor dezamagită de ceea ce citesc. Puteți vedea lista cu toate cărțile citite aici. (mai mult…)

Copiii de pe Volga – Guzel Yakhina (recenzie)

Autor: Guzel Yakhina

Naționalitate: rusă

An apariție :2018 (la noi, în 2020, la Editura Humanitas – colecțIa Raftul Denisei)

Gen carte: ficțiune istorică, realism magic

Număr pagini: 448

Titlu original: Дети мои

Nota goodreads: 4.16

Nota mea: 4/5

Alte cărți citite de la acest autor: Zuleiha deschide ochii

DESCRIERE

La trei ani după debutul ei fulminant, cu bestsellerul Zuleiha deschide ochii, Guzel Iahina publică în 2018 un nou roman cutremurător, care se bucură deja de faimă internațională. Iată cum îl descrie autoarea: „Am vrut să vorbesc despre lumea coloniilor germane de pe Volga — vibrantă, aparte, vie — o lume creată cândva de oameni veniți din altă țară și pierdută astăzi în negura timpului. Dar este și o poveste despre cum poate o mare dragoste să nască spaime în sufletul nostru și totodată să ne ajute să le depășim.“

Iakob Ivanovici Bach, profesor în satul german Gnadental de pe Volga, duce o viață simplă, anonimă. Într-o zi, este chemat pe celălalt mal al fluviului ce „împarte lumea în două“ să-i dea lecții unei tinere fragile și timide, Klara, fiica unui straniu personaj Udo Grimm. Nu e deloc surprinzător că între cei doi se înfiripă o poveste de iubire. Este însă singurul fapt previzibil din acest roman amețitor, căci în clipa următoare istoria dă năvală, răsturnând reguli și destine, realitatea capătă accente supranaturale, adevărul nu mai este același și totul se topește într-o grandioasă epopee din ritmul căreia nu te mai poți desprinde.

PĂREREA MEA

Guzel Yakhina este autoare rusă, premiată cu Big Book Literary Prize și Yasnaya Polyana Literary Award. De la ea am mai citit în 2019 Zuleiha deschide ochii, dar cred că a fost o lectură grăbită, din care nu am rămas decât cu câteva frânturi. Iar pe goodreads i-am oferit 4 din 5 steluțe. Zuleiha a fost prima carte din 2019, iar Copiii de pe Volga este, coincidență sau nu, prima carte din 2022. Copiii de pe Volga deja a primit premii: Premiul Bolșaia Kniga 2019 și Marele Premiu Ivo Andric 2019. Mai este o carte, ultima apărută, Trenul din Samarkand, la care încă nu am ajuns.

Publicată în 2018, iar la noi abia în 2020, Copiii de pe Volga este o carte cutremurătoare. Nu mă voi ambala în detalii despre acțiune și nu voi povesti detalii din cuprinsul cărții, ci voi încerca să subliniez impresiile mele. Îmi este greu să descriu această carte, deoarece pe cât este de complexă, pe atât este de greu de perceput. Are 448 de pagini, dar eu am citit-o în câteva zile, la început de an. Aveam nevoie de o lectură serioasă, dură și care să mă facă să nu mai las cartea jos. Multă lume a citit-o, are deja multe recenzii, ba chiar și păreri pro și contra. Unii zic că este o rescriere a Zuleihei – nu am văzut-o chiar așa, ci că are multe în comun. Ca stil mai ales. Dar Yakhina are un mod aparte de a povesti și folosește niște descrieri absolut superbe. La începutul cărții scrie că romanul este dedicat bunicului scriitoarei, profesor de limba germană la țară.

Temele sunt istoria (chiar o perioadă istorică tare tulbure), familia, iubirea (accent pus mai puțin pe asta) și aș zice eu, supraviețuirea. Ce reprezintă titlul? Ei bine, misterul este dezvăluit undeva abia la sfârșit, când recunosc că nu mă așteptam la semnificația dată de autoare. Atmosfera magică a cărții este una aparte, iar dacă la început ne lovim de o realitate crudă, încărcată de sărăcie și lupta pentru supraviețuire, ne îndreptăm apoi spre o atmosferă de basm, spre realismul magic. Ca structură, romanul este împărțit în 5 mari capitole, fiecare având un titlu simplu ( Soția, Fiica, Elevul, Fiul și Copiii).

Personajul masculin principal al cărții este Jakob Ivanovici Bach, un tânăr profesor de limba germană. Acesta trăiește în Gnadental, un orășel sărac care are, în opinia mea, mulți locuitori ciudați. Acțiunea cărții se întinde din 1918 – an numit de Bach, Anul Caselor Nimicite- și 1935-1938 (Anul Veșnicului Noiembrie, Anii Peștilor și ai Șoarecilor). Un amănunt istoric pe care nu îl știam este faptul că în perioada Războaielor Mondiale, a existat o colonie de germani pe teritoriul rusesc. (mai mult…)

Ce vreau să citesc în 2022

 

Anul trecut am facut o listă cu ce autori vreau să descopăr în 2021. Nu am citit toți autorii din listă, ci doar pe câțiva. Adică 5 autori din 10. Iar lista o puteți vedea aici. De obicei, nu sunt omul listelor și rar mă țin de ele. Nu îmi fac liste de TBR la început de an sau lună, ci prefer să citesc în funcție de starea mea. De multe ori, aleg o carte mai light după una mai grosuță sau care abordează un subiect serios.

În 2022, vreau totuși să punctez câțiva autori. Iar aceștia sunt:

  • Chuck Palahniuk    pe lista mea se află Fight Club și Bântuiții
  • Jessie Burton mi-as dori să citesc Muza și Confesiunea
  • Yukio Mishima cu Amurgul marinarului
  • Elizabeth Gaskell cu Nord și Sud
  • Pam Jenoff am pe listă mai multe cărți: Iubita comandantului, Fetele dispărute din Paris și Povestea unui orfan
  • Elena Ferrante mi-aș dori să citesc tetralogia Prietena mea geniala
  • A. J. Cronin  să mai citesc de la el Cei mai frumosi ani și Gran Canaria
  • Marin Preda mă bate un gând să îl descopăr mai bine și să citesc Scrieri din tinerețe, Jurnal intim, Intrusul
  • Jodi Picoult să citesc Vremea plecării și O viață de rezervă
  • Haruki Murakami să citesc Pădurea norvegiană și Iubita mea, Sputnik

(mai mult…)

Trenul orfanilor – Christina Blake (recenzie)

Autor: Christina Baker Kline

Naționalitate: britanică

An apariție: 2013  (2018  la editura PandoraM)

Gen carte: ficțiune istorică, YA

Titlu original: Orphan Train

Număr pagini:  232

Nota goodreads: 4.18

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

Între anii 1854 şi 1929, aşa-numitele „trenuri ale orfanilor” străbăteau în mod regulat distanţa dintre oraşele de pe Coasta de Est şi ţinuturile din Midwest, ducând mii de copii abandonaţi, a căror soartă avea să depindă doar de noroc. Urmau să fie adoptaţi de o familie iubitoare sau aveau să îndure o copilărie plină de lipsuri?
De origine irlandeză, Vivian Daly a fost un astfel de copil, trimis cu trenul de la New York City către un viitor nesigur. Mai târziu, Vivian se întoarce în est şi duce o viaţă liniştită. Dar în podul casei sale, ascunse în valize, se află vestigiile unui trecut dureros. Atunci când, ca să scape de casa de corecţie, adolescenta Molly Ayer se angajează s-o ajute pe Vivian să facă ordine în pod, se dovedeşte că cele două femei nu sunt atât de diferite pe cât par.

PĂREREA MEA

Christina Baker Kline este o autoare de origine americană care a scris până acum 8 romane și a primit numeroase premii pentru talentul său literar.

Trenul orfanilor sau Fetița din trenul orfanilor (cum apare în alte ediții) mi s-a părut o carte extraordinar de bună. O aveam pe listă de ceva timp, dar am tot amânat-o. Un motiv cred că este și faptul că îmi imaginam o carte prea dureroasă și că trebuie să am o anumită stare ca să o citesc. Cartea a apărut prima dată în 2013 și are numai 232 de pagini. Subiectul cărții m-a fascinat de la prima pagină și în totalitate. Acțiunea se petrece pe două planuri (prezentul – 2011) și un plan trecut (1929), cele două alternând pe parcursul romanului.

Temele abordate sunt familia, copilăria, iubirea. Titlul mi s-a părut bine ales: trenul orfanilor este un tren care între 1854-1929 a transportat 200 000 de copii de pe Coasta de Este spre Vestul mijlociu. Acești orfani erau de fapt copii abandonați sau fără părinți, cărora li se găsea o familie adoptivă. Partea cea mai cruntă este faptul că adopția era un fel de licitație, deoarece copiii erau aleși pentru munci grele. Imaginea asta mi s-a părut extrem de tulburătoare. Personajele cărții nu sunt foarte numeroase, dar sunt puternic construite.

Molly este o adolescentă rebelă care trebuie să facă muncă în folosul comunității; ajunge la un moment dat în casa lui Vivian, o bătrână cu un trecut misterios și dureros, în același timp. M-a impresionat până la lacrimi povestea lui Vivian și evenimentele prin care a trecut. Și ea a fost  orfană, o victimă a unui sistem în care era permisă abuzarea copiilor. A făcut parte din orfanii din tren, a trecut prin mai multe familii și a cunoscut durerea, frica, frigul, foamea, dar a aflat și ce înseamnă bunătatea oamenilor cu suflet. (mai mult…)

Autori pe care i-am descoperit în 2015

În 2015 am citit o mulțime de autori până atunci necunoscuți mie și în cele ce urmează voi încerca să facă o listă cu o parte dintre acești autori și cu ce cărți am citit de la ei. Menționez că în cele ce urmează includ doar părerea mea și nu spun că anumite cărți nu sunt bune, ci doar că nu m-au atras pe mine sau nu sunt genul meu. Așa că aveți libertatea să le citiți și să decideți singuri dacă o carte vă place sau nu, fără să vă lăsați influențați de părerile altor cititori.

  • Alice Munro (singura carte pe care am citit-o scrisă de Munro este Ură.Prietenie.Dragoste. Căsătorie. Nu m-a impresionat deloc atunci când am citit-o, așa că i-am dat 1 din 5 steluțe.)
  • Muriel Spark ( am citit până acum doar Domnișoara Brodie în floarea vârstei și i-am dat 3/5 steluțe. Nu este o carte rea, are multe părți bune, dar țin minte că anumite scene din carte m-au lăsat rece și mă așteptam la mai mult.)
  • Jude Devereaux ( este o scriitoare de romane de dragoste și am citit de la ea Femeia pierdutăun roman destul de drăguț pe care vi-l recomand dacă sunteți pasionații acestui gen romantic)
  • Suad (am citit Arsă de viei-am acordat 4/5 steluțe și este o carte care m-a tulburat mult, dar care chiar mi-a plăcut)
  • James Oliver Curwood ( de el am citit Grizzly, stăpânul munților, o carte de aventuri extrem de frumoasă!)
  • Iris Murdoch (am citit Clopotul, carte care nu m-a impresionat foarte tare și care a primit de la mine 3/5 steluțe)
  • Kerstin Gier ( am citit Roșu de rubin, o carte fantasy excelentă pentru adolescenți, dar care pe mine nu m-a atras)
  • Haruki Murakami ( o fi el extrem de lăudat, dar eu nu am rezonat cu el și nici nu prea am înțeles îmbălmăjeala din Cronica păsării-arc. Doar această carte am citit-o până acum de el. )
  • Jean Bart ( de Bart am citit Europolis, o carte extrem de frumoasă despre frumusețea Sulinei și a locuitorilor din zonă. Recomand!)
  • Kim Ewards (am citit Fiica tăcerii și mi-a plăcut foarte mult. Cartea prezintă destinul unei supraviețuitoare cu sindrom Down și modul în care viața celor din jur este influențată de prezența unui copil cu această boală. Este un roman cutremurător pe care dacă nu l-ați citit, vă recomand să o faceți!)
  • Kuprin (am citit Duelul, un roman rusesc destul de complex, dar pe care eu personal l-am găsit cam greoi )

  Voi ce autori noi ați descoperit în 2015?