Autor: Lucinda Riley
Naționalitate: irlandeză
An apariție: 2022 (2023, Editura Litera)
Gen carte: ficțiune, mister, crimă, thriller
Titlu original: The Murders at Fleat House
Număr pagini: 464
Nota goodreads: 4.15
Nota mea: 4/5
Lucinda Riley (cunoscută ca autoare și sub numele de Lucinda Edmonds) s-a născut în Irlanda de Nord și a scris pe parcursul carierei sale scriitoricești numeroase romane. Este celebră pentru seria Cele șapte surori. Din păcate, Riley s-a stins în 2021, la vârsta de 56 de ani.
Am descoperit această autoare prin romanul Îngerul de la Marchmont Hill pe care l-am citit în luna ianuarie a acestui an. Aveam chef de o altă poveste captivantă, așa că am ales Crimele de la internat, carte apărută în 2023 și publicată postum de fiul autoarei.
Cartea este destul de grosuță, având 464 de pagini, însă se citește destul de repede. A apărut la noi la editura Litera, în colecția Buzz Books și se încadrează la categoria mister și thriller. O parte din acțiune se petrece la internatul Fleat House de la St Stephen, din ținutul Norfolk.
Avem o mulțime de personaje și trebuie să citești de la început cu atenție ca să poți face legăturile din final. Pentru mine a fost o lectură destul de intrigantă, deși nu pot zice că aș încadra-o pe lista de top 10 cărți citite în 2023. Dar nici pe lista de dezamăgiri cu siguranță nu va fi. Am apreciat munca scriitoarei, talentul său de a crea personaje atât de vii, cât și încercarea de a scrie un thriller. Mai ales că ea s-a axat mai mult pe genul romance. Însă nu este acel romance siropos, foarte clișeic și care te face să abandonezi cartea. Ci un romance cuminte, captivant, cu un conflict interesant și personaje pe măsură. (mai mult…)
Autor: Cecelia Ahern
Naționalitate: irlandeză
An apariție: 2008
Număr pagini: 305
Gen carte: dragoste, ficțiune
Nota mea: 5/5
PREZENTARE
Prin intermediul acestei povești, Cecelia Ahern construieşte o parabolă a vieţii moderne trepidante, cu un mesaj emoţionant, plin de înţelepciune şi speranţă. Romanul a fost nominalizat la Irish Book Awards.
Lou Suffern este un om de afaceri prosper, surmenat, aflat într-o permanentă bătălie cu secundele. Își exersează intens devotamentul față de muncă, neglijându-și întreaga familie. Când spiritul sărbătorilor îi animă pe toți cei din jurul lui, își păstrează totala indiferență.
Într-o dimineaţă geroasă, dintr-un acces de generozitate care nu îl caracterizează, Lou îi oferă o cafea lui Gabe, un om fără adăpost. Mai mult decât atât, îl angajează pe sărmanul om la serviciul de curierat intern. Cum viaţa personală şi profesională a lui Lou se află la răscruce, iar Crăciunul se apropie, Gabe îi oferă un cadou magic, menit să-i reamintească ce preţios este timpul. Va reuși însă acest om providenţial să-l ajute pe Lou să recupereze tot ce a pierdut, înainte de a fi prea târziu?
„Cel mai bun mod de a evada din viața de zi cu zi este să te refugiezi în paginile unui roman de Cecelia Ahern.“ – Glamour
„Fermecător… Cadoul este ca un pulover cald și confortabil.” – Associated Press Staff
PĂREREA MEA
Singura carte de la Cecelia Ahern pe care eu am citit-o era Mulțumesc pentru amintiri, o carte ce este o adevărată lecție de viață. Țin minte că îmi plăcuse mult și abia așteptam să mai citesc și altceva. Mai am prin bibliotecă Prietenul nevăzut și P.S te iubesc, dar la ultima dintre ele am văzut filmul și cartea și-a cam pierdut farmecul pentru moment. Însă s-a întâmplat că pe 2 ianuarie din acest an să primesc cadou de la viitorul meu soț două cărți minunate (căruia îi mulțumesc pentru că are mereu grijă de mine), iar una dintre ele să fie Cadoul, o carte minunată numai bună de oferit cadou.
Puteți observa din poza pe care i-am făcut cărții că are o copertă mai mult decât atractivă, iar conținutul său este pe măsură. Dacă ați mai citit vreo carte scrisă de Cecelia Ahern probabil ați observat stilul atractiv, ușurel și relaxant în care scrie. Și probabil și temele interesante pe care le abordează.
Cadoul este o carte despre familie, despre Crăciun și despre prietenie. Personal ador cărțile care combină frumos temele existențiale cu lecțiile de viață. Titlul este mai mult metaforic, deoarece prezintă ocazia pe care unul dintre personajele cărții le oferă altul personaj și dacă veți citi romanul, veți înțelege despre ce vorbesc.
Personajele sunt destul de numeroase, dar cel asupra căruia îmi voi concentra atenția este Lou Suffern. Acesta este un bărbat căsătorit cu doi copii și cu un serviciu ce îi solicită foarte mult din timpul său. Nu are timp de familie, relația cu soția scârțâie puternic, își dezamăgește copiii și crede că munca este mai presus de orice. Viața lui ia o întorsătură neașteptată când îl cunoaște pe Gabe, un cerșetor căruia Lou îi va oferi un loc de muncă la firma sa și care va descoperi că viața ar trebui trăită altfel.
Cartea are doar 305 pagini și cuprinde pagini care îți provoacă stări contradictorii: m-am înfuriat când Lou nu se ține de promisiuni, mi-a fost milă de soția sa când suferă din cauza comportamentului său și de copii nu mai zic, deoarece ei sunt afectați cel mai tare. Mi-a plăcut mult de tot această carte mai ales pentru faptul că este o poveste de viață și din câte am înțeles, toate cărțile aceste scriitoare au la final o morală și o învățătură. Cartea este mult mai complexă decât v-am prezentat-o eu, dar nu vă mai dezvălui nimic. Vă las să o citiți și să reveniți cu o părere.
CITATE
La începutul cărții am spus că e o poveste despre o persoană care se descoperă pe sine. Un om al cărui suflet este revelat celor pentru care contează. Iar el descoperă ceea ce contează cu adevărat. Ați crezut că vorbeam despre Lou Suffern, nu-i așa? Vorbeam despre fiecare dintre noi.
Nu știa că nu putea să-i spună el vieții când era momentul să învețe, ci că viața îi va da o lecție când va fi pregătit. Nu știa că nu poți apăsa doar niște butoane pentru a ști totul: că erau niște butoane din adâncul lui pe care trebuia să le apese.
Făcuse mari sacrificii pentru a ajunge acolo unde se afla. Își iubea munca, era profesionist adevărat, dedicat fiecărui aspect al ei.
În schimb trimisese torpile de frică și îngrijorare drept spre inima lui și în stomac. În locurile acelea două. În același timp.
Autor: C. S. Lewis
Naționalitate: irlandeză
Titlu original: The Chronicles of Narnia
An apariție: 1956
Nota mea: 4/5
Serie : da ( 7 cărți)
Tip carte: aventură, fantasy
DESPRE AUTOR
C. S. Lewis (pe numele său real Clive Staples Lewis) a fost un scriitor de origine irlandeză care este cunoscut pentru scrierile sale ce au în centru lumea copilăriei și vârsta inocenței.
PAREREA MEA
Îmi doream să citesc de mult, mult timp această carte și m-am hotărât să o citesc după ce am achiziționat varianta ebook a cărții. Cartea cuprinde de fapt o serie de cărți care se numesc: Nepotul magicianului; Șifonierul, leul și vrăjitoarea; Calul și băiatul; Prințul Caspian; Călătorie pe mare cu Zori-de-zi; Jilțul de argint și Ultima bătălie. Le-am citit în ordina apariției și pot să vă spun că unele mi-au plăcut mai mult (cum ar fi Șifonierul, leul și vrăjitoarea), altele mai puțin (Jilțul de argint). Nu vă las înșelați de cele 700 de pagini ale cărții, deoarece cartea se citește foarte repede și este captivantă.
Tema cărții este destinul ținutului fantastic Narnia, un tărâm fermecat descoperit de frații Pevensie prin intermediul unui șifonier. Dintr-o joacă de copii, totul se transformă în aventura vieții acestor copii. Geografia Narniei cuprinde mai multe ținuturi, cum ar fi Archen, Calormen, Ettinsmoor sau Terebinthia.
Personajele principale sunt cei patru frați, pe numele lor Peter, Susan, Edmund și Lucy. Rolul pe care aceste personaje îl vor juca în deciderea destinului Narniei este unul foarte important. Aceștia vor experimenta diferite situații, vor întâlni creaturi fantastice și vor afla ce este teama, frica, speranța sau fericirea. Aslan, leul fermecat, este unul dintre personajele mele preferate. Nu vreau să vă povestesc ce se întâmplă în fiecare volum, ci vreau doar să vă spun că nu vă veți plictisi nicio secundă de această aventură a Narniei fantastice.
Celelalte personajesunt formate din pitici, vrăjitoare, animale vorbitoare și foarte multe creaturi mitologice (giganți, fauni, unicorni, satiri, etc.) Mi s-a părut formidabil modul în care scriitorul descrie atât de bine Narnia și viețuitoarele sale. Atmosfera este una de basm care te face să îți dorești să fii din nou copil. Chiar dacă am citit această carte la 23 de ani, cred că nu este un alt efect decât atunci dacă o citeam la o vârstă fragedă.
Așteptările mele legate de carte au fost cu mult întrecute și îmi doresc ca peste câțiva ani să retrăiesc cartea alături de locuitorii fantastici ai Narniei și de cei patru eroi. Finalul cărții este unul pe măsură, așa că ce mai așteptați? Citiți cartea și reveniți cu o părere!
CITATE
Starea de spirit a lui Aslan îi molipsi pe toţi în seara aceea. Peter nu se simţea prea în largul lui la gândul că va trebui să dea bătălia de unul singur; vestea că Aslan s-ar putea să nu fie cu ei îl luase prin surprindere. În timpul cinei din seara aceea nu se vorbi prea mult. Toţi îşi dădeau seama cât de diferit fusese totul cu o seară înainte sau chiar şi în dimineaţa aceea. Aveai senzaţia că vremurile bune, care de-abia începuseră, se apropiau deja de sfârşit.
În zilele acelea, departe, în sudul ţinutului Calormen, pe o limbă de pământ la malul mării, trăia un pescar sărman, pe numele său Arsheesh. Împreună cu el locuia un băiat care-i spunea Tată. Numele băiatului era Shasta. Dimineaţa devreme, Arsheesh ieşea în larg la pescuit, iar după-amiaza îşi înhăma măgăruşul la căruţa încărcată cu peşte şi pornea înspre satul aflat cam la o milă mai la sud. Dacă vânzarea era bună, pescarul se înapoia acasă bine dispus şi Shasta scăpa de bruftuială. Dar dacă vânzarea mersese prost, Arsheesh îi găsea mereu nod în papură şi nu de puţine ori Shasta mânca bătaie. Şi nu era greu să-i găsească pricină, căci numeroase erau îndatoririle lui Shasta: de la reparatul şi curăţatul plaselor de pescuit şi până la pregătirea cinei şi dereticatul prin colibă.
Magia merge mână în mână cu sângele nobil. Cine-a mai pomenit ca un om simplu să fie Magician? Eu ştiu care e adevărul, chiar dacă nu mi-l spui. Unchiul tău este marele Rege şi marele Magician al lumii voastre. Prin arta lui, a reuşit să-mi vadă chipul într-o oglindă magică sau într-un lac fermecat; încântat de frumuseţea mea, a făcut o vrajă care a cutremurat lumea voastră din temelii şi v-a trimis pe voi peste marea prăpastie care desparte tărâmurile să mă rugaţi să merg la el.
Autor: Bram Stoker
Naționalitate: irlandeză
An apariție: 1897
Titlu original: Dracula
Pagini: 488
Nota mea: 5/5
Iată-mă ajunsă și la o carte pe care nu credeam că o voi citi prea curând. Poate de teamă că o să îmi placă prea mult, poate din cauză că toată lumea o citește și parcă mereu există o altă carte mai interesantă decât asta. Cert este că am citit-o și, deși era grosuță, am terminat-o în vreo 4 zile. Mi-a plăcut foarte mult. Este o carte scrisă sub forma unui jurnal, ușor de citit și inedită. Am trăit alături de personaje toate evenimentele, am trăit suspansul alături de ele, am trăit pur și simplu cartea.
Este un roman gotic care a făcut vâlvă în toată lumea. Așa a ajuns Dracula să fie cunoscut peste hotare, chiar dacă rămâne un mit faptul că era vampir și locuia în cavouri. Cartea nu a avut numai suspans, au fost și niște momente puţin comice. Nebunul ala care după ce a făcut rost de muște, păianjeni și vrăbii și le hrănea, a cerut doctorului un pisoi. Chiar am avut la un moment dat impresia că o să îl primească.
Sau faza în care Dracula, după ce grupul din care făcea parte Van Helsing, i-a distrus lăzile în care acesta dormea, nu mai avea în ce să doarmă. Așa că a fugit din Londra cu ultima ladă. Mi-a plăcut imaginea asta, dar și finalul. Sper curând să urmăresc și o ecranizare a romanului și bineînțeles, să recitesc la un moment dat cartea.
CITATE
— Repede, doctore, repede. Mă sting! Presimt că mai am doar câteva minute şi mă voi întoarce în moarte, sau mai rău! Mai udă-mi buzele cu rachiu. Trebuie să spun ceva înainte de a muri; sau, oricum, înainte să-mi moară biata minte zdrobită. Mulţumesc! S-a întâmplat în noaptea aceea după ce m-aţi părăsit, când v-am implorat să-mi daţi drumul. Nu puteam să vorbesc, căci îmi simţeam limba legată, dar eram tot atât de întreg la minte cum sunt şi acum.
O namilă de fiară era culcată peste mine, cu botul lipit de gâtul meu. Nu îndrăzneam să mă clintesc, ştiind că numai o nemişcare prudentă m-ar putea salva, însă fiara, la rândul ei, îşi dădu, fără îndoială, seama că se petrece o schimbare în mine, căci înălţă capul. Printre gene văzui deasupră-mi para celor doi ochi ai unui lup uriaş. Dinţii albi, lungi şi ascuţiţi îi străluceau în gura roşie, iar răsuflarea-i caldă şi acră îmi ajungea până în nări.
Vă recomand și:
Autor: Cecelia Ahern
Naționalitate: irlandeză
Titlu original: Thanks for the Memories
An apariție: 2008
Nota mea: 5/5
PREZENTARE
Emoţionant şi amuzant, romanul Ceceliei Ahern surprinde povestea de iubire a doi străini aflaţi într-un moment de cumpănă și ne demonstrează că este totuși posibil să cunoști în profunzime pe cineva pe care nu l-ai întâlnit niciodată. „Mulțumesc pentru amintiri” a fost nominalizat la Romantic Novel of the Year 2009.
Joyce Conway are o căsnicie ratată și a pierdut aproape totul în viață. Dar a supraviețuit accidentului din cauza căruia a ajuns de urgență la spital. În urma unei transfuzii de sânge, în mod absolut inexplicail, Joyce își amintește fețe pe care nu le-a văzut niciodată, străzi din Paris pe care n-au purtat-o pașii până acum. Se simte copleșită de un sentiment de déjà vu, care o face să creadă că trăiește viața altcuiva.
Decizia lui Justin Hitchcock de a dona sânge a fost singurul lucru pe care l-a făcut din inimă de foarte multă vreme. Viața cuiva ar putea depinde de tine chiar în acest moment – acesta este argumentul care l-a convins. În trecut își urmase fosta soție și fiica de la Chicago la Londra, iar acum, singur și tulburat, le predă studenților plictisiți de la un colegiu din Dublin. Dar totul este pe cale de a se schimba când primește un coșuleț cu brioșe și un bilet de mulțumire. Cadourile cu expeditor anonim continuă să sosească, iar Justin e decis să rezolve misterul. Decizia lui va schimba două vieți pntru totdeauna.
Cecelia Ahern este este o scriitoare irlandeză. A absolvit Facultatea de Jurnalism și Media și a debutat la vârsta de douăzeci și unu de ani cu romanul P.S. Te iubesc (2004 – Editura Allfa, 2005), bestseller internațional. S-a căsătorit la data de 9 decembrie cu David Keoghan și a născut o fiică, Robin Keoghan.
PĂREREA MEA
Am citit această carte în 2012, atunci când lucram la o libărie din Iași. M-au atras în primul rând coperta și titlul cărții care se dovedea a fi ulterior nu doar atractiv, ci și semnificativ pentru subiectul cărții. Nu am citit până acum altceva scris de Ahern, dar sunt tentată să mă îndrept și sper alte cărți ale sale. Par a avea subiecte interesante, sunt ușor de citit și promit cititorului relaxare maximă. O carte frumoasă scrisă de o tânără scriitoare irlandeză care sincer, mi-a plăcut și o recomand oricui care vrea sa citească ceva ușor, plăcut și interesant.
Este o carte care vorbește despre prietenie, despre familie, despre relații și pe unele locuri sunt strecurate și momente cu mult haz. Joyce este o tânără căsătorită de 10 ani cu un bărbat pentru care nu mai avea sentimente și la un moment dat, cade pe scări și pierde copilul pe care îl aștepta. După acest incident, tânăra ajunge în spital unde are nevoie urgentă de o transfuzie de sânge.
În alt plan, un tânăr lector este convins de o doctoriță să doneze sânge. Joyce ajunge să primească chiar sângele lui Justin, însă nu primește doar lichidul vieții de la el, ci și amintirile și cunoștințele acestuia. Cei doi, după mai multe întâmplări ajung să se întâlnească față în față. Mi s-a părut surprinzătoare ideea cărții și felul în care scriitoarea irlandeză introduce cititorul într-un univers incredibil. Vă invit să citiți cartea pentru a vedea exact ce se întâmplă cu viața celor doi.Este pur și simplu o carte fascinantă.
CITATE
Ajungeam în locurile în care erai și tu, cum a fost acolo, la salonul de coafură, sau la balet. Totul a fost doar o coincidență.
Nu vreau să rezist și aș vrea să îi spun lucrul acesta. Mă aud gemând, ca un animal care scheaună și mă șochează, mă sperie. Am un plan, pe care aș vrea să i-l spun. Aș vrea să plec, fiindcă dor atunci aș putea fi alături de copilul meu.
Privesc cei trei copii care se joacă pe podeaua salonului de spital, cu degețelele lor mici de la mâini și picioare, obrajii durdulii și buzele pline…