Autor: Anna Mazzola
Naționalitate: britanică
An apariție: 2022 (în 2024, la Editura Humanitas)
Titlu original: The Clockwork Girl
Nota mea: 4/5
Notă goodreads: 3.91
Număr pagini: 374
Gen carte: roman gotic, ficțiune istorică, steampunk, realism magic
Anna Mazzola este o autoare britanică de ficțiune istorică și gotică. Romanul său de debut, The Unseeing, nu a fost din păcate tradus și în română. După lectura romanului Fata mecanică, cu siguranță voi citi tot ce se va traduce la noi de la această autoare. Am ales să citesc acest roman datorită copertei incredibil de frumoase. Nu exagerez dacă spun că este unul dintre cele mai frumoase coperte din biblioteca mea. Fata mecanică aparține subgenului literar steampunk, care este un subgen al science-fiction ce încorporează tehnologia și estetica retrofuturistică inspirate din aceasta.
Printre temele abordate se numără prostituția, știința (descoperirile științifice și anatomia), socialul (imaginea decăzută a Franței secolului al XVIII-lea), istoria (domnia regelui Ludovic al XV-lea și intrigile de la Curte), familia și așa mai departe.
Titlul de Fata mecanică se referă la o anumită invenție pe care Reinhart o realizează la dorința regelui Ludovic. Background-ul acelor timpuri este unul foarte interesant, deoarece atunci erau multe curiozități despre felul în care funcționează corpul uman și despre invențiile din domeniul științific care se pot sau nu realiza (automatele).
Parisul lui 1750 este unul mizer, plin de cerșetori, orfani și prostituție. Ca femeie, îți puteai asigura un trai decent dacă îți vindeai trupul. Tot în acel timp – iar acesta a fost o sursă de inspirație pentru acest roman – a fost un adevărat scandal cu copiii dispăruți, despre care se credeau tot felul de povești, plauzibile sau nu.
Personajele feminine principale ale cărții sunt Madeleine și Veronique. Prima este o tânără de 18-19 ani care a fost forțată de mama sa să își vândă trupul. Matroana conducea un bordel faimos ce purta numele de Academia. Madeleine este puternic afectată de moartea surorii sale și profund preocupată de soarta nepoțelului ei bolnăvicios. Este o tânără cu suflet mare care poartă alături de o cicatrice facială, și una sufletească.
Forțată de împrejurări, Madeleine ajunge slujnică în familia ceasornicarului Reinhart, iar acolo o cunoaște pe Veronique. Pe cele două ajunge să le lege o anumită prietenie, iar când lucrurile scapă de sub control, să se ajute reciproc. Deși provin din medii diferite – Madeleine a fost prostituată, iar Veronique a fost închisă la mănăstire – cele două au multe în comun. Nu vreau să dau spoilere, așa că nu voi spune foarte multe despre acțiunea cărții. Însă trebuie să știți că este o carte interesantă, cu secrete și mistere la mijloc, dar și răsturnări de situație.
Alături de povestea celor două, aflăm și povestea Marchizei de Pompadour, personaj istoric și amanta regelui Ludovic al XV-lea. Numele său adevărat era Jeanne Antoinette Poisson. Mi-a plăcut atmosfera cărții, am citit-o destul de rapid. Pe goodreads i-am oferit 4 steluțe și asta pentru că finalul mi s-a părut puțin grăbit.