Autor: Ion Agârbiceanu
Naționalitate: română
An apariție: 1961 ( Editura pentru Literatură, 1961)
Nota mea: 5/5
Nota Goodreads: 4.43
Număr pagini: 340
Gen carte: nuvele sociale
Membru titular al Academiei Române, Ion Agârbiceanu (1882–1963) a fost unul dintre cei mai importanți scriitori realiști, jurnaliști și teologi români din Transilvania. Statutul său de preot greco-catolic i-a oferit o dublă perspectivă asupra lumii, facilitându-i o înțelegere profundă a sufletului uman, fără ca acest lucru să-i transforme scrierile în simple predici moralizatoare. Agârbiceanu a radiografiat excelent satul transilvănean și, asemenea lui Ioan Slavici sau Liviu Rebreanu, a descris viața aspră a oamenilor din Munții Apuseni, concentrându-se în special pe psihologia personajelor marginalizate: văduve, romi fierari, oameni săraci sau măcinați de vicii.
De la acest autor am mai citit și recomand cu drag romanele Strigoiul și Arhanghelii, două opere care mi-au plăcut mult. Volumul achiziționat de mine dintr-un anticariat, deși poartă titlul Faraonii, reunește de fapt patru nuvele de mari dimensiuni: Faraonii, Jandarmul, Popa Man și Păscălierul. Fără a insista excesiv pe fiecare, aș vrea să vă împărtășesc pe scurt impresiile mele.
Faraonii – Viața comunității de romi din Transilvania
În graiul vechi, „faraonii” sunt de fapt romii fierari, o comunitate de oameni care înfruntă mizeria, sărăcia, dar și conflictele mocnite din satul în care trăiesc. Firul epic urmărește o luptă mocnită pentru influență între Dinu și Țancu. Salomia este soția lui Țancu, iar fiica lor, Rusalina, va juca un rol crucial în economia textului până la final.
Această proză — care poate fi considerată cu ușurință un micro-roman — este preferata mea din întregul volum. Mi-a amintit inevitabil de Șatra lui Zaharia Stancu, o altă capodoperă care explorează nuanțat conflictele din interiorul acestei comunități.
Jandarmul – Între datorie și pasiune
Protagonistul, Dumitru Bogdan, este un personaj sfâșiat între datorie, pasiune și decizii de viață cruciale. Deși este blocat într-o căsnicie nefericită, el dezvoltă o pasiune mistuitoare pentru o altă femeie, la rândul ei căsătorită. După o perioadă în care este dat dispărut, reapariția lui dă peste cap destinele celor din jur. Nuvela excelează în descrierea alienării mintale care îl cuprinde pe bărbat în momentul în care realizează că a pierdut totul.
Popa Man și patima pentru pământ
Asemenea lui Ion din romanul lui Rebreanu, preotul Emanoil (Man) este măcinat de o patimă devoratoare pentru pământ. El decide să se stabilească în Teleguța, un sat rămas fără păstor spiritual. Aici, el cade pradă ispitelor carnale alături de Firuța, fiica unui om înstărit, însă liniștea îi este zdruncinată de conflictele familiale și de un trecut plin de secrete care îl ajunge din urmă.
Păscălierul și dorința de a ghici viitorul
Termenul de „păscălier” desemna un om cu știință de carte (dascăl, cantor sau țăran) capabil să interpreteze Păscălia — o carte bisericească veche folosită pentru calcularea datei Paștelui. În mentalitatea populară, această carte căpătase valențe astrologice; se credea că cel care o stăpânește poate citi în semnele cerului destinele oamenilor și mersul lumii. Pe scurt, viitorul. Păscălierul lui Agârbiceanu este Costandin Pleșa, un preot care alege această cale pentru a profita de naivitatea oamenilor și a se îmbogăți, însă destinul nu va întârzia să își ceară plata.
Fiecare dintre aceste nuvele mi-a oferit o lectură captivantă, iar Ion Agârbiceanu a devenit, pe bună dreptate, unul dintre autorii mei români preferați. Recomand volumul pentru modul magistral în care abordează teme grele precum fresca socială, obsesia, gelozia, alienarea psihică, conflictul cu gura satului, prăbușirea destinului și iminența pedepsei divine.
CITATE