Autor: Victoria Hislop
Naționalitate: Britanică (cu cetățenie onorifică greacă)
An apariție: 2019 (în limba engleză) / 2020 (ediția în limba română)
Titlu original: Those Who Are Loved
Nota mea: 5/5
Nota Goodreads: 4.15 / 5
Număr pagini: 560 pagini (ediția de la Editura Vellant)
Gen carte: Ficțiune istorică, saga de familie, dramă
Victoria Hislop este una dintre cele mai apreciate autoare contemporane de ficțiune istorică, fiind renumită pentru modul în care reușește să transforme istoria mai puțin cunoscută a spațiului mediteranean (în special a Greciei) în bestselleruri emoționante. Deși este britanică, în anul 2020 a primit cetățenia greacă onorifică din partea președintelui țării, fiind considerată un adevărat ambasador cultural datorită modului în care a promovat tradițiile elene în întreaga lume.
Celebritatea a câștigat-o odată cu publicarea, în 2005, a romanului Insula, o carte care mi-a plăcut enorm și căreia i-am dedicat deja o recenzie aici, pe blog. Victoria Hislop este căsătorită cu celebrul jurnalist britanic Ian Hislop și își împarte timpul între Anglia și Grecia. Faptul că locuiește o parte din an în Creta și vorbește limba greacă îi permite să cerceteze arhivele locale direct la sursă, oferind cărților sale o autenticitate aparte.
Sunt multe de spus despre Cei ce sunt iubiți, dar voi încerca să rezum totul în câteva idei. Romanul este o sagă de familie impresionantă și dureroasă, a cărei acțiune debutează în Atena anului 1941. Povestea acoperă o perioadă îndelungată din istoria tulbure a Greciei: de la ocupația nazistă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și Războiul Civil Grec, până la dictatura coloneilor (junta militară din anii ’60-’70).
Titlul cărții Cei ce sunt iubiți este inspirat dintr-un poem al celebrului Yiannis Ritsos, iar printre simbolurile principale pe care le-am identificat se numără insulele de exil Makronisos și Trikeri, marea, masa din sufragerie (simbol al unității familiale pierdute) și fotografiile de pe pereți, care păstrează vii amintirile cenzurate de regim.
În centrul poveștii se află Themis Koralis și familia sa. Ea are doi frați, Panos și Thanasis, ale căror convingeri ideologice radical opuse vor genera conflicte profunde, și o soră, Margarita. Cei patru copii au fost crescuți de bunica lor, Kyria Koralis, după ce tatăl lor a plecat, iar mama, suferind de o boală psihică, a dispărut definitiv din viețile lor. Recunosc că la început am antipatizat-o pe Kyria, însă pe parcurs am ajuns să îi admir forța și grija cu care și-a crescut nepoții, reușind să le ofere o bucată de pâine în plină criză alimentară și iubindu-i necondiționat.
Preferata mea a fost, desigur, Themis. La un moment dat, ea ajunge prizonieră și se află în pragul colapsului, moment care o va schimba radical. Maturitatea forțată și personajele care îi intersectează drumul îi vor modela destinul în moduri neașteptate.
Nu cred că a existat ceva care să nu îmi placă la această carte. Este o poveste profundă despre familie, suferință, război și momente istorice sensibile, dar și despre speranță și regăsire. Ideea centrală, aceea că iubirea supraviețuiește ideologiei, este subliniată magistral. Am simțit că este o lectură extrem de bine documentată, din care chiar rămâi cu informații prețioase. Nu știam multe despre implicarea Greciei în al Doilea Război Mondial, dar prin intermediul acestui roman am descoperit detalii fascinante.
Am citit-o pe îndelete și mi-a plăcut foarte mult. O recomand cu drag, la fel ca și celălalt succes al autoarei, Insula.