Autor: Francesca Giannone
Naționalitate: italiană
An apariție: 2023 (2024, Editura Univers)
Titlu original: La portalettere
Nota mea: 5/5
Nota Goodreads: 4.05
Număr pagini: 480
Gen carte: ficțiune istorică
Francesca Giannone s-a născut în Italia, în zona Apulia (în care are loc și acțiunea romanului nostru) și este specializată în regie de film. O altă pasiune a sa este pictura în ulei, o modalitate inedită de a surprinde expresivitatea portretelor umane. Femeia care aduce scrisori este romanul său de debut și a fost inspirat de viața străbunicii scriitoarei, Anna Allavena fiind prima femeie poștaș din Lizzanello. Scriitoarea a găsit întâmplător o fotografie și o legitimație de poștaș care au aparținut străbunicii sale. De acolo a apărut și ideea acestui roman, iar restul este pură ficțiune. Romanul a primit premiul Bancarella în 2023, acesta fiind unul dintre cele mai prestigioase premii literare din Italia, acordat direct de către librari.
Femeia care aduce scrisori – o saga de familie
Femeia care aduce scrisori este în primul rând o saga de familie. Ne este prezentată povestea mai multor generații, iar acțiunea cărții debutează în 1934 și se întinde până în anii ’50-60 (până după cel de-al doilea Război Mondial). Deși sunt foarte multe detalii despre acest roman destul de stufos ca dimensiune, vreau să mă limitez doar la câteva aspecte care sper să nu strice farmecul lecturii. Cartea asta mi-a amintit de romanul Stefaniei Auci, Leii Siciliei, a cărui acțiune se petrece tot în Italia și are în centru tot o saga de familie.
Personajele cărții sunt numeroase, dar în centru se află Anna (poreclită de locuitorii din Lizzanello, Străina), prima femeie care a decis să îmbrățișeze meseria de poștaș – meserie care până atunci putea fi făcută doar de bărbați. În secolul XX, încă mai exista mentalitatea învechită că anumite ocupații sunt destinate doar bărbaților. Anna dă dovadă de un act de curaj remarcabil și într-un timp destul de scurt, devine prin meseria sa, confidenta locuitorilor, despre care află diverse informații.
Casa Femeilor și lupta pentru drepturile femeilor
Acest roman nu este doar povestea femeii care aduce scrisori, ci este și o poveste despre familie, despre conflicte și probleme din sânul său, despre iubiri neîmplinite (doi bărbați iubesc aceeași femeie), despre pierdere, despre speranță și secrete din trecut. Este în același timp și o carte despre lupta pentru drepturile femeilor, unde Anna înființează o Casă a Femeilor. Aici erau primite femeile abuzate sau cu diverse probleme.
Dintre toate personajele cărții, cred că preferata mea rămâne Anna. Mi s-a părut că a dat dovadă de un curaj deosebit, că a luptat pentru țelurile sale și nu s-a lăsat când soțul ei a încercat să o descurajeze. O altă idee care trebuie menționată este faptul că acest roman surprinde într-un mod inedit cum se ciocnesc modernitatea din nordul Italiei cu conservatorismul Sudului în perioada interbelică.
După ce am terminat cartea, am căutat pe net informații despre scriitoare și după ce am citit că a studiat cinematografia, mi-am dat seama că și-a folosit din plin acest talent: a combinat în mod armonios tehnica vizuală cu emoția și atașamentul puternic față de Anna, străbunica sa. Ar putea exista oare un omagiu mai impresionant decât acesta?
Cartea mi-a plăcut mult, deși dacă ar fi să îi găsesc un minus, acesta ar fi faptul că la un moment dat se lungește prea mult și acțiunea bate pasul pe loc. În rest, a fost o carte interesantă, m-a purtat pe niște meleaguri nevizitate până acum și m-am simțit bine citind-o. Sper ca autoarea să continue să scrie, deoarece are un stil minunat. De la mine cartea a primit 5/5 steluțe pe Goodreads.
Voi ați citit cartea? Ce impresie v-a lăsat?