Autor: Elizabeth George Speare
Naționalitate: americană
Titlu original: The Witch of Blackbird Pond
An apariție: 1958 (în 2015, la Editura Art)
Nota mea: 5/5
Număr pagini: 238
Gen carte: ficțiune istorică, young adult
Elizabeth George Speare (1908-1994) a fost o autoare americană de literatură pentru tineret. Vrajitoarea de la Iazul Mierlei este cea de-a doua carte a autoarei și a fost publicată în 1958 și a primit ca premii Newbery Medal (1959) și Vermont Golden Dome Book Award Nominee (1960). Acțiunea cărții se petrece în secolul al XVII-lea, în Connecticut, în perioada colonizării Americii de Nord.
Colonia Connecticut este o comunitate în care personajele conviețuiesc și trec prin tot felul de situații neprevăzute. Personajul feminin principal al cărții este Kit Tyler, orfana care se va muta din Barbados în această colonie pentru a locui cu mătușa, unchiul și cele două verișore ale sale.
Kit a avut o relație deosebită cu bunicul său, iar pentru ea, el a fost ultima legătură cu viața din Barbados. Întâlnim barierele culturale și sociale, dar și prejudecățile legate de vrăjitorie și practicarea ei. Titlul te induce cumva în eroare, deoarece vrăjitoarea de care se vorbește nu este cu adevărat una. Dacă inițial am crezut că este o carte doar pentru copii, cred că este potrivită și pentru adulți. Eu am citit-o cu mare interes.
Kit are 16 ani și la început este privită ca o excentrică de către coloniștii puritani. Aceștia se remarcau prin anumite prejudecăți și idei mai multe sau mai puțin exagerate. Ca teme, sunt abordate familia, copilăria, libertatea individuală, prejudecățile, diferențele sociale și culturale, comunitatea și prietenia. (mai mult…)
Autor: Tadeusz Dolega – Mostowicz
Naționalitate: poloneză
Număr volume: 2
An apariție: ♠ volum 1 – 1937 (la noi, in 1988, la Editura Adevărul)
♠ volum 2 – 1939 (idem)
Gen carte: literatură clasică, ficțiune, dramă
Număr pagini: 276 (vol. 1 )+ 350 (vol. 2)
Titlu original: Znachor + Profesor Wilczur
Nota goodreads: 4.45 + 4.50
Nota mea: 5/5
DESCRIERE
O poveste impresionantă despre acceptarea destinului și despre puterea omului de a se adapta și a supraviețui. Doctorul Rafal Wilczur are deosebite însușiri sufletești și o uriașă capacitate de dăruire. Cu toate acestea, soarta îl supune unui lung șir de lovituri.
Prof. dr. Rafal Wilczur este o somitate în lumea medicală pentru operațiile chirurgicale de succes. Familist convins, este devotat soției și fiicei, dar meseria îi răpește mult timp și îi neglijează pe cei dragi. După o operație grea, doctorul fuge acasă, încărcat de daruri, dar constată că, sătulă să-l aștepte, soția a luat fetița și l-a părăsit. Disperat, începe să le caute, apoi să bea în baruri, unde e bătut și tâlhărit. Când se trezește, nu mai știe nici unde se află și nici cine este, iar banii și actele i-au dispărut. Cu ce situații limită se va confrunta eroul nostru rămâne să vedem.
PĂREREA MEA
Înainte de toate, trebuie să vă spun că am ales să fac o singură recenzie, chiar dacă romanul are două volume separate, cu titluri diferite. Și că voi încerca să nu dau spoilere care să strice farmecul cărții. Pentru mine, acest roman este clar în top 5 cărți citite în 2021, așa că probabil vă dați seama cât de mult mi-a plăcut. Însă trebuie să recunosc că primul volum mi-a plăcut puțin mai mult decât al doilea.
Tadeusz Dolega-Mostowicz a fost un autor clasic polonez care s-a născut în Federația Rusă în 1898. Întâmplarea face ca acesta să devină mai târziu cetățean polonez și să scrie adevărate capodopere. Regretul meu este că Vraciul este singurul roman tradus la noi, deoarece mi-ar fi plăcut să mai citesc și altceva scris de acest autor minunat. Nu pot citi în limba originală, deoarece nu cunosc o boabă de poloneză.
Ceea ce a făcut uneori lectura dificilă sunt chiar numele poloneze, greu de pronunțat și de ținut minte, dar în rest, am avut parte de o lectură extrem de plăcută. Pentru mine, un roman captivant înseamnă un roman care îmi stârnește emoție, care mă ține lipită de el și la care mă mai gândesc o perioadă. De aceea, nici nu am făcut imediat o recenzie. Nu am putut. Nu am putut să adun câteva idei coerente ca să fac o recenzie și nu am vrut să fie ceva scris de mântuială.
Titlul ambelor volume (Vraciul și Profesorul Wilczur) fac referire la personajul principal masculin al cărții, Rafal Wilczur, un medic chirurg reputat din Varșovia. Aparent, este un om împlinit, deoarece are o carieră înfloritoare, o soție minunată și o fetiță pe care o iubește enorm. Dar cum viața ne aduce uneori surprize neplăcute, află că soția l-a părăsit, luând și fetița. Atunci este extrem de tulburat și pornește pe străzile Varșoviei, unde se întovărășește cu niște lichele care îl jefuiesc și îl părăsesc la groapa de gunoi. După acest accident nefericit, Rafal își pierde memoria și nu mai știe nimic de viața lui.
Autor: Archibald Joseph Cronin
Naționalitate: britanică
An apariție: 1931 (2010, colecția Adevărul Holding – dar și în alte ediții mai vechi)
Gen carte: ficțiune, literatura clasică, familie, dramă, thriller
Număr pagini: 592
Titlu original: Hatter’s Castle
Nota goodreads: 4.29
Nota mea: 5/5
DESCRIERE
În anul 1879, într-un oraș imaginar ce poartă numele Levenford își duce zilele familia Brodie, care începe să se dezbine din pricina narcisismului și cruzimii nemaivăzute a capului familiei, James Brodie, pălărier de profesie și tiran prin vocație. Cartea este o înlănțuire de nuclee epice, fiecare subsumându-se vieții unui personaj: Marry (fiica cea mare), Matthew (unicul fiu), Nessie (fiica cea mică și copilul preferat al pălărierului), dna Brodie (soția fragilă a lui James, pe care acesta o tratează ca pe o slugă și căruia îi rămîne supusă până la moarte), Nancy (amanta lui Brodie, care va juca un rol esențial în deznodământul poveștii).
PĂREREA MEA
Archibald Joseph Cronin a fost medic și scriitor britanic, autor al numeroase romane de succes: Citadela, Sub stele, Arborele lui Iuda, Gran Canaria, Doamna cu garoafe, etc. Aproape în toate cărțile sale, cel puțin un personaj este medic. De la el am mai citit Dincolo de acel loc (5/5 ♥), Grădinarul spaniol (5/5 ♥) și Doamna cu garoafe (4/5 ♥). Pe lista mea de citit se află Citadela, Arborele lui Iuda și Gran Canaria. Undeva prin liceu știu că am mai citit o carte de a sa, dar nu mai țin minte care. Așa că vreau să descopăr cât mai multe din cărțile sale. Cred că odată ce te-ai îndrăgostit de stilul său, nu te poți opri la o carte. Trebuie să afli mai mult. Dacă vă place literatura clasică, este o carte pe care merită să o încercați. Indiferent câte romane contemporane aș descoperi, tot literatura clasică rămâne prima și marea mea dragoste.
Castelul pălărierului este primul roman scris de Cronin (1931), iar acțiunea se petrece în 1870, într-un oraș fictiv ce se numește Levenford. Romanul a fost ecranizat în 1941 și sper să am ocazia să văd și ecranizarea. Sunt curioasă cât de bine au reușit să transpună ce se întâmplă în carte și dacă se respectă faptele. Pe youtube puteți urmări ecranizarea , dar și asculta piesa de teatru radiofonic. Dar vă rog din suflet să citiți întâi cartea fizic. Este ceva extraordinar de bine scris.
Cartea are un număr generos de pagini (aproape 600) și recunosc că mi-a luat cam 10 zile să o termin. Dar asta pentru că serviciul îmi ocupă mult și seara adorm citind după o zi grea. Revenind la acest roman extraordinar, trebuie să știți că tratează un subiect incitant și enervant, deopotrivă. Enervant din cauza personajului masculin principal, arhetipul tiranului, adică James Brodie. (mai mult…)
Autor: George Șovu
Naționalitate: română
An apariție: 1987 (editura Albatros)
Gen carte: ficțiune, roman
Număr pagini: 271
Nota goodreads: 3.67
Nota mea: 5/5
PĂREREA MEA
George Șovu a fost romancier, autor de proză scurtă, scenarist ( a scris scenariile pentru celebra serie de filme Liceenii). De la acest autor am mai citit până acum doar Declarație de dragoste, o carte care mi-a plăcut foarte mult. Dimineața iubirii a apărut în 1987, la editura Albastros și din păcate, nu se mai regăsește decât în anticariate. Este un roman destul de scurt, are 271 de pagini și se citește destul de repede.
Ca teme abordate, se întâlnesc iubirea, școala, adolescența, familia, trecutul, tragedia familială. Titlul este o metaforă a iubirii, invocând adolescența și fiorii primei iubiri. Stilul este unul lejer și captivant. Personajele sunt foarte multe și nu cred că aș putea încheia această scurtă recenzie dacă nu vă spun câte ceva despre fiecare dintre ele. Bogdan Ștefănescu este un adolescent simpatic, cu trăiri intense, îndrăgostit de Ștefana, dar captivat oarecum de o altă tânără fermecătoare, de Mona. Ștefana Dragomir este o adolescentă frumoasă și isteață, dar cu o viață tristă. Se maturizează prematur odată cu decesul mamei și devine soră și mamă pentru frățiorul mai mic, Radu.
De asemenea, fratele Monei este și el un băiețel simpatic și cu lipici la oameni. Mona este fiică de ambasador și o fire controversată; deși pozează într-o fată îndrăzneață, ascunde multe lipsuri sufleteși și multă tristețe. Melania Ștefănescu este mama lui Bogdan și ascunde un trecut trist: rămasă orfană de ambii părinți când era mică, este crescută de un vecin cu suflet mare. La maturitate, Melania este văzută ca o doamnă distinsă și aparent, o fire rece.
Bunicii lui Bogdan (Dragoș și Melania Ștefănescu) sunt personaje foarte simpatice, mai ales bunicul. Dragoș este genul de bunic pe care cred că fiecare dintre noi și l-ar dori. Relația apropiată dintre Bogdan și bunici mi s-a părut atât de frumos conturată, mai ales că Bogdan este crescut de mic de aceștia.Părinții adolescentului sunt genul de oameni care călătoresc și muncesc mult, iar acest lucru a creat o prăpastie între ei și unicul lor fiu. Casa părintească este un fel de laitmotiv al cărții și felul în care autorul prezintă scenele legate de acest element al cărții, îm amintește de cartea lui Ionel Teodoreanu, La Medeleni. Doar că aici avem un alt Dănuț, o altă Olguță și o altă Monica. Dar cele două cărți se aseamănă destul de mult la descrieri. (mai mult…)
Autor: Stratis Myrivilis
Naționalitate: greacă
An apariție: 1987 (1988 la Editura Eminescu)
Gen carte: ficțiune, literatură clasică
Număr pagini: 268
Nota goodreads: 3.83
Nota mea: 4/5
PĂREREA MEA
Stratis Myrivilis este pseudonimul scriitorului grec Efstratios Stamatopoulis, autor care a fost nominalizat de 3 ori la premiul Nobel. A scris romane, nuvele, povestiri, descriind viața obișnuită a societății elene. Romanul Învățătoarea cu ochii de aur a apărut prima dată în 1987 și la noi a apărut la Editura Eminescu, în 1988.
Cum am mai spus și în alte recenzii, iubesc colecția Romanul de dragoste de la această editură. Ca teme, întâlnim societatea, iubirea, războiul și relațiile interumane.
Titlul mi s-a părut superb ales, învățătoarea cu ochii de aur fiind personajul feminin principal al cărții, Sapho. Sapho a fost numele celei mai de seamă poete lirice a antichității grecești.
Personajele sunt construite într-un mod aparte, iar preferatul meu rămâne Leonis. Acesta este pictor amator și în trecutul său, a fost în armată, unde s-a împrietenit cu Vranas. Sora lui, Adriani, îl alinta Lilo.
Învăţătoarea cu ochii de aur – metafora frumuseţii
Drivas Leonidas este un bărbat puternic, profund fermecat de ochii aurii ai văduvei prietenului său. Și Sapho mi s-a părut un personaj frumos construit și m-a impresionat la ea tăria cu care a suportat toate cumpenele scoase în cale de viață. Romanul conține niște descrieri absolut superbe ale Greciei. M-a fermecat nespus povestea vieții tinerei văduve și legătura ei cu Leonis.
Megalohori vs. La Medeleni
Începutul cărții și descrierile fascinante mi-au amintit de romanul lui Ionel Teodoreanu, La Medeleni. Verile la țară, la Megalohori, sunt absolut fascinante pentru Adriani și fratele său. Cei doi frați au o legătură puternică, iar decesul recent al mamei îi apropie și mai mult.
Fiecare personaj al cărții are un destin mai mult sau mai puțin tulburător. Oare ce se va întâmpla în final cu Leonis și Sapho? Ce le va rezerva viitorul? Romanul mi s-a părut absolut divin, din toate punctele de vedere.
Descrieri ample, pagini încărcate de lirism și un stil captivant. Dacă vreți să descoperiți lumea Greciei, vă recomand călduros să citiți cartea. Din păcate, cred că se mai găsește doar la anticariat, nefiind editată recent.
I-am oferit pe goodreads 4 steluțe din 5. Dacă ați citit-o, vă aștept cu păreri.
CITATE
Era o femeie cu ochii de aur! Și ochii aceștia, ori de câte ori îi întâlneau pe ai lui, îl priveau liniștit o privire tristă și meditativă.
Adevărul și Iubirea își au cuvântul.
Faceți din iubire lege și puneți-o să vă cârmuiască. Destul să vreți și pe loc se va face.
Ar fi vrut ca războiul să fi fost ca o tumoare urâcioasă, crescută pe corpul lui, pe care să o poată tăia cu bisturiul și arunca de pe el ca o bucată de carne putredă.