Dimineața iubirii – George Șovu (recenzie)

Autor: George Șovu

Naționalitate: română

An apariție: 1987 (editura Albatros)

Gen carte: ficțiune, roman

Număr pagini:  271

Nota goodreads: 3.67

Nota mea: 5/5

PĂREREA MEA

George Șovu a fost romancier, autor de proză scurtă, scenarist ( a scris scenariile pentru celebra serie de filme Liceenii). De la acest autor am mai citit până acum doar Declarație de dragoste, o carte care mi-a plăcut foarte mult. Dimineața iubirii a apărut în 1987, la editura Albastros și din păcate, nu se mai regăsește decât în anticariate. Este un roman destul de scurt,  are 271 de pagini și se citește destul de repede.

Ca teme abordate, se întâlnesc iubirea, școala, adolescența, familia, trecutul, tragedia familială. Titlul este o metaforă a iubirii, invocând adolescența și fiorii primei iubiri. Stilul este unul lejer și captivant. Personajele sunt foarte multe și nu cred că aș putea încheia această scurtă recenzie dacă nu vă spun câte ceva despre fiecare dintre ele. Bogdan Ștefănescu este un adolescent simpatic, cu trăiri intense, îndrăgostit de Ștefana, dar captivat oarecum de o altă tânără fermecătoare, de Mona. Ștefana Dragomir este o adolescentă frumoasă și isteață, dar cu o viață tristă. Se maturizează prematur odată cu decesul mamei și devine soră și mamă pentru frățiorul mai mic, Radu.

De asemenea, fratele Monei este și el un băiețel simpatic și cu lipici la oameni. Mona este fiică de ambasador și o fire controversată; deși pozează într-o fată îndrăzneață, ascunde multe lipsuri sufleteși și multă tristețe. Melania Ștefănescu este mama lui Bogdan și ascunde un trecut trist: rămasă orfană de ambii părinți când era mică, este crescută de un vecin cu suflet mare. La maturitate, Melania este văzută ca o doamnă distinsă și aparent, o fire rece.

Bunicii lui Bogdan (Dragoș și Melania Ștefănescu) sunt personaje foarte simpatice, mai ales bunicul. Dragoș este genul de bunic pe care cred că fiecare dintre noi și l-ar dori. Relația apropiată dintre Bogdan și bunici mi s-a părut atât de frumos conturată, mai ales că Bogdan este crescut de mic de aceștia.Părinții adolescentului sunt genul de oameni care călătoresc și muncesc mult, iar acest lucru a creat o prăpastie între ei și unicul lor fiu. Casa părintească este un fel de laitmotiv al cărții și felul în care autorul prezintă scenele legate de acest element al cărții, îm amintește de cartea lui Ionel Teodoreanu, La Medeleni. Doar că aici avem un alt Dănuț, o altă Olguță și o altă Monica. Dar cele două cărți se aseamănă destul de mult la descrieri.

Cartea este presărată cu multă melancolie, nostalgie, iar printre elementele cărții se numără amintirile, războiul sau boala, subiecte foarte bine conturate. Ne sunt prezentate, de asemenea, emoțiile și frământările tipic adolescentine. Bogdan află ce înseamnă viața în armată și observă pe propria piele duritatea ei versus viața în puf de acasă. Este evocată o lume simplă, în care se pune mult accentul pe educație și școală. Eu zic că merită fiecare pagină citită, deoarece este o carte atât de frumoasă, încât nu îți mai vine să o lași din mână. Sunt foarte multe de spus despre acest roman, însă vreau să vă las pe voi să îl descoperiți. Eu i-am dat 5 din 5 steluțe pe goodreads și vreau să vă recomand și vouă acest roman superb.

CITATE: 

Este o fată frumoasă și bună, merită s-o iubești din tot sufletul! Și gestul meu s-a născut din iubire. Cu el mi-am aprins o lumină ce va încălzi tremurul unei amintiri de-o viață. Nu este puțin lucru!

Să știi că dragostea nu trebuie să ne  fie o povară, ci, dacă se poate, fericire, aripă înaltă și pură care să bată mereu deasupra curgerii zilelor noastre, să le sporească oxigenul vieții, să ne tragă mereu în sus.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.