Mini-articol: Agatha Christie – autoare preferată (2)

Ideea acestui mini-articol mi-a venit azi, când am început să citesc o nouă carte a Agathei Christie, Întâlnire cu moartea. Cartea a început frumos, cu personaje memorabile și curând apare și faimosul Hercule Poirot.

De ce îmi place Agatha Christie? Pentru că este o autoare super inteligentă care a dat viață unor romane inedite. Plus că l-a creat pe faimosul belgian Hercule Poirot. De la ea am citit foarte multe romane, peste 15 la număr. Prin liceu aș fi strâmbat din nas când auzeam de persoane care o citesc. Oare de ce? Nici măcar nu o citisem și nu știu de ce, dar aveam impresia că scrie romane banale. Prima carte pe care am citit-o a fost Penița otrăvită, un roman scurt găsit în biblioteca unui vecin. M-a captivat profund stilul său și de atunci, în fiecare an, descopăr alte și alte cărți.

Romanele care m-au fascinat cel mai tare sunt Zece negri mititei, Crăciunul lui Poirot, Moarte pe Nil, Loc de întâlnire: Bagdad, Crimă în Mesopotamia, 13 la cină, etc. Găsiți pe blog recenziile la aceste cărți, plus la multe altele citite de mine.

Prin ce se deosebește, așadar, stilul Agathei Christie?

  • mister
  • personaje memorabile
  • faimosul Hercule Poirot
  • răsturnări de situație
  • finaluri neașteptate
  • joc de-a șoarecele și pisica
  • umor negru
  • …….(puteți adăuga și voi)

Ce ați adăuga? Vouă vă place stilul Agathei? Ce cărți ați citit de la ea?

Mini-articol: De ce nu am terminat de citit Harry Potter? (1)

Incep astăzi o serie de mini-articole despre cărți, autori, idei, călătorii și ce mai cred eu că este interesant.

Încep prin a vă spune că am citit până acum doar 3 volume din seria Harry Potter și la un moment dat nu am mai continuat. Primul volum l-am citit în 2014 și următoarele două în 2016. Le-am făcut chiar și recenzie. Dar ceva s-a întâmplat. Nu sunt cărți rele, dar pe măsură ce am citit și alte cărți, nu am mai simțit nevoia să mă mai întorc la HP. Poate la un moment dat o voi face, dar nu cred să fie prea curand.

Urmăresc pe youtube tot felul de booktuberi care laudă seria HP și încerc să îmi dau seama ce i-a fascinat așa tare. Sau poate mă simt eu prea bătrână, deși am doar 31 de ani, și nu mai gust cu aceeași satisfacție multe lecturi.

Principalele mele motive ar fi:
1. Vârsta nepotrivită ( una e să citești seria la 15-16 ani și alta la 25-30 de ani)
2. Nu mă atrage genul fantasy (am citit puține cărți fantasy și nu pot spune că mă atrage)
3. Gurile rele (am citit multe reviewuri și critici legate la adresa seriei și asta m-a influențat)
4. Nu m-a atras stilul autoarei
5. Acțiunea este previzibilă (cu mici excepții, bineînțeles)
6. Prefer să îmi petrec timpul cu lecturi mai “serioase” (da și nu)
7. Consider că e o carte pentru copii ( în principiu, da; însă te poate captiva și ca adult)
8. ……

Vouă cum vi s-a părut seria? V-a plăcut?Ați putea găsi un motiv la 8?

Ultimul oaspete – Megan Miranda

Autor: Megan Miranda

Naționalitate: americană

An apariție: 2019 (2020 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, mister, thriller, suspans

Titlu original:T he Last House Guest

Număr pagini: 370

Nota goodreads: 3.59

Nota mea: 4/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

DESCRIERE

Littleport, Maine, două orașe într-unul singur: o destinație de vacanță pentru cei înstăriți, ale căror case se înșiruie precum mărgelele pe plajă, și o mică așezare portuară fără pretenții pentru localnicii de rând, care își câștigă existența din turism.

În mod obișnuit, între o turistă bogată și cineva din partea locului nu s-ar înfiripa niciodată o prietenie trainică; totuși, vizitatoarea Sadie Loman și localnica Avery Greer descoperă că au nenumărate lucruri în comun. Timp de zece ani, vară de vară, fetele sunt de nedespărțit. Asta până când Sadie este găsită moartă. Deși polițiștii merg pe varianta sinuciderii, există doi oameni care dau vina pe Avery pentru cele întâmplate: un detectiv din oraș și Parker, fratele lui Sadie. Evident, Avery nu are de gând să stea cu brațele încrucișate și este hotărâtă să își dovedească nevinovăția, înainte ca lucrurile să scape de sub control.

PĂREREA MEA

Primul meu gând când am văzut acest roman a fost că are o copertă superbă, apoi m-am gândit că o carte cu asemenea înfățișare nu are cum să te dezamăgească. Megan Miranda este o autoare americană care a scris multe cărți, iar Ultimul oaspete este prima carte citită de la ea. Ultimul oaspete a apărut prima dată în 2019 și la noi în 2020, la editura Leda. Unde, apropo, am descoperit o mulțime de cărți noi care merită citite. Acest roman are 370 de pagini și să știți că se citește repede (are un scris mare). Ca teme abordate, avem familia, prietenia, iubirea, destinul, aflarea adevărului. Titlul nu mi-a oferit indicii de la început, abia pe la final am înțeles de ce se numește așa. (mai mult…)

Se numea Sarah – Tatiana de Rosnay

Autor: Tatiana de Rosnay

Naționalitate: franceză

An apariție: 2006 (2016 la Editura Litera )

Gen carte: roman, ficțiune, istorie

Titlu original: Elle s’appelait Sarah

Număr pagini: 300

Nota goodreads: 4.16

DESCRIERE

Paris, iulie 1942: Sarah, o fetiță evreică în vârstă de zece ani, este arestată în toiul nopții, împreună cu părinții ei, de poliția franceză, dar nu înainte de a-și încuia fratele în ascunzătoarea lor secretă, convinsă fiind că se va întoarce după numai câteva ore pentru a-l eliberă.

Paris, mai 2002: Julia, o jurnalistă americană, stabilită de mulți ani la Paris și măritată cu un francez, trebuie să scrie un articol despre razia de la Vel’ d’Hiv, cu ocazia comemorării a șaizeci de ani de la acest eveniment de tristă amintire în istoria Franței. În timpul investigației sale, Julia descoperă întâmplător o serie de secrete de familie adânc îngropate, care o leagă de Sarah, și simte nevoia de a reconstitui destinul tragic al feței. Pe măsură ce se adâncește în trecutul ei, lucrurile pe care le află o tulbură și o fac să-și pună întrebări cu privire la propria existența.

PĂREREA MEA

Tatiana de Rosnay este o scriitoare de origine franceză care promite mult, iar scris de ea am citit până acum Anotimpul ploilor, o carte care nu prea s-a ridicat la așteptările mele. Deși putea fi o super carte. Se numea Sarah este o carte extraordinară ce a fost ecranizată în 2010. Volumul a apărut la editura Litera în colecția Blue Moon, în 2016. Are 300 de pagini și are un stil accesibil, citindu-se repede. Ca teme abordate, întâlnim războiul, familia, iubirea; cadrul desfășurării acțiunii este Franța și Italia. Titlul mi s-a părut bine ales, deoarece face referire la un personaj-cheie al cărții, Sarah. Cine a fost Sarah și ce rol joacă ea în carte?

Chipul palid al mamei ei, albastrul uimitor al ochilor. Umbra unui zâmbet.

Cartea cuprinde două planuri narative; prima dată avem anul 1942, al Doilea Război Mondial, iar apoi prezentul, adică perioada 2002-2005. Personajele sunt frumos construite și citisem înainte de a începe cartea că sunt cititori pe care i-a plictisit viața unui alt personaj. Și aici mă refer la Julia, o femeie matură care se va redescoperi pe parcursul cărții. Contrar așteptărilor mele, chiar mi-a plăcut mult de Julia. Cum spuneam, personajele-cheie ale cărții sunt Sarah și Julia, două personaje frumos construite. (mai mult…)

Șatra – Zaharia Stancu

Autor: Zaharia Stancu

Naționalitate: română

An apariție: 1968 (2010 la Editura Litera )

Gen carte: roman, ficțiune, istorie

Titlu original: Șatra

Număr pagini: 142

Nota goodreads: 4.23

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

E limpede că ne aflăm în fața unui roman care nu își propune să facă istoriografie sub acoperire, un roman «despre» deportarea țiganilor în Transnistria, ci despre destinul unei comunități tradiționale care cade sub tirania implacabilă a Istoriei. A unei Istorii, se-nțelege, intrate în delir. Dacă ar fi să căutăm cu tot dinadinsul și un mesaj etic în roman, acesta este antiideologic: iubirea (și reflexul ei inevitabil, moartea) este mai importantă chiar decât tragedia deportării. Căci șatra trăiește sub fascinația luptei din interiorul triunghiului conjugal, în condițiile asprei morale țigănești a cuplului, în timp ce evenimentele istorice – în speță, războiul, cu tot cortegiul lui de nenorociri – se estompează în fundal.“ – Răzvan Voncu

PĂREREA MEA

Trebuie musai să vă vorbesc despre cea mai bună carte din literatura română a perioadei de după cel de al Doilea Război Mondial. Am citit multe cărți din literatura noastră, multe dintre ele sunt lecturi obligatorii la orele de limba română și am regretul că Șatra nu se numără printre ele. Ca profesor de limba română, consider că literatura noastră ne-a oferit mai mult decât un Eminescu, Preda, Rebreanu, Creangă, etc. Zaharia Stancu nu este un autor studiat în școală și nici în facultate, din câte îmi amintesc, dar ar merita cu succes studiat, deoarece are niște cărți extraordinare. De la el am mai citit Constandina. Uruma. Ce mult te-am iubit, Pădurea nebună și Desculț.

Șatra lui își plătise dajdia către moarte. Moartea putea fi mulțumită și, dacă mai avea nevoie de suflete, n-avea decât să umble pe ulițele și pe ulicioarele satului.

Toate sunt cărți foarte bune, care merită citite și am în plan să le recitesc în viitorul apropiat, deoarece au trecut niște ani și am mai uitat din acțiune. Revenind la Șatra, eu am citit cartea apărută la editura Litera, colecția de la Jurnalul Național, un volum grosuț de 457 de pagini. Cred că l-am citit în câteva zile, deoarece nu m-am putut desprinde de el; voiam tot mai multe detalii și voiam să aflu ce va fi până la final. Un lucru de menționat este că autorul nu a folosit niciodată în carte cuvântul țigan sau rom (rrom), ci le spune oacheși, șătrari. Probabil că și contextul apariției cărții (1968) l-a determinat pe autor să evite menționarea primelor denumiri pentru a nu fi acuzat de cine știe ce. Nu am informații concrete în acest sens, e doar părerea mea. Cartea este extrem de complexă, abundă în descrieri foarte frumoase și elaborate, iar șatra (de unde vine și numele cărții) este un fel de personaj colectiv, în care durerea unuia este a tuturor, bucuria la fel; nu știu cum să vă descriu cât de deosebită mi s-a părut cartea, deoarece este o senzație anume pe care o ai doar în timpul lecturii.

(mai mult…)

« Older Entries Next Entries »