Sfârșitul șoaptelor. Decembrie 1989 – Ruta Sepetys (recenzie)

Autor:  Ruta Sepetys

Naționalitate:  americană

An apariție: 2022 (editura Epica)

Gen carte: ficțiune, istorie, YA

Titlu originalI Must Betray You

Număr pagini:  368

Nota goodreads: 4.45

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

București, 1989

În Europa, toate regimurile comuniste se prăbușesc rand pe rand. Românii nu se bucură de libertate, ci se află în continuare sub bratul de fier al dictaturii lui Nicolae Ceaușescu. Într-o țară inchisa, izolată și condusă prin impunerea sentimentului de frică, Cristian Florescu, un adolescent de șaptesprezece ani, care visează să devină scriitor, este șantajat și racolat de Securitate. Nu-i rămân decât două posibilități: să-i trădeze pe toți din jurul lui, tot ce iubește, sau, folosindu-se de de noul lui statut, să facă tot ce poate pentru a submina sistemul totalitar, din interior. Cristian riscă totul ca să demaște regimul autoritar și pe cel mai diabolic dictator din Europa de Est, să ofere o voce poporului român și să arate lumii ce se petrece în țara lui. Când apare scânteia Revolutiei, se alătură plin de entuziasm și luptă pentru schimbare și, în sfârșit, pentru Libertate.

PĂREREA MEA

Ruta Sepetys este o scriitoare americană de origine lituaniană care a scris Printre tonuri cenușii, O mare de lacrimi, Fântânile tăcerii, Adio, New Orleans. Sfârșitul șoaptelor. Decembrie 1989 este ultimul său roman, apărut în 2022. Nu este greu de ghicit ce reprezintă titlul cărții, deoarece dacă ne uităm bine și la copertă, cât și la titlu, ne putem ușor da seama că este vorba despre un moment de răscruce pentru România: Revoluția din ’89 și căderea regimului comunism.

M-am născut în ’89 și tot ce știu despre Ceaușescu și regimul comunism este de la părinți și apropiați. Aveam 9 luni când Ceaușescu și soția au fost împușcați, iar România a scăpat de sub jugul tiraniei. Cartea nu este doar un document despre ceea ce a însemnat comunismul pentru România, ci are la bază și o poveste fictivă.

Cristian Florescu are 17 ani și duce o viață chinuită alături de familia sa. Îndură foame, frig, lipsa de libertate și totuși speră. Are o relație specială cu bunicul său (pe care îl alintă atât de frumos: Bunu’), pe care îl idolatrizează. Ca orice adolescent, Cristian îndrăznește să viseze și se îndrăgostește.

Prin ochiii lui Cristian, aflăm detalii despre Securitate, cenzură, propagandă comunistă, despre informatori și despre dosarele stufoase despre cei urmăriți de Securitate. Comunismul a fost un regim dur, în care românul a trebuit să fie curajos de fiecare dată. (mai mult…)

Florile pierdute ale lui Alice Hart – Holly Ringland (recenzie)

Autor:  Holly Ringland

Naționalitate:  australiană

An apariție: 2018 (2020, Editura Humanitas)

Gen carte: ficțiune

Titlu original: The Lost Flowers of Alice Hart

Număr pagini:  376

Nota goodreads: 4.08

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

Deși este o cititoare impatimita, Alice nu a fost niciodata intr-o biblioteca si e sigura ca toate cartile cresc in gradini, asemenea florilor iubite ale mamei sale. Dar in ziua in care se aventureaza dincolo de lanul de trestie de zahar care se inalta ca un zid intre ea si lume, descopera un oras si o biblioteca, dandu-si seama ca e posibila si o altfel de viata. Ar vrea sa nu mai asiste la scenele violente de acasa si să uite de frica paralizantă cand mania propriului tata se indreapta asupra ei. Nu isi imagineaza radacinile profunde ale acestui sentiment ce o va insoti multi ani, pana in ziua in care va reusi sa faca pace cu trecutul. Al sau si al unui lung sir de femei abuzate despre care afla la ferma Thornfield a bunicii June, unde se cultiva flori australiene.

PĂREREA MEA

Holly Ringland este o autoare australiancă de succes, iar Florile pierdute ale lui Alice Hart a primit numeroase aprecieri și premii literare. Cartea a apărut prima dată în 2018, iar la noi a fost publicată în colecția Raftul Denisei, de la editura Humanitas. Nu cred că trebuie să mai spun cât de mult îndrăgesc eu cărțile de la această editură.

Florile pierdute ale lui Alice Hart are 376 de pagini și un stil accesibil. Se citește repede și există șanse mari să fii prins în poveste încă de la primele rânduri. Avem tema naturii (florile, în special), familia, prietenia, iubirea, dar și pierderea și puterea de a merge mai departe. Titlul se referă atât la trecutul lui Alice, personajul feminin principal al cărții, cât și la alte personaje care apar aici, denumite Flori. Aceste Flori sunt femei cu un trecut tragic care au găsit un refugiu la ferma Thornfield.

Personajele sunt numeroase, dar în centrul atenției stă Alice Hart. Aceasta este la început un copil care descoperă lumea, descoperă cărțile și biblioteca, iar mai apoi este nevoită să se maturizeze brusc. Există o serie de schimbări neplăcute care o vor forța să își schimbe total viața. Nu vreau să intru în amănunte, așa că vă invit să citiți cartea și să descoperiți despre ce e vorba.

Cartea mi s-a părut foarte emoționantă și nu de puține ori am citit cu lacrimi în ochi sau cu nod în gât. Există multe momente triste, însă există și anumite părți în care speranța revine și totul ia o întorsătură pozitivă.

Alice Hart – o Alice în Țara Minunilor

Alice a fost personajul meu preferat, deoarece am admirat-o pentru inocența sa, cât și pentru puterea de care a dat dovadă. Iar eu admir mult personajele care iubesc cărțile, așa că aici Alice a primit un plus de la mine. Părinții lui Alice, Clem și Agnes, au și ei o poveste interesantă, iar undeva spre finalul cărții înțelegem în sfârșit de unde au plecat unele probleme. Un alt personaj interesant este June, bunica lui Alice, o femeie extraordinară.

Ajunsă adult, Alice va căuta iubirea acolo unde nu trebuie și va suferi. Însă cum multe lucruri din viață au și o întorsătură pozitivă, viața sa se va schimba în bine. Mie mi-a plăcut mult felul în care personajele au fost construite. Cât despre acțiune, undeva la mijlocul cărții, am simțit că totul ia o turnură neașteptată cu care nu am fost neapărat de acord.

Cartea este formată din 30 de capitole scurte, iar fiecare capitol poartă numele unei flori exotice. Sub titlul capitolului, avem o descriere, dar și un desen foarte frumos. Spre exemplu, orhideea simbolizează dorința de a poseda, swainsona arată un îndemn spre curaj, iar spinifex-ul, plăcerile periculoase. (mai mult…)

Partea Îngerilor – Bruno Combes (recenzie)

Autor:  Bruno Combes

Naționalitate:  franceză

An apariție: 2022

Gen carte: ficțiune istorică, Al Doilea Război Mondial

Titlu original: La Part des Anges

Număr pagini:  288

Nota goodreads: 3.88

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Două epoci, două femei, o lecție de viață și de speranță. Lisa și-a pierdut dorința de a trăi de la moartea accidentală a fiului ei. Împreună cu soțul și fiica ei, părăsește Parisul pentru a se stabili într-o fermă izolată din adâncurile Périgordului, La Part des Anges, în speranța de a-și reface viața. În zadar… Până în ziua în care Lisa descoperă, ascuns în podul vechii clădiri, jurnalul lui Alice, care a trăit în La Part des Anges cu optzeci de ani în urmă.
Pagină după pagină, Alice povestește toate chinurile prin care a trecut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de la deportarea soțului ei în Germania până la cele mai grele suferințe pe care a trebuit să le îndure pentru a-și salva familia.
Două suflete pierdute se întâlnesc între zidurile acestui loc misterios. În fața curajului lui Alice, va găsi Lisa puterea de a-și reconstrui viața?

PĂREREA MEA

Bruno Combes este un autor francez care a scris până acum 7 romane, iar Partea Îngerilor este ultimul său roman, apărut în 2022. În România, romanul este a apărut la editura Litera, în colecția Blue Moon. Pot zice că această editura este una dintre preferatele mele. Am descoperit acest roman întâmplător, prin intermediul aplicației Voxa. Acolo găsiți numeroase audiobook-uri și ebookuri și aveți chiar și varianta de trial pentru 7 zile. Eu am avut această aplicație timp de 3 luni și momentan mi-am dezactivat abonamentul, deoarece vreau să mă întorc la cărțile fizice și la ebook-uri.

Ce părere am despre cărțile audio?

Vreau să fac o paranteză legată de cărțile audio. Am văzut pe internet persoane extrem de iritate de ideea că asculți un audiobook și se cheamă asta carte citită. Nu e carte citită de tine, dar o asculți citită de altcineva și asta înseamnă că afli amănunte despre personaje și acțiune. Din experiența mea scurtă cu audiobook-urile, mi-am dat seama că am ascultat cărți care mi s-au părut mai interesante decât atunci când am citit eu cartea prima dată. Dar probabil o să fac un mini-articol despre faza cu cărțile audio.

Revenind la Partea Îngerilor, trebuie să spun că avem numeroase teme abordate: familia, iubirea, pierderea unui apropriat, suferința, războiul (Al Doilea Război Mondial). Titlul se referă la o casă dintr-o localitate franceză și ascunde o simbolistică aparte la care eu nu mă așteptam. Dacă veți citi cartea, veți afla semnificația din spatele titlului.

Partea Îngerilor – locul în care se întâmplă miracole

Acțiunea cărții are loc în Franța, în mai multe locații, inclusiv Paris și am fost impresionată de descrierile frumoase. Povestea este asemănătoare cu multe alte povești din cărți: o pierdere sau un moment de cumpănă, o perioadă neagră, apoi regăsirea. Există două planuri temporale: perioada Celui de Al Doilea Război Mondial (adică trecutul) și prezentul acțiunii (2017). Avem povestea lui Alice și a lui Gabriel din trecut și povestea Lisei și a lui Hugo din prezent.

Cele două planuri alternează frumos, iar spre final se încheagă o legătură între ele. Alice și Lisa sunt unite printr-un moment greu prin care trec și nu pot să remarc măiestria cu care autorul a ilustrat suferința unor mame, el nefiind femeie. Sau cât de bine cunoaște psihologia femeii și modul ei de a fi și acționa. Ambele sunt personaje puternice, iar fiecare dintre ele dovedește că are puterea să învingă orice obstacol de netrecut când vine vorba de familie și de cei dragi. (mai mult…)

#1 Interviu booktuber român: Teodora-Maria Căilean

Acesta este primul interviu cu un booktuber român și sper să mai existe și alte interviuri (și nu numai) prin care să promovăm cărțile și pe cei îndrăgostiți de lectură, o ocupație atât de îndrăgită pentru mulți dintre noi. Teo a acceptat să îmi acorde un interviu și vreau să îi mulțumesc frumos, dar vreau să îi mulțumesc  și pentru  efortul pe care îl depune pe  canalul ei de youtube, unde ne surprinde în fiecare marți seara cu ceva interesant. Acolo ne vorbește atât de frumos despre ce cărți a mai descoperit, organizează book cluburi online și ne provoacă la discuții legate de cărți.

O puteți găsi pe Teo aici -> https://www.youtube.com/c/TeodoraMaria11/

Haideți să o cunoaștem așadar și să aflăm ce răspunsuri interesante a dat la întrebările puse. I-am pus 13 întrebări și am aflat că acesta este numărul său norocos. Aaaa, și mai știați că domeniul său de activitate este cel de IT și nu are nicio legătură cu cărțile?

  1. Cum a luat naștere canalul tău de booktube și ce planuri ai legate de el?

În timpul pandemiei am început să citesc mult, consecvent, având mai mult timp liber, astfel că m-am reconectat cu pasiunea aceasta care înainte era prezentă, dar în proporții mai mici. Căutând mai apoi recomandări despre cărți sau pur și simplu alți oameni care să vorbească despre cărțile pe care le-am citit și eu, am dat peste mulți booktuberi, și a început să crească în mine dorința de a avea și eu un canal al meu, unde să împărtășesc părerile mele sau recomandările mele de cărți. Având, așa cum am menționat mai mult timp liber, nu am stat mult pe gânduri și am început pregătirile pentru canal.

Legat de planurile de viitor, nu pot să zic că am niște obiective bine trasate, strategice, deoarece acest canal a început ca o pasiune și o să continue așa, însă cu siguranță vreau să experimentez mai mult pe partea de filmare și editare, vreau să găsesc idei cât mai creative de videoclipuri și bineînțeles, îmi doresc să creez o comunitate de oameni pasionați de lectură și de frumos cu care să pot să dialoghez și să împărtășim împreună această experiență.

  1. Cum ai început să iubești cititul și ce carte iți amintești că te-a captivat mai întâi?

Întrebarea asta mă duce cu gândul la copilărie, pentru că așa a început această pasiune, în clasele primare, în pauzele în care mergeam în micuța bibliotecă ca să aranjăm cărțile, să curățăm rafturile și în final, să alegem următoarele cărți pentru lecturat. Erau cărți mici, vechi și nu foarte cunoscute, însă de la ele a început totul rămânând în inima mea mereu. Nu îmi aduc aminte care a fost primul roman citit, cred că Maitreyi, dar cel care m-a captivat cel mai tare atunci și care m-a făcut să mai caut povești așa frumoase, a fost „Dolmen”, de Nicole Jamet și Marie-Anne Le Pezennec, carte căreia i-am și dedicat un videoclip.

Link videoclip ->  https://tinyurl.com/2uvxtz6m

 

  1. Care este genul tău preferat și ce gen de carte nu ai citi niciodată?

♣ Cred că nu există un singur gen care să înglobeze toate aspectele ce îmi plac la o carte, prin urmare am mai multe genuri preferate. La început îmi plăceau cărțile thriller/polițiste, îmi plac și acum, dar parcă au luat o poziție secundară, acum pe primul loc fiind cărțile cu ficțiune literară, în special cele care au și aspecte istorice, ficțiunea istorică adică.

Nu aș zice „niciodată” așa ușor când vine vorba de cărți, pentru că e posibil să fie ceva care să mă atragă în orice gen literar și cu siguranță nu pot să exclud total anumite genuri, însă pot spune că nu citesc cărți de dezvoltare personală și destul de puține cărți Young Adult, cel puțin în momentul de față.

 

  1. Cât timp aloci pe zi sau săptămânal cititului?

 

♣ Nu am un timp setat anume pe zi pentru citit, e o activitate pe care o fac de plăcere, e adevărat că sunt puține zilele în care nu citesc deloc, dar depinde foarte mult și de ce carte/cărți citesc în momentul acela, dacă îmi place foarte mult, e posibil să dedic și câte 3-4 ore pe zi cu pauze (poate mai mult dacă e zi de weekend), dar dacă nu, încerc să citesc măcar 30 de minute pe zi. Dar, așa cum am menționat nu e un program fix, nu calculez exact cât timp am petrecut citind.

  1. Îți place literatura clasică? Recomandă-ne un autor sau o carte preferată.

 

♣ Da, îmi place într-adevăr foarte mult literatura clasică și de fapt dacă mă gândesc, o parte din cărțile mele preferate sunt cărți clasice. „Contele de Monte Cristo” de Alexander Dumas tatăl, este în momentul de față cartea mea preferată, deci clar o recomand cu dragă inimă, urmată îndeaproape de „Anna Karenina” de Lev Tolstoi. Următoarele locuri sunt ocupate de toate cărțile lui Jane Austen, chiar și cele pe care nu le-am citit încă pentru că sunt sigură că o să-mi placă toate enorm. „Mândrie și Prejudecată”, „Emma” și „Rațiune și Simțire” sunt citite și adorate, o recomand pe Jane Austen celor care vor să înceapă literatura clasică și nu știu ce să aleagă. (mai mult…)

Circe – Madeline Miller (recenzie)

Autor: Madeline Miller

Naționalitate: americană

An apariție: 2018 (la noi, în 2020, la Editura Paladin)

Gen carte: ficțiune, fantasy, mitologie

Titlu original Circe

Număr pagini:  424

Nota goodreads: 4.26

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Lumea este condusa de zei si titani. O lume plina de rivalitati si intrigi in care Circe nu-si poate gasi locul. Mai intai, indura umilinta si dispretul propriei familii, fiindca ea, fiica lui Helios, zeul Soarelui si cel mai puternic dintre titani, nu-i nici la fel de puternica precum tatal sau si nici fermecatoare ca mama ei nimfa. Dar Circe se dovedeste a fi un copil neobisnuit, care detine puterea vrajitoriei, ceea ce constituie de acum o amenintare pentru zei…

PĂREREA MEA

Goodreads, aplicația unde țin evidența cărților citite îmi arată că am terminat până acum 48 de cărți, printre care câteva sunt cărți audio. Și când mă gândesc că anul trecut am citit 50 de cărți, mi se pare că anul ăsta stau foarte bine. Problema este că am foarte multe restanțe la scris recenzii și de multe ori, dacă nu scriu ceva despre carte imediat după ce am terminat-o, uit din detalii și asta mă frustrează maxim.

Revenind la cartea noastră, Circe, trebuie să vă spun că autoarea, Madeline Miller este o autoare cu un potențial mare. Este din SUA, iar primul său roman este Cântul lui Ahile, pe care nu l-am citit încă. Dar poate va fi la un moment dat pe lista mea. Circe este genul de carte ideală pentru cititorii pasionați de mitologia greacă, cum sunt eu. Sau de literatura fantastica. Nu pot spune că sunt extrem de pasionată de literatura fantasy, însă într-o oarecare măsură mă atrage ca subiect. Deși este o carte grosuță, de peste 400 de pagini, nu vă speriați. Se citește foarte repede.

Romanul lui Madeline Miller îmi amintește de o altă carte, de Legendele Olimpului, scrisă de Alexandru Mitru. Am citit cele două volume din Legendele Olimpului prima dată la 12 ani, într-o vacanță de vară. Iar a doua oară când eram în primul an de Litere. În linii mari, Circe mi-a plăcut destul de mult. Nu cred că mai trebuie să explic de ce se numește așa cartea, însă dacă ar fi să mă refer la temele abordate, aș spune aici, pe lângă mitologia greacă, tema familiei, a iubirii sau a vrăjitoriei. (mai mult…)

« Older Entries Next Entries »