Mai în noiembrie – Per Olof Ekstrom (recenzie)

Autor: Per Olof Ekstrom

Naționalitate: suedeză

An apariție: 1973

Gen carte: literatura clasica, realism

Titlu original: Maj i november

Număr pagini: 168

Nota goodreads: 3.20

Nota mea: 4/5

Per Olof Ekstrom a fost un scriitor suedez care a scris numeroase romane, iar la noi cred că cel mai cunoscut este N-a dansat decât o vară, pe care l-am citit în 2016 și a cărui recenzie o puteți citi aici. Personal, cred că acest autor nu este suficient de bine cunoscut în România și prea puțin tradus. În afară de cartea menționată mai sus, mai sunt câteva romane care se găsesc doar în anticariate.

Încep prin a spune că nefiind o carte cunoscută, nici nu a fost suficient explorată de cititori, iar nota mică de pe godreads nu îi reflectă în niciun caz valoarea literară. Este doar părerea mea pur subiectivă. Am ales să citesc cartea fiind foarte intrigată de titlu. De ce mai în noiembrie? Mai este numele unei tinere de 20 de ani care are parte de un destin tragic. Noiembrie din titlu este o metafora pentru destinul tragic  prin care trece Mai. Cartea nu este una veselă, nu există happy end-uri, dar am observat  o analiză psihologică atât de fină la acest autor încât mărturisesc că nota pe care i-am dat-o este justificată.

Am observat predilecția lui Ekstrom pentru subiectele dure, tragice, deprimare și chiar suicid. Ne place sau nu, aceste lucruri fac parte din viață. Ca subiect principal, avem o încercare de suicid. Apoi totul se transformă într-un bâlci în care sunt antrenate alte personaje, care mai de care mai ridicole. Ele nu fac decât să profite de pe urma situației personajului feminin principal sau să o ponegrească. Avem relații disfuncționale, amantlâcuri și tot felul de situații complicate.

Mai este o tânără cu o viață aparent liniștită, dar apoi totul se schimbă atât de mult, că nici nu mai știi ce să crezi. Mi-a plăcut mult joaca de-a șoarecele și pisica din finalul cărții și jocul psihologic la care scriitorul te supune. Până pe la jumătatea cărții mă gândeam că e o carte de 3 steluțe, apoi am rămas uimită de talentul autorului când vine vorba de descrierile vaste și de parte psihologică. (mai mult…)

Dacă pisicile ar dispărea din lume – Genki Kawamura (recenzie)

Autor: Genki Kawamura

Naționalitate: japoneză

An apariție: 2012 (la noi, Editura Humanitas, în 2022)

Gen carte: ficțiune, fantasy, realism magic

Titlu original: 世界から猫が消えたなら

Număr pagini: 192

Nota goodreads: 3.77

Nota mea: 3/5

DESCRIERE

Când Diavolul și un motan se întâlnesc în literatură urmează aproape sigur un târg și o lecție de viață. Motanul, pe nume Varză, este al unui tânăr poștaș care află că mai are foarte puțin de trăit, poate o zi, poate o săptămână. O ocazie pentru Diavol să intre în scenă, fluturându-i pe la nas un târg de nerefuzat: câte o zi de viață în plus, pentru câte un lucru care să dispară din lume. Cu fiecare dispariție, poștașul își rememorează momente din trecut și, redându-le în mici fragmente, redescoperă de fapt lucrurile importante pe care oamenii ajung cu greu să le recunoască și să și le asume. Dacă pisicile ar dispărea din lume este o scrisoare de dragoste adresată vieții și lucrurilor care contează cu adevărat.

PĂREREA MEA

Genki Kawamura nu este doar scriitor, ci și producător și scenarist. Romanul său de debut (sper să nu greșesc) Dacă pisicile ar dispărea din lume a fost tradus în peste 20 de limbi și ecranizat în 2016 în Japonia. Va exista curând și o adaptare la Hollywood și sunt foarte curioasă să o văd.

Nu am citit foarte mulți autori japonezi până acum, dar merg pe ideea că orice autor nou tradus la noi (sau nu) merită o șansă să fie descoperit. Am citit cartea acum, la începutul lui 2023, când mă luptam cu un reading slump incredibil de enervant. Pur și simplu nu puteam citi nimic. Iar cartea asta a apărut la fix.

Este o carte scurtă (192 de pagini), are un stil foarte accesibil și se parcurge rapid. A apărut în colecția Raftul Denisei de la editura Humanitas, care este și una dintre colecțiile mele preferate când vine vorba de cărți. Titlul nu cred că a fost însă foarte bine ales (sau poate traducerea e de vină), deoarece personal consider că nu reflectă neapărat ideea cărții. În carte nu aveam neapărat dispariția tuturor pisicilor din lume, ci mai exact ideea de ce s-ar întâmpla dacă… (mai mult…)

Top cărți citite în 2022

Cum a fost pentru mine anul 2022? Un an al schimbărilor, un an cu bune și rele, dar și cu multe lecturi la activ. A fost anul în care am dat o șansă cărților audio, am alternat între Voxa și Audiotribe și în final, am rămas cu Voxa, care are și cărți audio, dar și carti electronice. Sunt extrem de norocoasă că de un an de zile mă bucur de un Kindle Paperwhite cu lumină internă, care față de cel vechi, îmi permite să citesc și noaptea.

În 2022 am terminat 90 de cărți, dar am pus pe pauză și câteva cărți, deoarece nu am simțit că e momentul lor. Una dintre ele este Iubita locotentului francez, pe care sper sa o reiau în 2023. Cărțile audio au fost în număr de 25. Deși am descoperit multe cărți, îmi este greu să fac un top 10, deoarece, din păcate, puține au fost cele care m-au impresionat cu adevărat. Am observat că am devenit tot mai pretențioasă când vine vorba de citit și că sunt ușor dezamagită de ceea ce citesc. Puteți vedea lista cu toate cărțile citite aici. (mai mult…)

Pânza Charlottei – E. B. White (recenzie)

Autor: E. B. White

Naționalitate: americană

An apariție: 1952

Gen carte: ficțiune, cărți pentru copii, fantasy, young adult

Titlu original: Charlotte’s Web

Număr pagini: 200

Nota goodreads: 4.19

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

Wilbur este un porcuşor sensibil, care iubeşte pe toată lumea. Pentru el o viaţă fericită înseamnă o porţie bună de mâncare şi prieteni dragi alături. Chiar şi stăpânii care îi puseseră gând rău ajung să înţeleagă ce minune au în ogradă. Iar Wilbur, porcul care leşină de emoţie ca nimeni altul, răspunde bunătăţii cu dragoste şi loialitate.

PĂREREA MEA

Elwyn Brooks White a fost un autor american de cărți pentru copii care a scris comori îndrăgite și azi în întreaga lume. A primit numeroase premii, cum ar fi Newbery Honor din 1953, pentru romanul Pânza Charlottei. Pânza Charlottei a apărut prima dată în 1952, la editura Harper & Brothers.

Considerat un roman clasic al literaturii pentru copii, s-au realizat mai multe ecranizări și chiar și un joc video bazat pe povestea din carte. Titlul face referire la pânza țesută de unul dintre personajele cărții, păiențenița Charlotte. Temele cărții sunt prietenia, dar și moarea, schimbarea sau inocența. Personajele cărții sunt atât oameni, dar și animăluțe vorbitoare.

Deși este o carte scurtă, povestea din spate mi s-a părut interesantă. Eu aș recomanda-o atât copiilor, dar și adulților. Morala din spatele poveștii este puternică: prietenia adevărată este deosebit de importantă și poate fi rară. Dintre personaje, purceluțul Wilbur a fost preferatul meu. Este un purceluș vorbăreț extrem de simpatic care va cunoaște prietenia adevărată în prezența păiențeniței Charlotte. Între cei doi se va lega o prietenie aparte și de la ce pornește aceasta, prefer să păstrez mister. (mai mult…)

Omul Șoaptă – Alex North (recenzie)

Autor: Alex North

Naționalitate:  britanică

An apariție:  2019 (2020, Editura Lebăda Neagră)

Gen carte: ficțiune, thriller, crimă, horror

Titlu original: The Whisper Man

Număr pagini: 437

Nota goodreads: 4.04

Nota mea: 5/5 +

DESCRIERE

Omul Șoaptă este cel mai răvășitor thriller pe care l-am citit de la Omul de zăpadă al lui Jo Nesbo. Mult mai mult decât suma părților sale, romanul este de coșmar și tulburător; în același timp, este emoționant fiindcă se bazează pe relațiile firești dintre tați și fii, e despre durere, pierdere și recuperare. – Alex Michaelides, autor al The Silent Patient, bestsellerul anului 2019 desemnat de New York Times

PĂREREA MEA

Am citit cel mai bun thriller de anul acesta. Și nu exagerez cu nimic când spun asta. Omul șoaptă este romanul de debut al lui Alex North, autor britanic, care s-a inspirat în scrierea acestui roman excepțional din discuțiile cu fiul său. Acesta avea 4 ani la scrierea cărții și îi povestea tatălui despre o fetiță învizibilă și despre băiatul din podea.

Cum este Omul Șoaptă? Este o carte care te trece prin mulți fiori. Te înspăimântă, te tulbură și la un moment dat te zăpăcește. Mi-a luat o săptămână să o termin, dar de vină a fost lipsa timpului, că altfel o terminam în 2-3 zile maxim.

Mi-a plăcut mult subiectul, acțiunea palpitantă și chiar și personajele construite. Avem o carte despre relații disfuncționale, psihopați, crime, relații și tot felul de elemente care te fac să nu mai lași cartea din mână. Am citit cartea la recomandările câtorva cititori și sinceră să fiu, mă bucur că am citit-o. Așa pot să o recomand și eu mai departe. Pe mine m-a scos din reading slump, într-o perioadă în care mă simțeam prea obosită și nicio carte nu îmi stârnea interesul. (mai mult…)

« Older Entries Next Entries »