Autor: Won-Pyung Sohn
Naționalitate: sud-coreeană
An apariție: 2017 (2023, la Alice Books)
Titlu original: 아몬드
Nota mea: 4/5 ⭐
Notă goodreads: 4.14
Număr pagini: 286
Gen carte: roman psihologic / coming-of-age/young adult
Scriitoarea Won-Pyung Sohn s-a născut în Seul, Coreea de Sud, și este nu doar autoare, ci și regizoare și scenaristă. A fost premiată cu prestigiosul premiu Changbi pentru literatură (pentru romanul Migdala) și cu premiul literar Jeju 4.3 Peace, distincții care confirmă impactul și valoarea scrierilor sale.
Migdala este un roman psihologic care urmărește viața lui Yunjae, un băiat incapabil să înțeleagă emoțiile. În urma unei tragedii, acesta își pierde bunica, iar mama sa ajunge în comă, lăsându-l complet singur. Destinul său se schimbă odată cu apariția lui Gon, un adolescent rebel, impulsiv și total diferit de el. Dacă Yunjae este calm și rațional, Gon este exact opusul — agresiv și dominat de emoții puternice. În mod surprinzător, între cei doi se leagă treptat o relație specială, iar prin această prietenie Yunjae începe să descopere ce înseamnă empatia și conexiunea umană.
A fost o lectură interesantă, care m-a captivat și m-a făcut să rămân implicată în poveste. Totuși, un aspect care nu a fost pe deplin pe placul meu este limbajul explicit. Personajul Gon, fiind rebel din fire, folosește frecvent un limbaj vulgar, ceea ce pe alocuri m-a făcut să mă simt inconfortabil.
Alexitimia – dificultatea de a duce o viață normală
Yunjae suferă de alexitimie, o afecțiune caracterizată prin dificultatea de a recunoaște, înțelege și exprima emoțiile. În roman, această condiție este asociată cu o dezvoltare atipică a amigdalei cerebrale, de unde provine și titlul cărții. Această particularitate face ca perspectiva narativă să fie una diferită și, în același timp, foarte interesantă pentru cititor.
Cartea m-a făcut să mă simt, în mare parte, inconfortabil, în sensul că m-a tulburat prin șirul de evenimente tragice prin care trece Yunjae. M-am bucurat că a reușit să își găsească un prieten, însă, la început, nu am perceput relația cu Gon ca fiind una benefică. Pe parcurs, însă, aceasta capătă sens și contribuie la evoluția personajului principal.
Consider că este o carte bună, care merită descoperită, chiar dacă subiectul poate fi destul de apăsător pentru cititor. Nu este genul de lectură ușoară, potrivită pentru relaxare, ci mai degrabă o poveste care te provoacă și te face să reflectezi. În același timp, este captivantă și se citește rapid, datorită stilului simplu și direct.
Intriga nu este foarte complexă, accentul fiind pus mai mult pe trăirile interioare și pe reacțiile personajelor în situații dificile sau neprevăzute. Tocmai acest lucru face ca romanul să fie puternic din punct de vedere emoțional.
În concluzie, recomand această carte tuturor celor interesați de povești despre diferență, empatie și descoperirea sinelui, chiar dacă experiența lecturii poate fi uneori tulburătoare.