Autor: Adrian Petru Stepan
Naționalitate: română
An apariție: 2017
Gen carte: roman
Număr pagini: 125
Nota mea: 4/5
Puteți găsi cartea AICI
Primită de la autor
PREZENTARE
Într-un oraș de provincie în împrejurimile căruia se află un castru roman, un grup de pusti se joacă pe deal căutând o comoară. Și chiar găsesc una. Ani de zile mai târziu, cel care găsise comoara este un tânăr bărbat pasionat de trenuri, care își petrece viața ca șef de gară în orașul natal, visând să întâlnească o femeie la fel de frumoasă cum era străină pe care o zărise fugitiv în copilărie. La fel de neașteptat cum altădată descoperise în pământ monedele de aur, ii apare în cale misterioasa Ela. Și o noua aventură începe.
PĂREREA MEA
Am primit un exemplar al acestei cărți pentru recenzie de la autor, căruia vreau să îi mulțumesc foarte mult pentru gest. Până să fiu contactată de acest scriitor, nu mai auzisem de dumnealui și nici de această carte. Mă așteptam să îmi placă cartea, dar nu atât de mult pe cât mi-a plăcut de fapt. Este o carte scurtuță, are 125 de pagini, care se citește foarte rapid. Eu am citit-o pe parcursul unei zile și nu am mai vrut să fac nimic altceva, în afară să o citesc și să descopăr despre ce este vorba în acest volum subțirel.
Fiindcă printre șerpi nu poți trece decât însoțit de unul.
Stilul cărții mi s-a părut captivant, curge foarte ușor, iar povestea în sine m-a atras. Este un roman scris la persoana întâi, din care nu lipesc dialogurile pline de miez și descrierile. Naratorul este el însuși personaj al cărții și rememorează momente ale copilăriei sale și fapte din sânul familiei. Membrii familiei sale sunt oameni simpatici, cu vieți simple, care chiar m-au impresionat. Aceste personaje, deși sunt simple, sunt complexe prin natura trăirilor lor, iar asta este ceva minunat. Personal, prefer personajele care mă fac să mă simt ca făcând parte din lumea lor, din reacțiile și tabieturile lor. În această carte unele personaje caută comori, altele ascund secrete mari, altele pur și simplu au vise.
Unele cărți au magie, asta ar putea fi singura explicație pentru care, fără să te avertizeze, îți scormonesc și își reaprind sentimentele.