Autor: Alexandre Dumas – tatăl
Naționalitate: franceză
Titlu original: La Tulipe Noire
An apariție: 1850
Nota mea: 5/5
Ecranizare: La Tulipe Noir (1964)
Tip carte: roman istoric
DESPRE AUTOR
Alexandre Dumas- tatăl este un scriitor clasic francez cunoscut pentru romanele sale istorice inegalabile. Printre acestea se numără: Contele de Monte-Cristo, Cei trei mușchetari, Robin Hood, Regina Margot, etc.
DESPRE CARTE
Acum câțiva ani am citit Laleaua neagră a lui Dumas fiind convinsă că mă va fascina extrem de tare. Dacă fascinant ar avea grade de comparație, aș spune ca este o carte care mi-a plăcut extraordinar de mult! Zilele trecute am recitit această minunată carte și cred că mi-a plăcut și mai mult ca prima dată. Povestea lui Cornelius și a Rosei este o poveste de dragoste superbă, cu suișuri și coborâșuri, dar care triumfă. Laleaua neagră este prima iubire a lui Cornelius, dar cea care îi va întregi inima este fiica temnicerului, frumoasa și delicata Rosa. Pe fondul conflictelor politice, Dumas aduce în prim-plan o poveste a unor destine nefericite, iar câteva dintre ele se întregesc sufletește doar atunci când cunosc iubirea, sentimentul împlinirii sufletești.
Se întâmplă destul de rar ca la un moment dat să se găsească la îndemâna lui Dumnezeu un om care să înfăptuiască o acțiune măreață, dar când un asemenea eveniment fericit are loc, istoria reține numaidecât numele omului ales și îl impune posterității.”
Ce mi-a plăcut la această carte? Atmosfera cărții, povestea de dragoste dintre protagoniștii romanului și mai ales Rosa, femeia care reușește să descătușeze inima bravului iubitor de lalele. Istoria se împletește cu dragostea, adorația cu sentimentele cele mai pure ale sufletului omenesc. Laleaua neagră este o carte foarte frumoasă pe care nu aș ezita să o citesc și a treia oară. (mai mult…)
Autor: Alexandre Dumas-fiul
Naționalitate: franceză
Titlu original: La dame aux camelias
An apariție: 1848
Nota mea: 4/5
Este o carte care nu mai are nevoie de nicio prezentare, iar cine este adeptul genului romantic nu ar trebui sa o rateze. Cartea vorbește despre cele mai frumoase povești de dragoste din lume, despre o curtezană faimoasă și povestea de viață a acesteia. Se aseamănă într-o anumită măsură cu Nana a lui Emile Zola, o carte la fel de frumoasa. Ador literatura clasică, ador literatura franceză și îl ador pe Dumas fiul (bineînteles, și pe Dumas tatăl). Nu știu dacă sunt foarte mulți scriitori care scriu în aceeași manieră, mai mult ca sigur că nu, dar este extraordinar cum de oameni care au avut un început greu și sinuos în crearea de opere literare, ajung faimoși.
Vă recomand cartea cu mult drag și aștept să lăsați aici un comentariu dacă v-a plăcut cartea și de ce!
Câteva dintre citatele care m-au impresionat:
Copilul este mic, dar în el e cuprins omul; creierul este mic, dar el adăposteşte gândirea; ochiul nu este decât un punct, dar el cuprinde cu privirea întreg orizontul.
Viaţa îşi are farmecul ei, depinde numai cu ce ochi o priveşti.
Toate generalizările sunt periculoase, inclusiv aceasta.
Mult rău trebuie să fi săvârşit înainte de a naşte, or, fără îndoială că ne vom bucura de o mare fericire după moarte, dacă Dumnezeu ne lasă să pătimim atâta în această viaţă, să răbdăm toate chinurile ispăşirii şi toate suferinţele unui dureros şir de încercări.
Oricât de mult ai iubi o femeie, oricâtă încredere ai avea în ea, oricare ar fi siguranţa în viitor pe care ţi-o dă trecutul ei, eşti întotdeauna mai mult sau mai puţin gelos. Dacă ai fi îndrăgostit, cu adevărat îndrăgostit, desigur că ai resimţi această nevoie de a izola de restul lumii fiinţa în a cărei inimă ai vrea sa fii numai tu.
Nu te vei întoarce, deci, înainte de moartea mea? Mi se pare că dacă ai veni, m-aş vindeca… Dar la ce bun să mă vindec?…
Iubirea adevărată te face totdeauna mai bun, oricare ar fi femeia care o inspiră.
Femeii căreia educaţia nu i-a arătat ce înseamnă binele, Dumnezeu aproape întotdeauna îi deschide două cărări ce o duc spre tărâmul binelui; aceste cărări sunt durerea şi iubirea. Amândouă sunt spinoase; acelea care o apucă pe această cale îşi sângerează picioarele, îşi rănesc mâinile, dar îşi lasă, în acelaşi timp, în mărăcinii de pe drum gătelile viciului şi ajung la capătul lui în acea stare de goliciune de care nu te ruşinezi în faţa Domnului.
Adeseori te bucuri nespus de o copilărie şi găsesc că e o adevărată răutate să destrami o asemenea bucurie; pe când lăsând-o să dăinuiască, îl faci şi mai fericit pe cel care se bucură de ea.
Să pui stăpânire pe o inimă neobişnuită cu atacurile, înseamnă să intri într-un oraş deschis şi fără pază.
Autor: Alexandre Dumas-tatăl
Naționalitate: franceză
Titlu original: Le Comte de Monte-Cristo
An apariție: 1844
Nota mea: 4/5
Gen carte: roman de aventuri, literatură clasică
DESPRE AUTOR
Alexandre Dumas a fost un scriitor francez de romane istorice și aventuri, cunoscut pentru cărțile sale: Cei trei mușchetari, Omul cu masca de fier, După douăzeci de ani, Aventurile lui Robin Hood, Regina Margot, etc.
DESPRE CARTE
Am citit acest roman după ce l-am achiziționat de la biblioteca universitară, fiind convinsă că o să îmi placă foarte mult. Când eram mai mică am văzut una dintre ecranizările acestui roman faimos, chiar dacă nu citisem încă romanul. Cartea are un pic peste 1200 de pagini, este într-adevăr stufoasă, însă am citit-o relativ repede. Pentru un roman scris în secolul al XIX-lea, trebuie să vă spun că mi se parte foarte bine scris, scriitorul oferindu-i o complexitate remarcabilă.
Personajele sunt numeroase, însă în prim-plan va sta de la început până la final marinarul Edmond Dantes, bărbatul care va cunoaște atât gustul fericirii și al disperării, dar și al răzbunării. Considerat informator al lui Napoleon Bonaparte, Dantes este exilat pe o insulă, trădat fiind de cel mai bun prieten al său, Danglas. Locul închisorii este Chateau d’If, o insulă înconjurată de ape din care nimeni nu ar putea evada.
Una dintre cele mai mari dureri ale personajului principal este despărțirea pe viață de frumoasa și dulcea Mercedes, femeia care acceptase să îi fie logodnică și urma să îi fie curând soție. Ceea ce va descoperi însă Edmond în închisoarea sa îi va schimba total viața. Cert este faptul că va avea ocazia să se răzbune pe dușmanii săi și să îi răsplătească pe cei care l-au ajutat și i-au vrut binele.
Acest roman deosebit prezintă atât latura iubirii, cât și pe cea a demnității, fidelității, onoarei, durerii sau prieteniei. Mie personal mi s-a părut una dintre cele mai bune cărți ale literaturii clasice franceze și nu numai. Tot ce se întâmplă în acest roman are darul să te țină cu sufletul la gură și să suferi sau să te bucuri alături de personaje. Vă recomand din tot sufletul acest roman și vă aștept cu păreri!
CITATE
Dacă veţi compara durerile vieţii reale cu bucuriile vieţii închipuite, n-aveţi să mai doriţi să trăiţi niciodată şi veţi dori să visaţi veşnic.
Se spune că bucuria nu doare, aşa ca am venit neanunţat.
Poartă-ţi în suflet durerea aşa cum norul poartă în el ruina şi moartea, ca pe o taină pe care n-o înţelegi decât în clipa când izbucneşte furtuna…
Până în ziua când Dumnezeu va binevoi să-i destăinuiască omului viitorul, toată înţelepciunea omenească va fi cuprinsă în aceste două cuvinte: aşteaptă şi nădăjduieşte.
Pentru omul fericit, rugăciunea nu-i decât un amestec monoton şi fără sens, până în ziua când durerea vine să-l înveţe pe nefericit limbajul sublim cu ajutorul căruia să-i vorbească lui Dumnezeu.