Autor: Alexandre Dumas – tatăl
Naționalitate: franceză
Titlu original: La Tulipe Noire
An apariție: 1850
Nota mea: 5/5
Ecranizare: La Tulipe Noir (1964)
Tip carte: roman istoric
DESPRE AUTOR
Alexandre Dumas- tatăl este un scriitor clasic francez cunoscut pentru romanele sale istorice inegalabile. Printre acestea se numără: Contele de Monte-Cristo, Cei trei mușchetari, Robin Hood, Regina Margot, etc.
DESPRE CARTE
Acum câțiva ani am citit Laleaua neagră a lui Dumas fiind convinsă că mă va fascina extrem de tare. Dacă fascinant ar avea grade de comparație, aș spune ca este o carte care mi-a plăcut extraordinar de mult! Zilele trecute am recitit această minunată carte și cred că mi-a plăcut și mai mult ca prima dată. Povestea lui Cornelius și a Rosei este o poveste de dragoste superbă, cu suișuri și coborâșuri, dar care triumfă. Laleaua neagră este prima iubire a lui Cornelius, dar cea care îi va întregi inima este fiica temnicerului, frumoasa și delicata Rosa. Pe fondul conflictelor politice, Dumas aduce în prim-plan o poveste a unor destine nefericite, iar câteva dintre ele se întregesc sufletește doar atunci când cunosc iubirea, sentimentul împlinirii sufletești.
Se întâmplă destul de rar ca la un moment dat să se găsească la îndemâna lui Dumnezeu un om care să înfăptuiască o acțiune măreață, dar când un asemenea eveniment fericit are loc, istoria reține numaidecât numele omului ales și îl impune posterității.”
Ce mi-a plăcut la această carte? Atmosfera cărții, povestea de dragoste dintre protagoniștii romanului și mai ales Rosa, femeia care reușește să descătușeze inima bravului iubitor de lalele. Istoria se împletește cu dragostea, adorația cu sentimentele cele mai pure ale sufletului omenesc. Laleaua neagră este o carte foarte frumoasă pe care nu aș ezita să o citesc și a treia oară. (mai mult…)
Autor: Ileana Vulpescu
Naționalitate: română
An apariție: 1990
Nota mea: 5/5
Alte cărți: De-amor, de-amar, de inimă albastră , Arta conversației
Este a doua carte a Ilenei Vulpescu pe care am citit-o până acum și cred că stilul său este foarte asemănător cu cel din De-amar, de-amor, de inima albastră. Și aici avem personaje multe, povești de viață interesante și multe pagini care suprind de aproape parcursul sufletesc și existențial al ființei umane. În acest roman facem prima dată cunoștință cu doctorul Șerban, acesta fiind pe punctul de a vinde casa în care au trăit mai multe generații de rubedenii.
Apoi aflăm povestea Melinei , grecoaica care se căsătorește cu Costi Mavros și care, după ce rămâne văduvă, se recăsătorește cu Ienache Krețulescu. Pe alt plan o avem pe Agripina Vălescu, văduva lui Sache Poenaru, care după o relație de iubire cu Dinu Serafiotti, ajunge să se îndrăgostească de Ienache. După moartea Melinei, Agripina își reface viața alături de Ienache , cei doi au o fetiță, însă Agripina se stinge de tânără din cauza unei boli. Doctorul Șerban este cel care rememorează cu ochii minții viața străbunilor săi și privește cu nostalgie la portretele acestora.
Ileana Vulpescu este una din scriitoarele literaturii române pe care o admir mult; are niște cărți care îți merg la suflet și chiar dacă pe alocuri apelează la descrieri ample, nu te poți plictisi cu cartea în mână. Pe mine m-a fermecat această carte și mi-a plăcut să aflu povești de viață de mult timp apuse, să cunosc personaje elegante ca stil și care depășesc cu mult societatea de acum. Vă recomand cartea pentru că aveți ce învăța din ea, ca de altfel toate cărțile sale deosebite.
CITATE
Toți suntem datori cu-o moarte, asta știm cu toții, dar uităm că mai înainte suntem datori cu-o viață, și asta este mult mai greu.
Unii se plimbă mult fiindcă vor o varietate de peisaj, alții iubesc constant pe cineva, au un port și-o dană, fixe, și-și îmbogățesc peisajul cu iubire, mai bine zis cu ispite trecătoare.
Când nu ești de-o anumită calitate sufletească. bunăstarea, mai ales când nu-i moștenită măcar de câteva generații, te face să-ți pierzi busola; iar carența asta se manifestă prin falsificarea planurilor de-nțelegere și-a raporturilor, prin confundarea valorii cu succesul și prin tendința de-a-i umili pe alții, fiindcă li te simți superior.