Autor: Eric-Emmanuel Schmitt
Naționalitate: franceză
Titlu original: Odette Toulemonde et autres histoires
An apariție: 2002
Număr pagini: 181
Tip carte: povestiri
Nota mea: 5/5
Înainte de a începe recenzia propriu-zisă a cărții, vreau să vă spun că de Schmitt am citit până acum doar o singură carte, Oscar și tanti Roz și abia acum când scriu aceste rânduri îmi dau seama că nu i-am făcut o recenzie. Este un roman tare frumos, sensibil și care mi-a plăcut foarte mult. Și îmi doresc mult ca în viitorul apropiat să îi rezerv o mică recenzie în care să vă spun ce părere am despre acel roman.
Cartea despre care vreau să vă spun acum, Cea mai frumoasă carte din lume, nu este un roman, cum probabil vă așteptați și cum sigur mă așteptam eu. Este o colecție de 8 povestiri și vreau să le menționez în ordine cronologică: Wanda Winnipeg, E o frumoasă zi cu ploaie, Intrusa, Falsul, Totul pentru a fi fericită, Prințesa desculță, Odette Toulemonde, Cea mai frumoasă carte din lume.
Povestirea care dă numele volumului, Cea mai frumoasă carte din lume, este după părerea mea cea mai interesantă dintre cele 8 scrieri. Nu vreau să vă dezvălui prea multe despre subiectul povestirii, așa că prefer să vă spun doar atât: cartea despre care se vorbește în povestire va fi un liant, o legătură între cei lipsiți de libertate și cei liberi. Interesant, nu?
O altă povestire care mi-a plăcut foarte mult este Intrusa, în care o femeie descoperă că viața îi este dată peste cap peste noapte, convinsă fiind că o altă femeie o urmărește permanent. Ce se întâmplă de fapt și care este misterul din spatele povestirii, nu veți afla decât dacă o veți citi. Finalul ei este pur și simplu impresionant și te lasă mască. (mai mult…)