Autor: Doina Roman
Naționalitate: română
An apariție: 2014
Gen carte: fantasy
Număr pagini: 284
Primită de la: Tracus Arte
Puteți găsi AICI
Nota mea: 4/5
PREZENTARE
Personajele Doinei Roman sunt naturale. Replicile, acțiunile, interacțiunile dintre acestea nu lasă a se ghici nicio forţare, în afara dramatismului reclamat de către naraţiunea însăşi.
A debuta cu un fantasy în România, în 2014, pare a fi un demers riscant luând în considerare piața în continuă descreștere a acestei specii literare, însă Pragul Doinei Roman poate reuși. Are toate ingredientele unui fantasy autentic, piperat, în care dragostea şi ura, realul şi irealul, posibilul şi imposibilul, umanul şi animalul se îmbină într-o poveste ireproşabilă, ludic-vizionară şi lucid-intelectuală deopotrivă, sensibilă şi neprognozabilă, în care destine şi false proiecţii ale acelor destine se împletesc într-o ţesătură narativă de excepţie.( Cosmin Perța)
PĂREREA MEA
Sunt câteva zile de când am terminat această carte și nu prea știu cu ce să încep. Dar aș vrea să încep cu faptul că nu am mai citit până acum nimic de Doina Roman și că mă bucur că am descoperit-o. Am primit această carte de la cel mai nou colaborator al blogului, editura Tracus Arte căreia vreau să îi mulțumesc. Când am primit cartea aveam impresia că o voi citi repejor și că la fel de repede îmi voi formula și părerile. M-ați crede dacă v-aș spune că nu s-a întâmplat nici una, nici alta? Am citit cartea în câteva zile, printre picături, deoarece în ultima vreme am avut multă treabă și timpul mi-a permis mai puțin.
Dacă era o iscoadă a Ligii?Dacă nu era acolo întâmplător?Prea mult pentru azi. Se întoarse către masă și vru să se așeze comod și să-și mai aprindă o țigară.
Tema cărții este fantastică și prezintă un alt gen de univers în care mie nu știu dacă mi-ar conveni să trăiesc. Am găsit însă destul de complicat dialogul dintre personaje, dar și personajele care sunt complexe. Titlul a rămas pentru mine confuz, deoarece nu am găsit în carte o explicație concretă sau mai degrabă o lămurire în acest sens. Dar cred că se referă la limita între două lumi: una perfect normală și una atipică pentru omenire. (mai mult…)