Mini-articol: De ce nu am terminat de citit Harry Potter? (1)

Incep astăzi o serie de mini-articole despre cărți, autori, idei, călătorii și ce mai cred eu că este interesant.

Încep prin a vă spune că am citit până acum doar 3 volume din seria Harry Potter și la un moment dat nu am mai continuat. Primul volum l-am citit în 2014 și următoarele două în 2016. Le-am făcut chiar și recenzie. Dar ceva s-a întâmplat. Nu sunt cărți rele, dar pe măsură ce am citit și alte cărți, nu am mai simțit nevoia să mă mai întorc la HP. Poate la un moment dat o voi face, dar nu cred să fie prea curand.

Urmăresc pe youtube tot felul de booktuberi care laudă seria HP și încerc să îmi dau seama ce i-a fascinat așa tare. Sau poate mă simt eu prea bătrână, deși am doar 31 de ani, și nu mai gust cu aceeași satisfacție multe lecturi.

Principalele mele motive ar fi:


1. Vârsta nepotrivită ( una e să citești seria la 15-16 ani și alta la 25-30 de ani)
2. Nu mă atrage genul fantasy (am citit puține cărți fantasy și nu pot spune că mă atrage)
3. Gurile rele (am citit multe reviewuri și critici legate la adresa seriei și asta m-a influențat)
4. Nu m-a atras stilul autoarei
5. Acțiunea este previzibilă (cu mici excepții, bineînțeles)
6. Prefer să îmi petrec timpul cu lecturi mai “serioase” (da și nu)
7. Consider că e o carte pentru copii ( în principiu, da; însă te poate captiva și ca adult)
8. ……

Vouă cum vi s-a părut seria? V-a plăcut?Ați putea găsi un motiv la 8?

Harry Potter și prizonierul din Azkaban (vol. 3) – J. K. Rowling (recenzie)

harry-potter-si-prizonierul-din-azkaban-vol-3_1_fullsize

Autor: J. K. Rowling

Naționalitate: britanică

Titlu original: Harry Potter and the Prisoner of Azkaban

An apariție: 1999

Nota mea: 5/5

Gen carte: fantasy, aventură

Număr pagini: 435

Serie: DA (a treia din cele 7 cărți ale seriei Harry Potter)

PREZENTARE

Volumele Harry Potter reprezintă o serie foarte populară în întreaga lume; ele aparțin genului fantastic și au fost scrise de către autoarea britanică J. K. Rowling. Cărțile tratează o lume a vrăjitorilor, protagonist fiind tânărul vrăjitor numit Harry Potter, alături de prietenii lui Ron Weasley și Hermione Granger. Povestea se desfășoară în cea mai mare parte la Hogwarts, Școala de Magie și Vrăjitorie, o școala pentru tinerii vrăjitori și magicieni. Cu ajutorul Hărții Ștrengarilor, Harry, Hermione și Ron vor ieși de mai multe ori din castel (în secret, bineințeles!) și vor afla taina conacului bântuit. Peripeții și aventuri fantastice, din care nu vor lipsi meciurile de vâjthaț și întâlnirea cu înfricoșătorii Dementori.

PĂREREA MEA

J K. Rowling este autoarea britanică a seriei de succes Harry Potter (formată din 7 cărți), serie foarte iubită de copii, adolescenți și chiar de adulți. Țin minte că începusem facultatea (în 2008) și vedeam în librăriile ieșene volumele cu coperți minunate ale acestei serii. Aveam senzația că sunt supralăudate aceste cărți și că nu merită de fapt citite. Primul volum al seriei l-am citit în 2014 și cel de al doilea în 2015. Întâmplarea a făcut ca pe cel de al treilea să îl citesc anul acesta, adică în 2016. Nu știu dacă voi le voi citi pe celelalte tot câte unul pe an, însă sigur le voi citi ca să văd ce urmează. Deși eram sceptică când a fost vorba să citesc seria, mi-am dat seama că trebuie să îi dau o șansă. Și chiar nu am regretat niciodată că am făcut asta.

Stilul acestui al treilea volum (pentru că despre el vreau să vă vorbesc acum) este unul foarte accesibil, cartea se parcurge ușor, iar misterul se împletește frumos cu amuzamentul și evenimentele neprevăzute. Este vorba despre un roman fantasy și de aventuri care îl are în centrul atenției pe Harry Potter (care are acum 13 ani), iar tot ce se întâmplă în roman este de fapt continuarea evenimentelor ce au loc la școala de magie Hogwarts și acasă la unchiul lui Harry. Tema cărții este fantastică, iar personajele sunt numeroase: apar din nou unchiul, mătușa și vărul lui Harry, Dumbledore, ceilalți profesori, dar și personaje noi, cum ar fi profesorul Lupin și prizonierul din Azkaban( Sirius Black).

Conflictul cărții este puternic: un personaj periculos evadează într-un mod misterios din crunta închisoare din Azkaban, băgând frica în lumea vrăjitorilor. Harry este vizat în mod special, nu vă spun cum anume, ci doar vă atenționez că la finalul cărții veți avea parte de o surpriză de proporții. Mi-a plăcut mult această carte și chiar dacă nu prea citesc eu mult fantasy, este o carte care merită citită. Așadar, vă recomand să citiți întreaga serie și să reveniți cu o părere. Vouă v-a plăcut această carte?

CITATE

Cu două săptămâni înainte de sfârşitul trimestrului, cerul se lumină deodată şi într-o dimineaţă văzură că pământul noroios îngheţase. În interiorul castelului, se simţea deja apropierea Crăciunului. Flitwick, profesorul de „Farmece”, îşi decorase deja clasa cu luminiţe pâlpâitoare, care se dovediră a fi zâne, de fapt. Toţi discutau cu însufleţire, făcându-şi planuri pentru sărbători. Atât Ron, cât şi Hermione, se hotărâseră să rămână şi ei la castel.

Harry asculta strigătele înfundate din camera alăturată şi se întreba cum de nu se simţea mai înspăimântat. Doar Sirius Black omorâse treisprezece oameni cu un singur blestem… Pe bună dreptate, domnul şi doamna Weasley crezuseră că Harry ar fi intrat în panică, dacă ştia adevărul. Harry însă era de acord cu doamna Weasley: acolo unde se afla Dumbledore era cel mai sigur loc de pe pământ.

Sirius Black, probabil cel mai faimos prizonier din toate timpurile, închis în Fortăreaţa Azkaban, nu a reuşit sa fie încă prins, aşa cum a confirmat astăzi Ministerul Magiei. „Facem tot ce putem ca să-l capturăm”, a zis Ministrul Magiei, Cornelius Fudge, în dimineaţa aceasta, „şi apelăm la comunitatea vrăjitorilor să-şi păstreze calmul”.

Oamenilor non-magici (cunoscuţi mai degrabă sub numele de Încuiaţi) le era deosebit de teamă de magie în perioada medievală, dar de cele mai multe ori nu erau în stare să o recunoască. În rarele ocazii când reuşeau să prindă un adevărat vrăjitor sau o vrăjitoare autentică, arderea pe rug nu avea absolut nici un efect. Vrăjitorul sau vrăjitoarea executa o elementară Vrajă de Îngheţare a Flăcării şi apoi se prefăcea că ţipă de durere, bucurându-se între timp de o senzaţie de furnicături şi pişcături blânde.

Harry Potter și Camera Secretelor – J. K. Rowling

32136_60144

Autor: J. K. Rowling

Naționalitate: britanică

Titlu original: Harry Potter and the Chamber of Secrets

An apariție: 1998

Nota mea: 5/5

Ecranizare: 2002

Joanne „Jo” Rowling (cunoscută ca: J. K. Rowling și Robert Galbraith, n. 31 iulie 1965, Yate, Gloucestershire, Anglia) este o autoare britanică, cunoscută mai ales pentru scrierea romanelor de fantezie Harry Potter. Ideea i-a venit într-o călătorie cu trenul de la Manchester la Londra în 1990. Cărțile din seria Harry Potter au atras atenția întregii lumi, câștigând mai multe premii și vânzându-se în mai mult de 400 de milioane de exemplare. Aceste cărți au fost ecranizate în opt filme, la care Rowling a aprobat scenariile, iar în penultimul film a deținut controlul creativității.

Nici o felicitare, nici un cadou, şi în plus, avea să-şi petreacă ziua, prefăcându-se că nu există! Privea posomorât spre gardul viu. Nu se simţise niciodată atât de singur. Când se gândea la Hogwarts, mai mult decât orice altceva, mai mult chiar decât Vâjthaţ, îi era dor de prietenii lui cei mai buni, Ron Weasley şi Hermione Granger.

După lectura celui de al doilea volum din seria Harry Potter, pot să spun cu mâna pe inimă că sunt  cucerită de aceste minunate volume. Anul trecut am citit primul volum și am vrut să mai treacă puțin timp până să îl încep pe al doilea. Personajele sunt cam aceleași ca și în prima carte, cu excepția unui nou vrăjitor care spre surprinderea multora, nu era cine se credea el. Harry Potter și prietenii săi au parte de noi aventuri și reușesc la finalul cărții să deslușească un alt mare un alt mare mister, cel al Camerei Secretelor. Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte este atmosfera plină de magie, întâmplările amuzante la care personajele iau parte, dar și ușurința cu care scriitoarea îl face pe cititor să nu mai lase cartea din mână. (mai mult…)

Harry Potter și Piatra Filosofală – J. K. Rowling

harry-potter-si-piatra-filozofala-vol-1_1_fullsize

Autor: J.K. Rowling

Naționalitate: britanică

Titlu original: Harry Potter and the Sorcerer’s Stone

An apariție: 1997

Nota mea: 4/5

Prima carte din seria Harry Potter care m-a fascinat atât de tare, că abia aștept să ajung să citesc următorul volum din serie. Trebuie să vă spun că am pus mâna pe ea cu îndoială, gândindu-mă că nu o să îmi placă. Ani la rând am văzut seria în librării, dar nimic nu m-a făcut să o citesc. Până acum două luni când am găsit-o în varianta pentru Kindle, iar ea m-a așteptat cumințică să o citesc.

Încă din Antichitate, alchimia s-a preocupat să obţină Piatra Filozofală, o substanţă legendară, cu puteri uimi­toare. Ea poate transforma orice metal în aur pur. Tot cu ea, se poate obţine Elixirul Vieţii, care îl face nemuritor pe oricine îl bea.

Au fost multe mărturii de-a lungul secolelor, dar singura Piatră Filozofală care există, cu adevărat, îi aparţine lui Nicolas Flamel, eminentul alchimist, un mare iubitor de muzică de operă. Domnul Flamel, care şi-a serbat a şase sute şaizeci şi cincea aniversare, anul trecut, duce o viaţă liniştită la Devon, împreună cu soţia lui, Pernelle (şase sute cincizeci şi opt de ani).

Începutul cărții este amuzant: doar imaginea familiei Dursley este suficientă pentru a te amuza copios. Această familie se trezește în mijlocul unor ciudățenii de nedescris: ba un motan care citește o hartă, ba același motan care citește  numele străzii, ba personaje foarte straniu îmbrăcate. Straniu, nu? Ca să nu dau prea multe detalii care ar strica farmecul cărții, vă pot spune doar atât: Harry Potter este un copilaș orfan de părinți care ajunge în casa mătușii Dursley. Își fac apariția apoi și personajele magice: profesoara McGonagall, Albus Dumbledore, profesorul Plesneală. Când este vremea de mers la școală, Harry ajunge să învețe la școala de magie Hogwarts. Acolo își face prieteni alături de care va trece prin aventuri de neînchipuit.

Profesoara McGonagall continuă, cu voce tremurândă:

— Şi asta nu e totul! Se spune că a încercat să-l omoare pe fi­ul lor, Harry, dar n-a reuşit, n-a putut să-l ucidă pe micuţ. Ni­meni nu ştie de ce sau cum, dar se zice că, atunci când a încer­cat să-l omoare pe Harry, puterile l-au părăsit pe Cap-de-Mort şi de aceea a dispărut!

Harry Potter participă alături de ceilalți copii la jocurile de Vâjthaț, face vrăji, încearcă o pelerină fermecată, iar la finalul cărții descoperă un secret incredibil. Cartea se compune din foarte mult dialog, multe personaje interesante și o atmosferă magică. Chiar dacă este o carte recomandată copiilor, nu văd de ce un adult nu ar trebui să o citească. Este ușor de citit și foarte interesanta. O recomand!