Se numea Sarah – Tatiana de Rosnay (recenzie)

Autor: Tatiana de Rosnay

Naționalitate: franceză

An apariție: 2006 (2016 la Editura Litera )

Gen carte: roman, ficțiune, istorie

Titlu original: Elle s’appelait Sarah

Număr pagini: 300

Nota goodreads: 4.16

DESCRIERE

Paris, iulie 1942: Sarah, o fetiță evreică în vârstă de zece ani, este arestată în toiul nopții, împreună cu părinții ei, de poliția franceză, dar nu înainte de a-și încuia fratele în ascunzătoarea lor secretă, convinsă fiind că se va întoarce după numai câteva ore pentru a-l eliberă.

Paris, mai 2002: Julia, o jurnalistă americană, stabilită de mulți ani la Paris și măritată cu un francez, trebuie să scrie un articol despre razia de la Vel’ d’Hiv, cu ocazia comemorării a șaizeci de ani de la acest eveniment de tristă amintire în istoria Franței. În timpul investigației sale, Julia descoperă întâmplător o serie de secrete de familie adânc îngropate, care o leagă de Sarah, și simte nevoia de a reconstitui destinul tragic al feței. Pe măsură ce se adâncește în trecutul ei, lucrurile pe care le află o tulbură și o fac să-și pună întrebări cu privire la propria existența.

PĂREREA MEA

Tatiana de Rosnay este o scriitoare de origine franceză care promite mult, iar scris de ea am citit până acum Anotimpul ploilor, o carte care nu prea s-a ridicat la așteptările mele. Deși putea fi o super carte. Se numea Sarah este o carte extraordinară ce a fost ecranizată în 2010.

Volumul a apărut la editura Litera în colecția Blue Moon, în 2016. Are 300 de pagini și are un stil accesibil, citindu-se repede. Ca teme abordate, întâlnim războiul, familia, iubirea; cadrul desfășurării acțiunii este Franța și Italia. Titlul mi s-a părut bine ales, deoarece face referire la un personaj-cheie al cărții, Sarah. Cine a fost Sarah și ce rol joacă ea în carte?

Cartea cuprinde două planuri narative; prima dată avem anul 1942, al Doilea Război Mondial, iar apoi prezentul, adică perioada 2002-2005. Personajele sunt frumos construite și citisem înainte de a începe cartea că sunt cititori pe care i-a plictisit viața unui alt personaj. Și aici mă refer la Julia, o femeie matură care se va redescoperi pe parcursul cărții. Contrar așteptărilor mele, chiar mi-a plăcut mult de Julia. Cum spuneam, personajele-cheie ale cărții sunt Sarah și Julia, două personaje frumos construite.

(mai mult…)

Anotimpul ploilor – Tatiana de Rosnay (recenzie)

Autor: Tatiana de Rosnay

Naționalitate: franceză

An apariție: 2018 ( 2019 la Editura Litera)

Gen carte: roman, ficțiune, istoric

Număr pagini: 272

Titlu original: The Rain Watcher

Nota goodreads: 3.19

Nota mea : 3/5

Puteți găsi cartea aici

Primită de laTârgul Cărții

DESCRIERE

Ploua fără încetare în Paris, iar familia Malegarde – împărțită între Franta, Anglia și Statele Unite – se reunește pentru prima data după mulți ani, pentru a sărbători a șaptezecea aniversare a lui Paul, patriarhul familiei și un arboricultor renumit. Dar când acesta suferă un accident vascular cerebral, fiul său, Linden, un fotograf de succes, se găsește blocat într-un oraș amenințat de un dezastru natural uluitor. lar când Sena inundă străzile, familia va trebui să lupte pentru a-și păstra unitatea pe măsură ce o mulțime de temeri ascunse și de secrete încep sa iasă la iveală.

PĂREREA MEA

Tatiana de Rosnay este o scriitoare franceză cu multe romane publicate, dar din păcate, cu doar trei  romane traduce în limba română: Se numea Sarah, Vieți secrete și Anotimpul ploilor. Pe primele două le am în bibliotecă de câteva luni, iar pe al treilea l-am citit în luna martie. Ultima perioadă nu a fost o perioadă prea bună pentru citit, deși se presupune că mulți lucrăm de acasă și avem timp să citim acele cărți pe care le plănuiam de ceva timp. În ultima lună simt o tensiune în jur din cauza virusului care și-a pus de gând să distrugă omenirea și astfel cheful de lectură s-a diminuat. Însă încerc să trec peste asta cât de mult pot și să nu fiu tristă. Cărțile sunt lumi în care ne putem regăsi, iar o carte bună ne poate aduce zâmbetul pe buze și da o bună dispoziție.

Revenind la Anotimpul ploilor, vreau să vă spun că este o carte care se citește ușor și cu un stil ok. Are 272 de pagini, iar scrisul mare nu mi-a dat absolut deloc bătăi de cap. Având în vedere că sunt unele cărți cu un scris atât de mic, iar lectura merge prea anevoios. Mi-a plăcut cartea asta destul de mult, dar la final mi-aș fi dorit mult mai mult. Franța, Paris, atmosferă apocaliptică, inundații, frici, o familie nevoită să înfrunte mai multe întâmplări neprevăzute. Parcă este o cartea potrivită pentru această perioadă.

Temele cărții sunt multiple, dar în prim plan avem relațiile familiale. Familia Malegarde sosește la Paris pentru a sărbători ziua de naștere a lui Paul, capul familiei. La această reuniune se alătură și soția sa, dar și cei doi copii, fiul Linden și fiica Tilia. Paul este un renumit arboricultor și alege numele celor doi copii într-un mod interesant.

Ar fi multe de zis despre personaje, însă cel mai mult mi-a atras atenția Linden, un tânăr cu o viață altfel. El are o relație cu un bărbat și întreaga sa viață s-a luptat cu prejudecățile celor din jur. Are o relație specială cu Tilia, sora lui, însă față de părinți simte o anume stânjeneală. Un anumit moment din carte îi va demonstra lui Linden că fiecare lucru trebuie făcut la timpul lui, până nu este prea târziu.

Pe mine m-a impresionat finalul, deși am tot sperat că nu va fi cel rezervat de scriitor. Este o carte drăguță, conține niște lecții de viață și chiar dacă nu este cine știe  ce capodoperă literară, poate fi citită pentru descrierile sale destul de complexe și pentru poveștile de viață ale acestor personaje. Avem patru oameni, patru destine și evenimente care îi unesc. Să fie ele fericite? Triste? Citiți și veți afla singuri. 

CITATE

Tatăl lui îl iubește. Forța acelei iubiri e tot ce știe. E tot ce vede.

Nu înțelegeam moartea. Nu știam ce e. Puteam s-o cântăresc doar prin absența hohotului de râs al bunicului. Dar nu știam cât de curând urma să văd moartea.