Iubiri paralele – Cella Serghi

Autor: Cella Serghi

Naționalitate: română

An apariție: 1991

Nota mea: 4/5

Alte cărți de aceeași autoare: Panza de paianjen, Cartea Mironei

De la Cella Serghi am mai citit Cartea Mironei și Pânza de păianjen, două romane deosebit de frumoase, care mi-au rămas întipărite în minte și în suflet pentru totdeauna. Această carte mi-a plăcut enorm și cred că, dacă ar fi să enumăr motivele pentru care m-a impresionat, nu mi-ar ajunge nici măcar o zi întreagă. În primul rând, m-au cucerit personajele atent și abil construite, care îți dau senzația că sunt cât se poate de reale. Nu am putut să nu remarc felul în care scriitoarea le atribuie, cu o ironie fină, trăsături adesea amuzante.

Întâlnim personaje avare, femei în vârstă – Artemiza și Clemansa – care par incapabile să se resemneze cu gândul că tinerețea lor a apus, dar și un tânăr, Victor, prins între sentimentele pentru Voica și Nicoleta. Eu sunt de părere că, în realitate, Victor a iubit-o dintotdeauna pe Voica și nu am putut înțelege nici măcar pentru o clipă de ce aceste personaje își tratează trăirile cu atâta imaturitate și superficialitate.

O altă poveste de iubire, care se desfășoară în paralel cu relația dintre Victor și Voica, este cea dintre Geta, sora geamănă a Voicăi, și Horia, un tânăr cu o personalitate la fel de controversată precum cea a multor personaje din roman.

Consider că cel mai savuros personaj al cărții este Clemansa, bunica lui Victor, o femeie dominată de numeroase obsesii, printre care se numără și teama constantă ca nu cumva cineva să-i umble în cufăr. Există și multe alte scene care te surprind zâmbind pur și simplu, fără să îți dai seama. Iubiri paralele le are pe toate: umor, iubire, povești de familie, orgolii și emoție.

Nu ratați nicio carte semnată de Cella Serghi, pentru că nu știți ce pierdeți. Vă pot spune doar ce veți câștiga: sentimentul că ați citit o carte care vă îmbogățește sufletește. Așadar, vă las să vă convingeți singuri și vă aștept aici cu o părere.

CITATE

 Voica pretinde că e pentru ea ca un frate. Dar se mărită cu el. De ce-or fi vrând toate fetele să se mărite? Suprema dovadă de dragoste pe care poţi să i-o dai unei fete e s-o ceri de nevastă.

Acont din zestrea pe care urma s-o primesc dacă, de ziua mea, mă logodeam cu un miel nevinovat, Armanda. Se făceau mari pregătiri şi eram plictisit, exasperat. Nicoleta pretindea că-i însărcinată. Vinovatul, eu. Costache, îndrăgostit de Nicoleta, nu bănuia nimic. Degeaba căutam să-i deschid ochii. Ce tot umbli cu proasta asta? Ce-ţi pierzi vremea? Ce poţi tu să discuţi cu ea?

Disperată, Clemansa dă să puie ceaşca pe pianină, dar, ezitând, de teamă că ar putea s-o păteze, s-o strice, observă că, în stratul de praf, e desenată o mână cu un deget care indică un drum, ca la dentist. O ia într-acolo şi, când ajunge la divan, după ce se împiedică de un covor şi mai varsă un pic de lapte, descoperă samovarul în dosul unei măsuţe turceşti.