Autor: Cella Serghi

Naționalitate: română

An apariție: 1991

Nota mea: 4/5

Alte cărți de aceeași autoare: Panza de paianjen, Cartea Mironei

După ce am citit Pânza de păianjen și Cartea Mironei, două romane care mi-au rămas întipărite în minte și în suflet, am revenit la proza Cellei Serghi cu mari așteptări. Iubiri paralele nu doar că s-a ridicat la înălțimea lor, dar m-a impresionat atât de mult încât motivele pentru care aș recomanda-o nu ar încăpea într-o singură zi de discuții.

Ceea ce m-a cucerit iremediabil a fost modul în care scriitoarea construiește personajele: cu o abilitate remarcabilă, ea le conferă o profunzime care le face să pară desprinse din realitate. Nu am putut să nu remarc ironia fină, adesea amuzantă, prin care Cella Serghi le scoate în evidență trăsăturile de caracter.

În paginile romanului întâlnim figuri memorabile, precum Artemiza și Clemansa — femei în vârstă, avare, care par incapabile să accepte că tinerețea lor a apus de mult. În opoziție cu ele se află Victor, un tânăr prins într-un triunghi amoros între Voica și Nicoleta. Personal, am simțit că Victor a iubit-o dintotdeauna pe Voica, motiv pentru care mi-a fost greu să înțeleg imaturitatea și superficialitatea cu care personajele își tratează propriile sentimente.

În paralel cu acest fir narativ, descoperim povestea de dragoste dintre Geta (sora geamănă a Voicăi) și Horia, un tânăr cu o personalitate la fel de controversată și complexă ca a celorlalți protagoniști. Totuși, consider că cel mai „savouros” personaj este bunica Clemanas. Dominată de obsesii, printre care teama constantă ca cineva să nu-i cotrobăie prin celebrul cufăr, ea oferă scene de un comic subtil, care te fac să zâmbești involuntar.

Iubiri paralele le are pe toate: umor, povești de familie, orgolii și o imensă încărcătură emoțională. Vă recomand cu căldură să nu ratați nicio scriere semnată de Cella Serghi. Veți câștiga, fără îndoială, sentimentul unei lecturi care vă va îmbogăți sufletește.

Vă invit să descoperiți acest univers și vă aștept în secțiunea de comentarii pentru a-mi spune ce personaj v-a impresionat cel mai mult!

CITATE

 Voica pretinde că e pentru ea ca un frate. Dar se mărită cu el. De ce-or fi vrând toate fetele să se mărite? Suprema dovadă de dragoste pe care poţi să i-o dai unei fete e s-o ceri de nevastă.

Acont din zestrea pe care urma s-o primesc dacă, de ziua mea, mă logodeam cu un miel nevinovat, Armanda. Se făceau mari pregătiri şi eram plictisit, exasperat. Nicoleta pretindea că-i însărcinată. Vinovatul, eu. Costache, îndrăgostit de Nicoleta, nu bănuia nimic. Degeaba căutam să-i deschid ochii. Ce tot umbli cu proasta asta? Ce-ţi pierzi vremea? Ce poţi tu să discuţi cu ea?

Disperată, Clemansa dă să puie ceaşca pe pianină, dar, ezitând, de teamă că ar putea s-o păteze, s-o strice, observă că, în stratul de praf, e desenată o mână cu un deget care indică un drum, ca la dentist. O ia într-acolo şi, când ajunge la divan, după ce se împiedică de un covor şi mai varsă un pic de lapte, descoperă samovarul în dosul unei măsuţe turceşti.

4 comentarii la „Iubiri paralele – Cella Serghi”
  1. Cella Serghi e minunată. Încercaţi şi „Genţiane”. Şi neapărat „Pe firul de păianjen al memoriei”, e un fel de jurnal şi aruncă o altfel de lumină asupra cărţilor ei.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.