Autor: Emily Bronte
Naționalitate: britanică
An apariție: 1847
Titlu original: Wuthering Heights
Nota mea: 5/5
Notă goodreads: 3.90
Număr pagini: 369
Gen carte: literatură clasică și gotică
Emily Bronte este o autoare britanică, iar singurul său roman este La răscruce de vânturi publicat în 1847 sub pseudonimul masculin Ellis Bell. Ce se știe despre această scriitoare remarcabilă este că era o persoană retrasă și apropiată de natură și animale, a fost și o poetă remarcabilă, a avut o relația complicată cu sora sa (Charlotte) și a refuzat tratamentul pentru tuberculoza din cauza căreia a murit la 30 de ani.
Prima mea încercare de a citi acest roman a fost în primul an de la Litere, când l-am găsit în bilioteca unei gazde la care stăteam. Țin minte că am citit câteva pagini, iar apoi l-am lăsat pentru altă dată. Mi s-a părut destul de încâlcit și complicat. Iar anul acest m-am gândit să îi dau o șansă și bine am făcut. În cele ce voi scrie nu voi da spoilere care să strice farmecul lecturii.
La răscruce de vânturi este considerat o capodoperă a literaturii britanice, fiind un roman clasic, cu accente gotice puternice. Dacă ne referim la perioada în care a fost scris, acesta este considerat roman victorian, însă unul destul de sumbru și întunecat. De asemenea, se remarcă printr-o structură narativă complexă, emoții violente și descrieri amănunțite.
Printre temele abordate se numără dragostea pasională, răzbunarea, clasa socială (și prejudecățile), natura sălbatică, supranaturalul/ goticul (aparițiile fantomatice ale unui anumit personaj).Cartea are multe personaje și recunosc că am căutat pe internet o schemă care să îmi explice relațiile dintre personaje (vă recomand să faceți la fel dacă vreți să înțelegi acțiunea și să nu vă pierdeți pe drum). Spun asta deoarece există personaje cu același nume și asta duce la confuzie.
Cum m-a făcut să mă simt cartea? Interesată, intrigată, curioasa, entuziasmata – practic te poartă printr-o mulțime de stări, care mai de care mai ciudate. Contrar așteptărilor, deși este o carte complexă, am citit-o în câteva zile. Dacă vreți să o descoperiți, asigurați-vă că aveți timp pentru ea, dar și starea necesară.
Să spunem și câte ceva despre personajele interesante ale cărții. Cea care narează faptele din carte este Nelly Dean, o servitoare care a fost prezentă la evenimentele narate și care îi povestește totul domnului Lockwod, care era în vizită.
Acțiunea cărții se petrece în două locuri: la Wuthering Heights și la Thrushcross Grange. Revenind la personaje, ca cititor am descoperit că sunt cât se poate de antipatice, fiind angrenate în relații toxice și distructive. Personajele mele preferate, dacă pot spune așa, au fost Heathcliff și Catherine Earnshaw.
Heathcliff a fost găsit când era copil, este o prezență întunecată ce va perturba destinele celorlalte personaje (va cunoaște dragostea, răzbunarea, dar și durerea).
Catherine Earnshaw este fiica stăpânului de la Wuthering Heights și cea care va copilări alături de Heathcliff și este un personaj sălbatic, plin de viață ce va oscila între dragostea pentru Heathcliff și bogatul Edgar Linton.
Pe parcursul lecturii, povestea din carte devine tot mai încâlcită, dar și interesantă, cu numeroase răsturnări de situație. Așa că trebuie să fii foarte atent la ce se întâmplă; ceea ce mi s-a părut interesant este faptul că sunt numeroase tragedii care parcă nu se mai termină (avem de a face cu suferință, moarte sau boală).
Fără să mai insist pe alte detalii, vreau să vă spun că mi-a plăcut foarte mult și cu siguranță este o carte în topul cărților citite în 2025. Mi-au plăcut felul în care au fost construite personajele, descrierile complexe, dar și felul în care a fost construită cartea. Dacă nu ați ajuns încă la această carte, vă recomand să faceți. Este un must read al literaturii clasice.
CITATE
El este mai mult eu decât mine însămi. Din ce sunt făcute sufletele, al lui și al meu sunt la fel. Dacă tot ce e pământesc ar pieri și el ar rămâne, eu aș continua să exist; dar dacă totul ar rămâne și el ar pieri, universul s-ar transforma într-un pustiu pentru mine.
Nu pot trăi fără sufletul meu! Nu pot trăi fără viața mea! Mi se pare că, dacă el ar dispărea, lumea întreagă s-ar prăbuși și m-ar lăsa în întuneric.
Nu-mi place lumea oamenilor. Nu vreau să trăiesc într-o casă plină de vorbe goale. Lasă-mă să rătăcesc pe dealuri, să ascult vântul și să respir aerul rece al mlaștinilor — acolo mă simt vie.
Iubirea mea pentru Linton este ca frunza din pădure — o știu că se schimbă odată cu anotimpurile; dar iubirea mea pentru Heathcliff se aseamănă cu stânca eternă dedesubtul pământului — o sursă de puțină bucurie vizibilă, dar o necesitate a ființei mele.