Autor: Shelley Read
Naționalitate: americană
Titlu original: Go as a river
An apariție: 2023 (Editura Humanitas, colecția Raftul Denisei)
Nota mea: 5/5
Număr pagini: 336
Gen carte: ficțiune istorică
Shelley Read este autoare americană, iar Viața ca un râu este romanul său de debut. Uimitor, nu? Și zic uimitor deoarece este o carte foarte bună și care transmite atât de multă emoție. Nu mulți scriitori reușesc asta la acest nivel încă de la prima carte. Pentru mine, cartea asta a fost ca o poezie. Captivantă, lirică și foarte emoționantă. În prim plan se află povestea lui Torie (sau Victoria), o tânără care își pierde mama și este nevoită să trăiască alături de un tată rece și de un frate agresiv. Torie cunoaște dragostea în persoana lui Will și de aici pornește un adevărat tăvălug de evenimente, tragedii și răsturnări de situație.
Relația dintre cei doi tineri este descrisă într-un mod magic și foarte mult mi-au plăcut descrierile folosite de autoare pentru a creiona iubirea dintre ei. Cartea devine la un moment dat o luptă pentru supraviețuire, iar astfel ne dăm seama ce personaj puternic avem în fața noastră.
Titlul este o metaforă tare frumoasă și după părerea mea, se poate referi și la destinul uman, la schimbare sau la viața ca o călătorie. Râul poate simboliza și trecerea timpului, ideea de provocare sau obstacol. Asemenea unui râu impetuos, și viața poate avea un curs alert și nebănuit.
În limba latină, numele de Victoria înseamnă triumf sau izbândă, iar personajul cărții este demn de acest nume. Torie este nevoită să părăsească casa natală, pornind spre sălbăticie. Mereu am sperat că se va întoarce și că viața sa va intra în normal. Dacă va fi așa sau nu, puteți afla decât citind cartea.
Încerc să nu dau spoilere, așa că mă voi rezuma doar la câteva aspecte care mi s-au părut importante. Am iubit-o pe Torie, am admirat-o și pe tot parcursul lecturii nu am putut să nu mă întreb ce aș fi făcut dacă aș fi fost în locul ei. Am încercat de nenumărate ori să mă transpun în pielea ei și de fiecare dată mi s-a părut ireal tot ce a trăit. Deși este ficțiune, nu am putut să nu mă gândesc la faptul că există multe femei care trăiesc tragedii asemănătoare.
După jumătatea cărții întâlnim o Torie mult mai matură, pregătită să ia decizii ca să apere viața fiului său. Într-un alt plan, întâlnim o altă mamă zbuciumată și îndurerată. Între Tori și Inga Tate se va crea o legătură inconștientă și atât de frumoase. Cele două vor fi legate de prezența unui alt personaj. Acesta este Lukas, însă el ne este prezentat doar prin ochii altor personaje, și mai puțin prin propriile acțiuni.
Acțiunea cărții se desfășoară din 1948 și până în 1971. Așadar vom afla destul de multe despre viața și evenimentele prin care Torie va trece. Sunt foarte multe de zis despre carte, dar tot ce pot spune este că mi s-a părut o carte atât de bună. Chiar dacă la început nu aveam cine știe ce așteptări. Fiind o carte apărută în 2023, se crease peste tot un vibe legat de acest roman și toată lumea îl citea. Din pură curiozitate i-am dat și eu o șansă și foarte bine am făcut. Mi-a plăcut foarte mult, așa că am notat cartea pe goodreads cu 5/5 steluțe.
Morala cărții? Că trebuie să apreciem mai multe lucrurile pe care le avem, chiar și cele mai mărunte. Recunosc că finalul a fost mult prea brusc și lasă loc de interpretări. Oare să urmeze la un moment dat și o continuare? M-aș bucura nespus! Recomand călduros.
CITATE
Am scris totul pentru tine, Mamă din Pădure. Nu știu cum să te găsesc, dar sunt de mult sigură că tu ești arhitecta cercului de pietre pe care l-am descoperit cu Lukas când avea 12 ani.
Există un soi de tristețe mai presus de tristețe, care curge precum siropul fierbinte în toate fisurile tale, cu începere de la inimă și îmbibându-ți celulele.
Lasă un răspuns