Autor: Cecelia Ahern
Naționalitate: irlandeză
An apariție: 2008
Număr pagini: 305
Gen carte: dragoste, ficțiune
Nota mea: 5/5
PREZENTARE
Prin intermediul acestei povești, Cecelia Ahern construieşte o parabolă a vieţii moderne trepidante, cu un mesaj emoţionant, plin de înţelepciune şi speranţă. Romanul a fost nominalizat la Irish Book Awards.
Lou Suffern este un om de afaceri prosper, surmenat, aflat într-o permanentă bătălie cu secundele. Își exersează intens devotamentul față de muncă, neglijându-și întreaga familie. Când spiritul sărbătorilor îi animă pe toți cei din jurul lui, își păstrează totala indiferență.
Într-o dimineaţă geroasă, dintr-un acces de generozitate care nu îl caracterizează, Lou îi oferă o cafea lui Gabe, un om fără adăpost. Mai mult decât atât, îl angajează pe sărmanul om la serviciul de curierat intern. Cum viaţa personală şi profesională a lui Lou se află la răscruce, iar Crăciunul se apropie, Gabe îi oferă un cadou magic, menit să-i reamintească ce preţios este timpul. Va reuși însă acest om providenţial să-l ajute pe Lou să recupereze tot ce a pierdut, înainte de a fi prea târziu?
„Cel mai bun mod de a evada din viața de zi cu zi este să te refugiezi în paginile unui roman de Cecelia Ahern.“ – Glamour
„Fermecător… Cadoul este ca un pulover cald și confortabil.” – Associated Press Staff
PĂREREA MEA
Singura carte de la Cecelia Ahern pe care eu am citit-o era Mulțumesc pentru amintiri, o carte ce este o adevărată lecție de viață. Țin minte că îmi plăcuse mult și abia așteptam să mai citesc și altceva. Mai am prin bibliotecă Prietenul nevăzut și P.S te iubesc, dar la ultima dintre ele am văzut filmul și cartea și-a cam pierdut farmecul pentru moment. Însă s-a întâmplat că pe 2 ianuarie din acest an să primesc cadou de la viitorul meu soț două cărți minunate (căruia îi mulțumesc pentru că are mereu grijă de mine), iar una dintre ele să fie Cadoul, o carte minunată numai bună de oferit cadou.
Puteți observa din poza pe care i-am făcut cărții că are o copertă mai mult decât atractivă, iar conținutul său este pe măsură. Dacă ați mai citit vreo carte scrisă de Cecelia Ahern probabil ați observat stilul atractiv, ușurel și relaxant în care scrie. Și probabil și temele interesante pe care le abordează.
Cadoul este o carte despre familie, despre Crăciun și despre prietenie. Personal ador cărțile care combină frumos temele existențiale cu lecțiile de viață. Titlul este mai mult metaforic, deoarece prezintă ocazia pe care unul dintre personajele cărții le oferă altul personaj și dacă veți citi romanul, veți înțelege despre ce vorbesc.
Personajele sunt destul de numeroase, dar cel asupra căruia îmi voi concentra atenția este Lou Suffern. Acesta este un bărbat căsătorit cu doi copii și cu un serviciu ce îi solicită foarte mult din timpul său. Nu are timp de familie, relația cu soția scârțâie puternic, își dezamăgește copiii și crede că munca este mai presus de orice. Viața lui ia o întorsătură neașteptată când îl cunoaște pe Gabe, un cerșetor căruia Lou îi va oferi un loc de muncă la firma sa și care va descoperi că viața ar trebui trăită altfel.
Cartea are doar 305 pagini și cuprinde pagini care îți provoacă stări contradictorii: m-am înfuriat când Lou nu se ține de promisiuni, mi-a fost milă de soția sa când suferă din cauza comportamentului său și de copii nu mai zic, deoarece ei sunt afectați cel mai tare. Mi-a plăcut mult de tot această carte mai ales pentru faptul că este o poveste de viață și din câte am înțeles, toate cărțile aceste scriitoare au la final o morală și o învățătură. Cartea este mult mai complexă decât v-am prezentat-o eu, dar nu vă mai dezvălui nimic. Vă las să o citiți și să reveniți cu o părere.
CITATE
La începutul cărții am spus că e o poveste despre o persoană care se descoperă pe sine. Un om al cărui suflet este revelat celor pentru care contează. Iar el descoperă ceea ce contează cu adevărat. Ați crezut că vorbeam despre Lou Suffern, nu-i așa? Vorbeam despre fiecare dintre noi.
Nu știa că nu putea să-i spună el vieții când era momentul să învețe, ci că viața îi va da o lecție când va fi pregătit. Nu știa că nu poți apăsa doar niște butoane pentru a ști totul: că erau niște butoane din adâncul lui pe care trebuia să le apese.
Făcuse mari sacrificii pentru a ajunge acolo unde se afla. Își iubea munca, era profesionist adevărat, dedicat fiecărui aspect al ei.
În schimb trimisese torpile de frică și îngrijorare drept spre inima lui și în stomac. În locurile acelea două. În același timp.
Autor: Cecelia Ahern
Naționalitate: irlandeză
Titlu original: Thanks for the Memories
An apariție: 2008
Nota mea: 5/5
PREZENTARE
Emoţionant şi amuzant, romanul Ceceliei Ahern surprinde povestea de iubire a doi străini aflaţi într-un moment de cumpănă și ne demonstrează că este totuși posibil să cunoști în profunzime pe cineva pe care nu l-ai întâlnit niciodată. „Mulțumesc pentru amintiri” a fost nominalizat la Romantic Novel of the Year 2009.
Joyce Conway are o căsnicie ratată și a pierdut aproape totul în viață. Dar a supraviețuit accidentului din cauza căruia a ajuns de urgență la spital. În urma unei transfuzii de sânge, în mod absolut inexplicail, Joyce își amintește fețe pe care nu le-a văzut niciodată, străzi din Paris pe care n-au purtat-o pașii până acum. Se simte copleșită de un sentiment de déjà vu, care o face să creadă că trăiește viața altcuiva.
Decizia lui Justin Hitchcock de a dona sânge a fost singurul lucru pe care l-a făcut din inimă de foarte multă vreme. Viața cuiva ar putea depinde de tine chiar în acest moment – acesta este argumentul care l-a convins. În trecut își urmase fosta soție și fiica de la Chicago la Londra, iar acum, singur și tulburat, le predă studenților plictisiți de la un colegiu din Dublin. Dar totul este pe cale de a se schimba când primește un coșuleț cu brioșe și un bilet de mulțumire. Cadourile cu expeditor anonim continuă să sosească, iar Justin e decis să rezolve misterul. Decizia lui va schimba două vieți pntru totdeauna.
Cecelia Ahern este este o scriitoare irlandeză. A absolvit Facultatea de Jurnalism și Media și a debutat la vârsta de douăzeci și unu de ani cu romanul P.S. Te iubesc (2004 – Editura Allfa, 2005), bestseller internațional. S-a căsătorit la data de 9 decembrie cu David Keoghan și a născut o fiică, Robin Keoghan.
PĂREREA MEA
Am citit această carte în 2012, atunci când lucram la o libărie din Iași. M-au atras în primul rând coperta și titlul cărții care se dovedea a fi ulterior nu doar atractiv, ci și semnificativ pentru subiectul cărții. Nu am citit până acum altceva scris de Ahern, dar sunt tentată să mă îndrept și sper alte cărți ale sale. Par a avea subiecte interesante, sunt ușor de citit și promit cititorului relaxare maximă. O carte frumoasă scrisă de o tânără scriitoare irlandeză care sincer, mi-a plăcut și o recomand oricui care vrea sa citească ceva ușor, plăcut și interesant.
Este o carte care vorbește despre prietenie, despre familie, despre relații și pe unele locuri sunt strecurate și momente cu mult haz. Joyce este o tânără căsătorită de 10 ani cu un bărbat pentru care nu mai avea sentimente și la un moment dat, cade pe scări și pierde copilul pe care îl aștepta. După acest incident, tânăra ajunge în spital unde are nevoie urgentă de o transfuzie de sânge.
În alt plan, un tânăr lector este convins de o doctoriță să doneze sânge. Joyce ajunge să primească chiar sângele lui Justin, însă nu primește doar lichidul vieții de la el, ci și amintirile și cunoștințele acestuia. Cei doi, după mai multe întâmplări ajung să se întâlnească față în față. Mi s-a părut surprinzătoare ideea cărții și felul în care scriitoarea irlandeză introduce cititorul într-un univers incredibil. Vă invit să citiți cartea pentru a vedea exact ce se întâmplă cu viața celor doi.Este pur și simplu o carte fascinantă.
CITATE
Ajungeam în locurile în care erai și tu, cum a fost acolo, la salonul de coafură, sau la balet. Totul a fost doar o coincidență.
Nu vreau să rezist și aș vrea să îi spun lucrul acesta. Mă aud gemând, ca un animal care scheaună și mă șochează, mă sperie. Am un plan, pe care aș vrea să i-l spun. Aș vrea să plec, fiindcă dor atunci aș putea fi alături de copilul meu.
Privesc cei trei copii care se joacă pe podeaua salonului de spital, cu degețelele lor mici de la mâini și picioare, obrajii durdulii și buzele pline…