Lorelei – Ionel Teodoreanu (recenzie)

lorelei-ionel-teodore-anu_8576_1_1323792858

Autor: Ionel Teodoreanu

Naționalitate: română

An apariție: 1935

Nota mea: 5/5

Gen carte: roman clasic, roman de dragoste

Alte cărți de același autor : La Medeleni, Bal mascat

DESPRE AUTOR

Ionel Teodoreanu este celebrul autor român al romanelor din ciclul La Medeleni, o adevărată frescă a copilăriei, adolescenții și maturității. A mai scris romanele Lorelei, Bal mascat, Drumuri, Între vânturi, Ulița copilăriei, etc.

PĂREREA MEA

De Ionel Teodoreanu am mai citit până acum doar La Medeleni (de două ori) și Bal mascat, cărți care m-au impresionat și m-au marcat profund. Sunt la a doua lectură a romanului Lorelei și îmi dau seama că în ultima perioadă, cum am mai spus și în altă recenzie, recitesc multe cărți ale adolescenței mele. Lorelei este una dintre aceste lecturi mirifice și minunate care pot fi citite de N ori, ideea este că odată cu trecerea timpului și cu mai multe lecturi la activ, observi lucruri ce ți-au scăpat la prima lectură.

Nu cred că mai este nevoie să vă spun că la vreo 10 ani de la prima lectură (aveam atunci 17 ani) percep altfel romanul, atunci neavând cine știe ce cărți citite la activ. Abia în liceu am descoperit mai profund cărțile și am început să fiu pasionată de ele.

Stilul cărții este un stil pe care îmi este foarte greu să îl descriu, și asta pentru că este o carte ce seamănă cu o poezie transpusă în proză. Sau cu o imagine transformată într-un text. Fetele, gările, oamenii, peisajele din carte sunt amănunte ce oferă o imagine superbă ochilor cititorului.

Lorelei este un roman interbelic ce apare la 8 ani distanță de ciclul La Medeleni și a fost foarte bine primit de criticii vremii respective. Este un roman de dragoste, dar care în afară de tema iubirii, prezintă atent și relațiile de familie sau prietenie.

Lorelei – romanul unei iubiri adolescentine

Titlul cărții, după cum cred că vă puteți da ușor seama, este dat de numele personajului feminin principal, Lucia Novleanu, cunoscută și Lorelei. Este alintată astfel de prietena sa cea mai bună, Gabriela Nei (Găbica).Personajele sunt numeroase, alături de Lorelei și prietena sa, facem cunoștință și cu familia primei, dar și cu Catul Bogdan, bărbatul care va pune pe jar inimile celor două fete. Nu am insist pe detaliile legate de acțiunea cărții, ci doar vreau să subliniez că mi-a fost foarte greu să las acest roman din mână.

De la prima până la ultima pagină a cărții există o acțiune destul de alertă care te ține cu sufletul la gură. Lorelei este un personaj foarte bine conturat și pe tot parcursul romanului mi-o imaginat mică, sensibilă și cu un suflet uriaș. Tot ce i se întâmplă și toată relația tumultuoasă pe care o are cu Catul Bogdan au marcat-o decisiv. Dovadă și finalul cărții, final în care viața tinerei Luli va lua o întorsătură neașteptată.

Pe Catul Bogdan l-am perceput mai rece, mai distant și l-am antipatizat pentru că nu a avut grijă cum trebuia de soția lui. Putea fi puțin mai dulce cu ea, mai sensibil și putea comunica mai mult. Însă cred că scriitorul a creat intenționat acest personaj, un opus al lui Lorelei…altfel ce farmec mai avea povestea lor de dragoste?

Conflictul cărții este unul puternic și se desfășoară pe mai multe planuri: într-un plan se află relația dintre Lorelei și Gabriela, iar în al doilea plan relația dintre Catul și Lorelei. (mai mult…)

Bal mascat – Ionel Teodoreanu (recenzie)

Autor: Ionel Teodoreanu

Naționalitate: română

An apariție: 1970

Nota mea: 4/5

Alte cărți de același autor: La Medeleni

Gen carte: roman realist

Ionel Teodoreanu este creatorul celor 3 volume ale romanul La Medeleni, carte recunoscută ca o capodoperă desăvârșită. A mai scris Bal mascat, Lorelei, Ulița copilăriei, În casa bunicilor, Fata din Zlataust.Nu citisem până acum de acest autor decât romanul La Medeleni, o carte foarte dragă sufletului meu și pe care am citit-o în 3 ani de 2 ori. Din ce am observat în La Medeleni, copilăria și adolescența ocupă un loc fruntaș în temele abordate de acest autor minunat.

După lectura romanului menționat mai sus, mi-am propus să încerc și altceva scris de acest scriitor român și am ales ca lectură Bal mascat, o carte frumoasă și destul de interesantă. Se aseamănă puțin cu Medelenii, dar este net inferioară. Teodoreanu dedică acest roman marelui său prieten, Garabet Ibrăileanu: “Marelui, lucidului şi solitarului meu prieten, domnului G. Ibrăileanu, omagiul acestei răzvrătiri.

Cartea este structurată în 3 părți: prima prezintă copilăria și relațiile lui Andi cu părinții și frații săi, a doua parte vorbește despre studenția ieșeană a aceluiași Andi, iar ultima maturizarea și relațiile cu femeile din viața sa. Locul petrecerii a mare parte din acțiune este orasul Iași, el fiind cel care îl va tulbura mereu pe Andi Danielescu și îi va răscoli multe melancolii și nostalgii.

Titlul cărții face referire la impresiile lui Andi legate de orașul său natal. Temele cărții sunt copilăria, adolescența și maturizarea lui Andi Danielescu, el fiind personajul masculin principal. Personajele cărții nu sunt foarte numeroase, în centru stând soții Danielescu, cei trei copii ai lor (Andi, Luchi, Duduia), Stefana Velisar și tatăl ei, Magda Boldur. Mi s-a părut interesant modul în care sunt prezentate relațiile cu suișuri și coborâșuri dintre aceste personaje și mai ales primii fiori ai dragostei resimțiți de Andi.

Partea care mi s-a părut mai captivantă este cea de a treia și ultima, cea în care Andi își face o viață alături de Stefana, dar oscilează între ea și iubirea pentru talentata Magda. Ce va face însă el? Ce alegere va face? Abia în final aflăm decizia lui și mie personal aceasta m-a lăsat mască. Romanul este un fel de bal mascat la care multe dintre personaje poartă măști față de ceilalți, dar și față de propria persoană. Uneori iubesc sincer, alteori oscilează puternic. Sufletul personajelor este mult mai complex decât pare, iar viața lor este hărăzită viselor, speranțelor și de multe ori dezamăgirilor.  Sunt prea multe lucruri de spus despre acest roman, dar nu vreau să vă dezvălui prea mult. (mai mult…)

La Medeleni – Ionel Teodoreanu

la-medeleni-vol-3_1_fullsize

Autor: Ionel Teodoreanu

Naționalitate: română

An apariție: 1927

Nota mea: 5/5

PREZENTARE

Urmărind adolescența protagoniștilor, Ionel Teodoreanu surprinde -printre cei dintâi între romancierii noștri interbelici – un ritm și un stil de viață deja modernist, sincron cu cel occidental. Modern style‑ul casei din Pitar Mos a lui Herr Direktor și Dănuț, stilul garconne, emancipat al Olguței Deleanu, preocupările sportive ale tinerilor, automobilul, cinematograful, petrecerile de liceeni prefigurează deja atmosfera anilor ’20.

Prin Mircea și Dănuț, Ionel Teodoreanu se dovedește a fi, de fapt, un subtil avocat literar al medelenismului. Căci „medelenismul“ nu e legat doar de experiența socio‑istorica a unei clase în declin. E un stil de viață strâns legat de experiența unor vârste ale marilor vacanțe (copilăria, adolescența, prima tinerețe) aflate la „hotarul“ dintre doua epoci istorice. E, totodată, o emblema a intimismului familial pe care chiar și lumea comunistă autohtonă l‑a conservat, până la un punct.

PĂREREA MEA

Un roman în 3 volume citit și recitit o dată, dar care merită citit la orice vârstă și ori de câte ori simți nevoia să fii copil, adolescent sau să simți aroma naturii și fiorul inconfundabil al iubirii. La prima lectură a cărții (la 19 ani) am perceput romanul într-un anume fel, de parcă sorbeam rândurile cu nesaț și nu mai vroiam să mă satur vreodată. Dănuț, Olguța și Monica sunt sufletele de copii ale primului volum din La Medeleni. Mai târziu, în celelalte volume, vraja copilăriei se pierde. Însă se naște cu timiditate adolescența, ca un boboc de trandafir timid care nu este sigur că se dezvoltă cum trebuie.

Piersicul înflorit- îl vezi și-nchizi ochii fiindcă ai avut, cu o bătaie de inimă, icoana întâii sărutări: buzele roșii care-au zâmbit, obrajii copilărești care s-au înroșit. E trist un piersic înflorit, fiindcă alături de el, oricât ai fi de tânăr, ești bătrân.

Dragostea este nostalgia față de ceva necunoscut, în care presimți frumusețea.

Personajul meu preferat este Olguța Medeleanu, fetița zburdalnică și zvăpăiată care îi umple ochii lui moș Gheorghe ochii de bucurie la simpla vedere a copilei. Bruna Monica este opusul mezinei Medelenilor, este mai rezervată în cuvinte, în purtări și mult mai visătoare. Cred că de mică îl iubea pe Dănuț, cu toate că băiatul prefera orice altceva decât să își arate afecțiunea față de Monica. Olguța este băiețoiul familiei, pusă mereu pe șotii.

…Pe cînd era de-o samă cu Olguţa, doamna Deleanu căpătase de la moş Gheorghe un dar nepieritor, ca trandafirii Iericonului: zîmbetul copilăriei. Fără de moş Gheorghe nu l-ar fi cunoscut. Nu doar că n-o iubeau părinţii! Dar mama doamnei Deleanu, greu zdruncinată de la naştere, trăise mai mult prin străi­nătate. Venirile ei acasă ― din ce în ce mai rare ― nu aduceau decît o faţă mai istovită, un zîmbet mai chinuit şi o poruncă de linişte sfătuită de doctori şi rostită de Fiţa Elencu în faţa mormanelor de jucării proaspăt aduse.

Am încă în minte jocurile copilăriei dintre Dănut, Monica și Olguța, dar și momentele în care ei nu uitau să fie copii și să se bucure cât mai multe de copilăria lor. Parcă aveau să conștientizeze cumva că mai târziu copilăria își va pierde farmecul și va fi înghițită de cruda maturizare. La recitirea romanului am simțit altfel cartea: finalul nu tocmai fericit pentru toate personajele cărții m-a tulburat mai mult ca prima dată. Aș putea scrie un întreg roman despre această minunată carte, dar mai bine vă las pe voi să o citiți și să o descoperiți.

Pe străzile Iaşului, oamenii întorceau capul după Monica, dorind parcă s-o vadă mireasă. Iar la teatru, apariţia ei în lojă solidariza ochii galeriei cu binoclu­rile lojelor şi parterului, făcînd o primejdioasă concu­renţă scenei.