Misterul Trenului Albastru – Agatha Christie (recenzie)

18033441_1554022397950805_3208505921081228975_n

Autor: Agatha Christie

Naționalitate: britanică

Titlu original: The Mystery of the Blue Train

An apariție: 1982 (2015 la Editura Rao)

Gen carte: roman polițist, mister

Număr pagini: 304

Nota mea: 5/5

Primită de la: Librăria online Târgul Cărții.ro

Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil + reducere)

PREZENTARE

Când luxosul Tren Albastru soseşte la Nisa, însoţitorul de tren încearcă să o trezească pe Ruth Kettering din somnul ei profund. Însă acest lucru nu se va mai întâmpla niciodată – o lovitură puternică a ucis-o pe moştenitoarea unei averi uriaşe. Mai mult, preţioasele şi faimoasele ei rubine au dispărut. Poirot nu are alt punct de plecare decât zvonul că un bărbat misterios a fost zărit în apropierea compartimentului, şi bănuielile cad asupra soţului înstrăinat al lui Ruth, Derek Kettering, cel care ar fi avut cel mai mult de câştigat din decesul soţiei lui. Totuşi, Poirot nu este prea convins de această variantă, căci viaţa lui Ruth are prea multe secrete mortale, care încep să iasă la iveală rând pe rând… Mai mult decât oricare dintre contemporanii săi, pe parcursul carierei Agatha Christie a utilizat “străinătatea” drept fundal pentru acţiunea din romanele sale. 

PĂREREA MEA

Acest roman este cartea cu nr. 17 scrisă de Agatha Christie pe care eu am citit-o și ca să nu vă înșir aici lista cu toate cărțile, voi pune lista la finalul recenziei. Agatha Christie are atât de multe romane și povestiri, încât niciodată nu te poți lăuda că ai citit suficiente. Revenind la romanul Misterul Trenului Albastru, aflați că l-am ales de pe site-ul librăriei online Târgul Cărții.ro, iar prietenii de acolo au fost super drăguți și l-au trimit pentru recenzie.

Știți deja că eu o iubesc pe Christie, la fel de mult cum o iubesc pe doamna romanului polițist românesc, Rodica Ojog-Brașoveanu. Am regăsit un stil atractiv, captivant, încărcat de mister pe care l-aș recomanda oricui, indiferent de vârstă. Titlul cărții ne oferă indicii despre faptul că un anume Tren Albastru cu care circulă cei din lumea bună va ascunde un mister ce trebuie sub orice formă deslușit. Și cine credeți voi că este cel care va descoperi întreaga tărășenie? Cine altul decât cel mai iubit detectiv din literatura britanică, belgianul Hercule Poirot?

Sunt multe romane ale Agathei Christie mult mai mult cunoscute, iar eu de acesta nu auzisem până să îl primesc. Cumva aveam oarece rețineri că ar fi atât de bine reușit, cum sunt alte cărți care mie mi-au plăcut (Moarte pe Nil sau 13 la cină). Dar nu, este un roman foarte bun care nu merită mai puțin de 5/5 steluțe. Tema cărții este misterul și încercarea de a descoperi cine a ucis-o pe Ruth Kettering. Să fie soțul, amantul sau un străin care a pus ochii pe bijuteriile sale? Am încercat aproape de finalul romanului să fac un exercițiu de imaginație și să descopăr cine e adevăratul ucigaș. Am bănuit câteva personaje, dar nu…nu l-am ghicit. Agatha Christie este genul de scriitoare care te momește câte puțin, îți oferă o groază de indicii, dar îți este greu să ghicești ce îți rezervă la final.

Personajele cărții sunt numeroase, captivante, unele chiar puțin enervante, deoarece nu știi ce ascund de fapt. Ruth și Katherine au fost preferatele mele, iar partea masculină nu pot spune că a fost mai prejos, mai ales domnul Aldin. Este o carte extraordinară despre care poți spune foarte multe, dar asta ar înseamna să spui prea mult. Așadar, dacă ați mai citit cărți de Christie și v-au plăcut, vă recomand și acest roman cu mult drag! Este o carte ideală dacă doriți o lectură antrenantă pe care nu mai vrei să o lași din mână.

CITATE

Vedeți dumneavoastră, el lucrează în spatele scenei. Dar e cineva sus-pus. De lucrul ăsta suntem siguri. Nu face parte din lumea infractorilor. 

Viața e ca un tren. Merge mai departe. Și e bine că se întâmplă așa.

Un omuleț cu chip de șobolan. Un bărbat, care nu ar putea ieși vreodată în evidență sau care nu s-ar putea remarca în vreun domeniu. Și totuși, privitorul s-ar fi înșelat dacă ar fi tras o astfel de concluzie. Pentru că acest bărbat, așa neînsemnat și neremarcabil cum părea, juca un rol proeminent în destinele lumii. Într-un regat unde domneau șobolanii, el era regele. 

Mai jos aveți o listă cu recenzii pentru cărțile Agathei Christie:

Coșmar – Rodica Ojog-Brașoveanu (recenzie)

18010287_1554022274617484_4985494595614078936_n

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 2004 (Editura Nemira)

Gen carte: ficțiune, roman polițist, mister

Număr pagini: 225

Nota mea: 5/5

Primită de la: Librăria online Târgul Cărții.ro

Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil + reducere)

PREZENTARE

O femeie, o fotografie, un anticariat. O imagine declanșează o poveste din alte vremuri.
Cine e personajul din portretul descoperit în magazinul de cărți vechi? O epocă apusă reînvie în romanul de atmosferă al Rodicăi Ojog-Brașoveanu.
La zeci de ani după întâmplări, în România postcomunistă, o femeie vrea să dezlege misterul în care e învăluită străina din fotografie.

PĂREREA MEA

Nu cred că mai este nevoie să vă spun că Rodica Ojog-Brașoveanu este una dintre autoarele mele preferate din România, pe care din păcate nu am descoperit-o decât acum câțiva ani. Scrie romane polițiste, pline de mister și dacă voi avea ocazia, îmi doresc să citesc tot ce a scris. Aici găsiți lista cu toate recenziile făcute de mine la cărțile sale.

Ca totdeauna visez mult, aş zice potpuriu de vise, şi color. Laura — Ea — se iveşte la urmă. Poartă aceeaşi rochie de bal din fotografie, doar că e roşie. Un roşu aprins. Poate că aşa era şi în realitate. Are o expresie impenetrabilă, ochii mă privesc cu răceală. O întreb stupid, ca pe o străină, folosind formula de reverenţă: “Ce mai faceţi?” Privirea ei lungă, direcţionată, mă paralizează. Inima îmi bate isteric şi simt că nu mai pot îndura. Brusc, fără un cuvânt, se răsuceşte uşoară şi pleacă. Uşa, trântită cu putere, mă trezeşte.

Am primit această carte pentru recenzie de la prietenii de la librăria online Târgul Cărții.ro, cărora vreau să le mulțumesc din suflet pentru minunatele cărți pe care mi le-au trimis în ultima perioadă. Pe site-ul lor găsiți cărți de anticariat sau chiar noi la prețuri mici și foarte mici, ceea ce e extraordinar. Acest roman despre care vreau să vă povestesc în continuare l-am primit în folie și era nou-nouț.

A fost înmormântat a doua zi, spre prânz. O zi de primăvară radioasă. De felul meu nu sunt o campestră, dar atunci, acolo, natura m-a impresioat. Cred că cimitirele sunt azi singurele oaze unde natura, nemutilată de simbolurile ei urbane, mai cu seamă acustice, se mai manifestă în toată magnificienţa ei. Mă tulburau îndeosebi cireşii japonezi, paletă explozivă în arpegii de roz, obsesiv-prezenţi în toate romanele lui M. Râdea adesea, parcă vinovat, ca de o slăbiciune, ca de un viciu ascuns: “Teodoreanu exultă cu zarzării înfloriţi, eu plâng cu cireşii japonezi”.

(mai mult…)

Ce cărți am primit (11)

17990796_1554022241284154_8814556975439772333_n

Vreau să vă arăt ce cărți minunate am primit la începutul lunii aprilie de la prietenii mei de la Târgul Cărții.ro , cărora țin să le mulțumesc!! Aceste cărți sunt 4 la număr și se numesc:

  • Orele îndepărtate – Kate Morton (De aceeași autoare am mai citit alte două cărți, Grădina uitată și Păzitoarea tainei, două romane pe care le-am adorat. Iubesc stilul acestei autoare, așa că m-am decis să încerc un alt roman al său.)

17992246_1554022484617463_1325196230495102125_n

  • Coșmar – Rodica Ojog-Brașoveanu (De Rodica Ojog-Brașoveanu am citit alte 13 romane, iar fiecare dintre ele are recenzie aici. Fiecare carte a sa are ceva special și abia aștept să văd despre ce coșmar e vorba. )

18010287_1554022274617484_4985494595614078936_n

  • Copila de zăpadă – Eowyn Ivey (Deja am început să citesc această carte și pot spune că îmi place la nebunie! O recomand și abia aștept să îi fac o recenzie separată și să împărtășesc cu voi impresiile mele!)

copila

  • Misterul trenului albastru – Agatha Christie (De Agatha Christie am citit până acum alte 16 romane – lista și recenziile aici – și fiecare mi-a plăcut foarte mult. Mister, crime și răsturnări de situație care merită cunoscute. Nu am nicio îndoială că acest roman va fi unul pe măsură!)

18033441_1554022397950805_3208505921081228975_n

Literatura de ieri vs. literatura de azi

Prietenii de la Târgul Cărții.ro  m-au provocat să răspund la câteva întrebări din cadrul campaniei literatura de ieri vs. literatura de azi, încercând să expun părerea mea de blogger de carte ( umil). Le mulțumesc pentru invitația de a participa la această campanie și mai jos voi încerca să răspund cât de bine pot acestor întrebări.

banner-v4-min

  • Sunt cărțile de ieri mai valoroase decât cele de astăzi?

Nu pot să spun că aparițiile literare de ieri sunt mai valoroase decât cele apărute recent, pentru că nu vom putea niciodată să comparăm două perioade cu totul și cu totul diferite. Fiecare perioadă literară are valorile sale, fie că vorbim despre secolul al IX-lea sau de secolul al XX-lea.

  • Se scria mai bine pe vremuri?

Dintr-un anumit punct de vedere, da. Eu sunt mare iubitoare de literatură clasică și mereu o voi iubi. Clasicii sunt cei care mi-au deschis în liceu apetitul pentru cărți și întotdeauna îi voi aprecia mai mult. Printre aceștia se numără Jane Austen, surorile Bronte și Thomas Hardy.  Însă sunt și foarte mulți scriitori contemporani care scriu bine și merită citiți. De exemplu, Kate Morton sau Tracy Chevalier, două autoare foarte dragi inimii mele.

  • Marii scriitori de ieri sunt mai prejos decât marii scriitori de astăzi?

Nu sunt mai prejos decât cei de azi deoarece, cum spuneam anterior, fiecare timp are valorile sale. Deși scriitorii de acum abordează teme mult diferite, s-au descoperit noi tehnici narative și cărțile au evoluat, scriitorii de ieri nu sunt mai prejos. Au și cărțile lor un farmec aparte.

  • Timpul este cel ce da valoare cărților?

Uneori, da. Sunt cărți care par mult mai valoroase după ce a trecut un anumit timp de la apariție. Câți dintre noi știm că Eminescu, spre exemplu, a devenit foarte cunoscut și iubit de cititori abia după dispariția sa și nu în timpul vieții? Cumva timpul oferă valoare cărților, deoarece cărțile proaste rămân în anonimat după un anumit timp și nimeni nu își mai amintește de ele. Dar despre cele bune toți ne vom aminti.O astfel de carte este pentru mine romanul Quo vadis al lui Sienkiewicz.

  • Rândurile scrise în urmă cu decenii sunt mai valoroase decât cele scrise recent?

Atât rândurile scrise acum ceva timp, cât și cele scrise recent au valoare. Cele scrise mai demult sunt valoroase pentru că au acea simplitate literară care s-a mai pierdut. Cele recente sunt valoroase pentru că vin cu noi abordări și sunt mai actuale, mai aproape de înțelegerea și sufletul nostru.

  • Pot fi comparați scriitorii de astăzi cu cei de ieri?

I-am putea compara, însă nu putem hotărî cu exactitate care este mai bun, care a scris cărți mai bune. Dar ideile lor pot fi comparate și din acest punct de vedere, literatura de azi este net superioară. Așadar, aș spune că literatura de ieri și cea de azi sunt la egalitate pentru mine. Ambele sunt valoroase și mă întorc cu drag la autorii vechi și îi citesc cu plăcere pe cei contemporani.

Voi ce părere aveți? 

Agnes Grey – Anne Bronte (recenzie)

15591536_1426283717391341_3670702403769374320_o

Autor: Anne Bronte

Naționalitate: britanică

An apariție: 1847

Titlu original: Agnes Grey

Gen carte: roman de dragoste, social

Număr pagini: 200

Nota mea: 5/5

Primită de la: Librăria online Târgul Cărții.ro

Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil)

PREZENTARE

„Agnes Grey este „narațiunea în proza desăvârșită a literaturii engleze. […] Dacă Anne Brontë ar mai fi trăit încă zece ani, ea ar fi ajuns sa ocupe un loc alături de Jane Austen sau poate chiar mai sus. […] Agnes Grey este o narațiune simplă și frumoasă ca o rochie de muselină, […] singura poveste din literatura engleză în care stilul, personajele și subiectul sunt în deplină armonie.“ – George Moore

„Agnes Grey mi se pare incredibil de modernă. Aproape nimic nu pare să se întâmple. Rezultatul este ca toate umilințele vieții unei guvernante, precum și năzuințele și resentimentele care o macină pe eroină capătă dimensiuni copleșitoare. Ele au o încărcătură la fel de puternică precum toate aventurile de roman gotic ale lui Charlotte și Emily. […] Despre Anne se crede, îndeobște, că este cea mai de pe urmă dintre surorile Brontë. Dar Agnes Grey este o capodoperă.“ – Victoria Glening, Daily Telegraph

PĂREREA MEA

Iubesc literatura clasică încă din liceu și mereu va fi preferata mea. Pe surorile Bronte le-am descoperit abia în facultate, când am citit Jane Eyre (scrisă de Charlotte Bronte) și La răscruce de vânturi ( scrisă de Emily Bronte). Toate cele trei surori au un stil minunat, iar de Anne Bronte am mai citit doar Necunoscuta de la Wildfell Hall care mi-a plăcut destul de mult.

Am primit cartea Agnes Grey de la Târgul Cărții.ro și am fost extrem de nerăbdătoare să o citesc cât mai repede. Este un roman clasic de 200 de pagini pe care l-am citit în vreo 3 zile și singurul regret pe care îl am este că a fost atât de scurtă. Temele cărții sunt iubirea și relațiile sociale, iar titlul se referă la personajul feminin principal, tânăra guvernantă Agnes Grey.

Dar dacă vreun părinte ar reține câte un sfat folositor, ori o biată guvernantă ar trage cel mai ic folos, voi fi cu prisosință răsplătită pentru toate amărăciunile mele. 

Conflictul cărții nu este unul foarte dezvoltat, ci se pune accentul mai mult pe viața lui Agnes și pe activitatea acesteia ca guvernantă. Această ocupație era foarte la modă în secolul al IX-lea și implică lecții particulare cu elevii și supraveghere strictă. Stilul cărții este unul foarte atractiv și față de multe romane clasice greu de citit și înțeles, acesta este cu totul altfel.

Avem o înclinare firească să iubim ceea ce ne face plăcere și ce e mai frumos decât un chip frumos. O fetiță iubește o pasăre. De ce? Pentru că e o viețuitoare, trăiește și simte, este neputincioasă și neajutorată?

Personajele sunt numeroase, iar personajul meu preferat este Agnes, cum este și de așteptat. Autoarea subliniază moralitatea acestui personaj și comportamentul său în contrast puternic cu alte personaje, cum ar fi Rosalie sau Matilda Murray. Nu doar că multe dintre personajele cărții mi-au fost antipatice, dar acestea m-au determinat să o îndrăgesc și mai tare pe Agnes. Deși viața fetei este plină de lipsuri și trece prin multe, destinul nu o ocolește și îi rezervă și surprize. Finalul cărții mi s-a părut parcă prea brusc, dar mi-a plăcut. (mai mult…)

« Older Entries Next Entries »