Autor: Agatha Christie
Naționalitate: britanică
Titlu original: The Mystery of the Blue Train
An apariție: 1982 (2015 la Editura Rao)
Gen carte: roman polițist, mister
Număr pagini: 304
Nota mea: 5/5
Primită de la: Librăria online Târgul Cărții.ro
Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil + reducere)
PREZENTARE
Când luxosul Tren Albastru soseşte la Nisa, însoţitorul de tren încearcă să o trezească pe Ruth Kettering din somnul ei profund. Însă acest lucru nu se va mai întâmpla niciodată – o lovitură puternică a ucis-o pe moştenitoarea unei averi uriaşe. Mai mult, preţioasele şi faimoasele ei rubine au dispărut. Poirot nu are alt punct de plecare decât zvonul că un bărbat misterios a fost zărit în apropierea compartimentului, şi bănuielile cad asupra soţului înstrăinat al lui Ruth, Derek Kettering, cel care ar fi avut cel mai mult de câştigat din decesul soţiei lui. Totuşi, Poirot nu este prea convins de această variantă, căci viaţa lui Ruth are prea multe secrete mortale, care încep să iasă la iveală rând pe rând… Mai mult decât oricare dintre contemporanii săi, pe parcursul carierei Agatha Christie a utilizat “străinătatea” drept fundal pentru acţiunea din romanele sale.
PĂREREA MEA
Acest roman este cartea cu nr. 17 scrisă de Agatha Christie pe care eu am citit-o și ca să nu vă înșir aici lista cu toate cărțile, voi pune lista la finalul recenziei. Agatha Christie are atât de multe romane și povestiri, încât niciodată nu te poți lăuda că ai citit suficiente. Revenind la romanul Misterul Trenului Albastru, aflați că l-am ales de pe site-ul librăriei online Târgul Cărții.ro, iar prietenii de acolo au fost super drăguți și l-au trimit pentru recenzie.
Știți deja că eu o iubesc pe Christie, la fel de mult cum o iubesc pe doamna romanului polițist românesc, Rodica Ojog-Brașoveanu. Am regăsit un stil atractiv, captivant, încărcat de mister pe care l-aș recomanda oricui, indiferent de vârstă. Titlul cărții ne oferă indicii despre faptul că un anume Tren Albastru cu care circulă cei din lumea bună va ascunde un mister ce trebuie sub orice formă deslușit. Și cine credeți voi că este cel care va descoperi întreaga tărășenie? Cine altul decât cel mai iubit detectiv din literatura britanică, belgianul Hercule Poirot?
Sunt multe romane ale Agathei Christie mult mai mult cunoscute, iar eu de acesta nu auzisem până să îl primesc. Cumva aveam oarece rețineri că ar fi atât de bine reușit, cum sunt alte cărți care mie mi-au plăcut (Moarte pe Nil sau 13 la cină). Dar nu, este un roman foarte bun care nu merită mai puțin de 5/5 steluțe. Tema cărții este misterul și încercarea de a descoperi cine a ucis-o pe Ruth Kettering. Să fie soțul, amantul sau un străin care a pus ochii pe bijuteriile sale? Am încercat aproape de finalul romanului să fac un exercițiu de imaginație și să descopăr cine e adevăratul ucigaș. Am bănuit câteva personaje, dar nu…nu l-am ghicit. Agatha Christie este genul de scriitoare care te momește câte puțin, îți oferă o groază de indicii, dar îți este greu să ghicești ce îți rezervă la final.
Personajele cărții sunt numeroase, captivante, unele chiar puțin enervante, deoarece nu știi ce ascund de fapt. Ruth și Katherine au fost preferatele mele, iar partea masculină nu pot spune că a fost mai prejos, mai ales domnul Aldin. Este o carte extraordinară despre care poți spune foarte multe, dar asta ar înseamna să spui prea mult. Așadar, dacă ați mai citit cărți de Christie și v-au plăcut, vă recomand și acest roman cu mult drag! Este o carte ideală dacă doriți o lectură antrenantă pe care nu mai vrei să o lași din mână.
CITATE
Vedeți dumneavoastră, el lucrează în spatele scenei. Dar e cineva sus-pus. De lucrul ăsta suntem siguri. Nu face parte din lumea infractorilor.
Viața e ca un tren. Merge mai departe. Și e bine că se întâmplă așa.
Un omuleț cu chip de șobolan. Un bărbat, care nu ar putea ieși vreodată în evidență sau care nu s-ar putea remarca în vreun domeniu. Și totuși, privitorul s-ar fi înșelat dacă ar fi tras o astfel de concluzie. Pentru că acest bărbat, așa neînsemnat și neremarcabil cum părea, juca un rol proeminent în destinele lumii. Într-un regat unde domneau șobolanii, el era regele.
Mai jos aveți o listă cu recenzii pentru cărțile Agathei Christie:
Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu
Naționalitate: română
An apariție: 2004 (Editura Nemira)
Gen carte: ficțiune, roman polițist, mister
Număr pagini: 225
Nota mea: 5/5
Primită de la: Librăria online Târgul Cărții.ro
Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil + reducere)
PREZENTARE
O femeie, o fotografie, un anticariat. O imagine declanșează o poveste din alte vremuri.
Cine e personajul din portretul descoperit în magazinul de cărți vechi? O epocă apusă reînvie în romanul de atmosferă al Rodicăi Ojog-Brașoveanu.
La zeci de ani după întâmplări, în România postcomunistă, o femeie vrea să dezlege misterul în care e învăluită străina din fotografie.
PĂREREA MEA
Nu cred că mai este nevoie să vă spun că Rodica Ojog-Brașoveanu este una dintre autoarele mele preferate din România, pe care din păcate nu am descoperit-o decât acum câțiva ani. Scrie romane polițiste, pline de mister și dacă voi avea ocazia, îmi doresc să citesc tot ce a scris. Aici găsiți lista cu toate recenziile făcute de mine la cărțile sale.
Cu așteptări ridicate și cu mult entuziasm am pornit acum câteva zile în călătoria numită lectura unui alt roman scris de autoarea mea preferată, și anume, Coșmar. Are numai 225 de pagini și se citește relativ repede. O carte atât de subțirică, dar cu un subiect interesant și captivant. Nicio carte scrisă de această autoare pe care eu am citit-o nu m-a dezamăgit, așa că vă dați ușor seama că nici acum nu este cazul.
În linii mari, subiectul cărții se bazează pe descoperirea unuia dintre personaje a unor fotografii și scrisori care oferă informații mai mult decât bizare: Laura Florescu se regăsește în poze vechi și constată că a mai trăit cu ceva timp înainte. Întregul roman este un demers în a afla ce mister stă la baza acestei constatări și abia spre finalul romanului misterul este deslușit. Tema romanului este misterul, iar titlul face referire la momentele neobișnuite care îi vor marca Laurei viața. Cel mai mult mi-au plăcut la această carte modul de construire a personajelor și atmosfera inedită a cărții. Personaje românești, deosebite care prezintă o altfel de societate față de cea în care trăim noi acum. O societate mai simplă, în care personajele duc un trai decent sau dimpotrivă, mizer și plin de lipsuri.
Coșmar este genul de carte care te ține cu sufletul la gură și dacă aveți de gând la un moment dat să ghiciți care este misterul cărții, vă spun că șansele de a descoperi sunt aproape nule. Am luat în considerare mai multe ipoteze, dar nici una nu a fost nici măcar pe aproape de adevăr. Mi-a plăcut povestea Laurei, iar cele personaje nu fac nici ele excepție de la capitolul personaje interesante. Este surprinzător că în 200 și un pic de pagini autoarea adună numeroase personaje cu povești de viață diferite, dar care au multe în comun. Finalul cărții are din partea mea nota 10, la fel și dialogurile care alternează între ironie și umor. Pentru că da, Rodica Ojog-Brașoveanu pune în fiecare roman al său un umor negru delicios inconfundabil. (mai mult…)
Vreau să vă arăt ce cărți minunate am primit la începutul lunii aprilie de la prietenii mei de la Târgul Cărții.ro , cărora țin să le mulțumesc!! Aceste cărți sunt 4 la număr și se numesc:
Prietenii de la Târgul Cărții.ro m-au provocat să răspund la câteva întrebări din cadrul campaniei literatura de ieri vs. literatura de azi, încercând să expun părerea mea de blogger de carte ( umil). Le mulțumesc pentru invitația de a participa la această campanie și mai jos voi încerca să răspund cât de bine pot acestor întrebări.
Nu pot să spun că aparițiile literare de ieri sunt mai valoroase decât cele apărute recent, pentru că nu vom putea niciodată să comparăm două perioade cu totul și cu totul diferite. Fiecare perioadă literară are valorile sale, fie că vorbim despre secolul al IX-lea sau de secolul al XX-lea.
Dintr-un anumit punct de vedere, da. Eu sunt mare iubitoare de literatură clasică și mereu o voi iubi. Clasicii sunt cei care mi-au deschis în liceu apetitul pentru cărți și întotdeauna îi voi aprecia mai mult. Printre aceștia se numără Jane Austen, surorile Bronte și Thomas Hardy. Însă sunt și foarte mulți scriitori contemporani care scriu bine și merită citiți. De exemplu, Kate Morton sau Tracy Chevalier, două autoare foarte dragi inimii mele.
Nu sunt mai prejos decât cei de azi deoarece, cum spuneam anterior, fiecare timp are valorile sale. Deși scriitorii de acum abordează teme mult diferite, s-au descoperit noi tehnici narative și cărțile au evoluat, scriitorii de ieri nu sunt mai prejos. Au și cărțile lor un farmec aparte.
Uneori, da. Sunt cărți care par mult mai valoroase după ce a trecut un anumit timp de la apariție. Câți dintre noi știm că Eminescu, spre exemplu, a devenit foarte cunoscut și iubit de cititori abia după dispariția sa și nu în timpul vieții? Cumva timpul oferă valoare cărților, deoarece cărțile proaste rămân în anonimat după un anumit timp și nimeni nu își mai amintește de ele. Dar despre cele bune toți ne vom aminti.O astfel de carte este pentru mine romanul Quo vadis al lui Sienkiewicz.
Atât rândurile scrise acum ceva timp, cât și cele scrise recent au valoare. Cele scrise mai demult sunt valoroase pentru că au acea simplitate literară care s-a mai pierdut. Cele recente sunt valoroase pentru că vin cu noi abordări și sunt mai actuale, mai aproape de înțelegerea și sufletul nostru.
I-am putea compara, însă nu putem hotărî cu exactitate care este mai bun, care a scris cărți mai bune. Dar ideile lor pot fi comparate și din acest punct de vedere, literatura de azi este net superioară. Așadar, aș spune că literatura de ieri și cea de azi sunt la egalitate pentru mine. Ambele sunt valoroase și mă întorc cu drag la autorii vechi și îi citesc cu plăcere pe cei contemporani.
Voi ce părere aveți?
Autor: Anne Bronte
Naționalitate: britanică
An apariție: 1847
Titlu original: Agnes Grey
Gen carte: roman de dragoste, social
Număr pagini: 200
Nota mea: 5/5
Primită de la: Librăria online Târgul Cărții.ro
Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil)
PREZENTARE
„Agnes Grey este „narațiunea în proza desăvârșită a literaturii engleze. […] Dacă Anne Brontë ar mai fi trăit încă zece ani, ea ar fi ajuns sa ocupe un loc alături de Jane Austen sau poate chiar mai sus. […] Agnes Grey este o narațiune simplă și frumoasă ca o rochie de muselină, […] singura poveste din literatura engleză în care stilul, personajele și subiectul sunt în deplină armonie.“ – George Moore
„Agnes Grey mi se pare incredibil de modernă. Aproape nimic nu pare să se întâmple. Rezultatul este ca toate umilințele vieții unei guvernante, precum și năzuințele și resentimentele care o macină pe eroină capătă dimensiuni copleșitoare. Ele au o încărcătură la fel de puternică precum toate aventurile de roman gotic ale lui Charlotte și Emily. […] Despre Anne se crede, îndeobște, că este cea mai de pe urmă dintre surorile Brontë. Dar Agnes Grey este o capodoperă.“ – Victoria Glening, Daily Telegraph
PĂREREA MEA
Iubesc literatura clasică încă din liceu și mereu va fi preferata mea. Pe surorile Bronte le-am descoperit abia în facultate, când am citit Jane Eyre (scrisă de Charlotte Bronte) și La răscruce de vânturi ( scrisă de Emily Bronte). Toate cele trei surori au un stil minunat, iar de Anne Bronte am mai citit doar Necunoscuta de la Wildfell Hall care mi-a plăcut destul de mult.
Am primit cartea Agnes Grey de la Târgul Cărții.ro și am fost extrem de nerăbdătoare să o citesc cât mai repede. Este un roman clasic de 200 de pagini pe care l-am citit în vreo 3 zile și singurul regret pe care îl am este că a fost atât de scurtă. Temele cărții sunt iubirea și relațiile sociale, iar titlul se referă la personajul feminin principal, tânăra guvernantă Agnes Grey.
Dar dacă vreun părinte ar reține câte un sfat folositor, ori o biată guvernantă ar trage cel mai ic folos, voi fi cu prisosință răsplătită pentru toate amărăciunile mele.
Conflictul cărții nu este unul foarte dezvoltat, ci se pune accentul mai mult pe viața lui Agnes și pe activitatea acesteia ca guvernantă. Această ocupație era foarte la modă în secolul al IX-lea și implică lecții particulare cu elevii și supraveghere strictă. Stilul cărții este unul foarte atractiv și față de multe romane clasice greu de citit și înțeles, acesta este cu totul altfel.
Avem o înclinare firească să iubim ceea ce ne face plăcere și ce e mai frumos decât un chip frumos. O fetiță iubește o pasăre. De ce? Pentru că e o viețuitoare, trăiește și simte, este neputincioasă și neajutorată?
Personajele sunt numeroase, iar personajul meu preferat este Agnes, cum este și de așteptat. Autoarea subliniază moralitatea acestui personaj și comportamentul său în contrast puternic cu alte personaje, cum ar fi Rosalie sau Matilda Murray. Nu doar că multe dintre personajele cărții mi-au fost antipatice, dar acestea m-au determinat să o îndrăgesc și mai tare pe Agnes. Deși viața fetei este plină de lipsuri și trece prin multe, destinul nu o ocolește și îi rezervă și surprize. Finalul cărții mi s-a părut parcă prea brusc, dar mi-a plăcut. (mai mult…)