Autor: Salman Rushdie
Naționalitate: indiană
Titlu original: Shame
An apariție: 1964
Nota mea: 2/5
Cu Salman Rushdie am făcut cunoştinţă cu vreo 3 ani în urmă, când la un curs de literatură de facultate, am studiat Harun şi Marea de Poveşti. Nu spun că nu mi-a plăcut respectiva carte, ci doar că nu era genul meu de carte preferată. Rushdie are un stil interesant totuşi, deşi puţin ciudat și îți ridică mari semne de întrebare.
Ruşinea este un roman complex, care are în prim plan o multitudine de personaje, care mai de care mai ciudate. În câteva cuvinte, vă pot spune că romanul începe cu povestea lui Omar Khayyam, fiul a 3 mame: Chunii, Munnee şi Bunny. Ideea este că cele trei femei sunt trei surori care trăiesc izolate de tot ce le înconjoară. Nimeni nu ştie însă al cui fiu este Omar, toate sunt mamele lui. Rushdie are o preferință aparte pentru bizar și neconvențional și ăsta este motivul pentru care mulți cititori îl iubesc.
Eu însă mă aflu într-o altă categorie: a celor care nu l-au înțeles sau care trebuie să îl citească cum trebuie. Aceste autor nu este pentru oricine, mai ales pentru că nu este o lectură facilă. Nu i-am dat decât 2 din 5 steluțe pentru că nu m-am regăsit în carte și nici în stilul său de scriitor. Chiar la un moment dat începuse să mă enerveze această utopie fără sens.
Un alt personaj interesant în afara lui Omar este Sufiya Zinobia, considerată simbol al ruşinii, care ajunge în final soţia doctorului Omar. De acolo provine și titlul romanului: rușine se referă la ipostaza Sufiyei, cea care va fi perechea ciudatului Omar. Probabil unii dintre voi aţi auzit de Versetele satanice ale lui Rushdie, pentru care a fost şi condamnat la moarte. Stilul său, un amestec de fantezie cu realitate, se încadrează în descendenţa realismului magic. Vă recomand să citiţi cartea şi să reveniţi cu o părere.
CITATE
Exact un an mai tîrziu, mama mezină adoptă o expresie severă:
― Cu nici un chip, anunţă Bunny, nu aveam să îngădui să ţi se taie prepuţul. Ce idee mai e şi asta ? Doar nu-i o coajă de banană.Omar Khayyam Shakil păşea în viaţă fără a beneficia de mutilări, de ajutorul frizerilor sau de aprobarea divină. Multă lume ar considera lucrul acesta ca pe un handicap.
Tânărul Omar Khayyam află treptat că naşterea sa fusese atît precedată,cît şi succedată de nereguli.
-Am refuzat cu desăvîrşire, îi spuse mama mai vîrstnică, Chhunni, la aşaptea aniversare, să îţi şoptesc în ureche numele Domnului.
Lasă un răspuns