Agnes Grey – Anne Bronte (recenzie)

Autor: Anne Bronte

Naționalitate: britanică

An apariție: 1847

Titlu original: Agnes Grey

Gen carte: roman de dragoste, social

Număr pagini: 200

Nota mea: 5/5

Iubesc literatura clasică încă din liceu și sunt convinsă că va rămâne mereu preferata mea. Surorile Brontë le-am descoperit abia în perioada facultății, când am citit Jane Eyre, scris de Charlotte Brontë, și La răscruce de vânturi, romanul lui Emily Brontë. Toate cele trei surori au un stil aparte și deosebit de expresiv, iar de Anne Brontë mai citisem doar Necunoscuta de la Wildfell Hall, o carte care mi-a plăcut destul de mult.

Am primit acest roman cu mare entuziasm și abia așteptam să mă apuc de lectură. Este un roman clasic relativ scurt, de aproximativ 200 de pagini, pe care l-am citit în doar trei zile, iar singurul meu regret este că s-a terminat atât de repede. Temele principale ale cărții sunt iubirea și relațiile sociale, iar titlul face trimitere la personajul feminin central, tânăra guvernantă Agnes Grey.

Conflictul nu este foarte amplu dezvoltat, accentul fiind pus mai degrabă pe viața lui Agnes și pe activitatea sa de guvernantă. Această ocupație era foarte răspândită în secolul al XIX-lea și presupunea atât predarea lecțiilor particulare, cât și o supraveghere strictă a copiilor. Stilul romanului este extrem de plăcut, iar spre deosebire de multe alte romane clasice considerate dificile, acesta se citește ușor și este accesibil.

Personajele sunt numeroase, însă preferata mea rămâne, așa cum era de așteptat, Agnes. Autoarea pune un accent deosebit pe moralitatea și integritatea acestui personaj, reliefate în contrast puternic cu atitudinea altor personaje, precum Rosalie sau Matilda Murray. Deși multe dintre personajele secundare mi-au stârnit antipatie, acest lucru m-a făcut să o îndrăgesc și mai mult pe Agnes Grey. Chiar dacă viața ei este marcată de lipsuri și încercări, destinul nu o ocolește complet și îi rezervă, în cele din urmă, și surprize plăcute. Finalul mi s-a părut puțin prea grăbit, însă per ansamblu mi-a plăcut.

Această carte m-a cucerit prin povestea sa delicată, prin personajele foarte bine conturate și prin ironia fină care îi conferă un farmec aparte. Dacă ați citit deja romanul sau urmează să o faceți, sunt convinsă că veți înțelege la ce mă refer. Este un roman clasic complet, pe care îl recomand cu drag iubitorilor de literatură clasică britanică și, în special, celor pasionați de operele surorilor Brontë.

CITATE

Dar nici una dintre ele nu mi se potrivește. De fapt nu este decât o singură ființăpe lumea asta care mi-ar conveni, și aceea ești tu, și vreau să știu ce gândești.

Avem o înclinare firească să iubim ceea ce ne face plăcere și ce e mai frumos decât un chip frumos. O fetiță iubește o pasăre. De ce? Pentru că e o viețuitoare, trăiește și simte, este neputincioasă și neajutorată?

Dar dacă vreun părinte ar reține câte un sfat folositor, ori o biată guvernantă ar trage cel mai ic folos, voi fi cu prisosință răsplătită pentru toate amărăciunile mele.