Autor: Tadeusz Dolega – Mostowicz
Naționalitate: poloneză
Număr volume: 2
An apariție: ♠ volum 1 – 1937 (la noi, in 1988, la Editura Adevărul)
♠ volum 2 – 1939 (idem)
Gen carte: literatură clasică, ficțiune, dramă
Număr pagini: 276 (vol. 1 )+ 350 (vol. 2)
Titlu original: Znachor + Profesor Wilczur
Nota goodreads: 4.45 + 4.50
Nota mea: 5/5
DESCRIERE
O poveste impresionantă despre acceptarea destinului și despre puterea omului de a se adapta și a supraviețui. Doctorul Rafal Wilczur are deosebite însușiri sufletești și o uriașă capacitate de dăruire. Cu toate acestea, soarta îl supune unui lung șir de lovituri.
Prof. dr. Rafal Wilczur este o somitate în lumea medicală pentru operațiile chirurgicale de succes. Familist convins, este devotat soției și fiicei, dar meseria îi răpește mult timp și îi neglijează pe cei dragi. După o operație grea, doctorul fuge acasă, încărcat de daruri, dar constată că, sătulă să-l aștepte, soția a luat fetița și l-a părăsit. Disperat, începe să le caute, apoi să bea în baruri, unde e bătut și tâlhărit. Când se trezește, nu mai știe nici unde se află și nici cine este, iar banii și actele i-au dispărut. Cu ce situații limită se va confrunta eroul nostru rămâne să vedem.
PĂREREA MEA
Înainte de toate, trebuie să vă spun că am ales să fac o singură recenzie, chiar dacă romanul are două volume separate, cu titluri diferite. Și că voi încerca să nu dau spoilere care să strice farmecul cărții. Pentru mine, acest roman este clar în top 5 cărți citite în 2021, așa că probabil vă dați seama cât de mult mi-a plăcut. Însă trebuie să recunosc că primul volum mi-a plăcut puțin mai mult decât al doilea.
Tadeusz Dolega-Mostowicz a fost un autor clasic polonez care s-a născut în Federația Rusă în 1898. Întâmplarea face ca acesta să devină mai târziu cetățean polonez și să scrie adevărate capodopere. Regretul meu este că Vraciul este singurul roman tradus la noi, deoarece mi-ar fi plăcut să mai citesc și altceva scris de acest autor minunat. Nu pot citi în limba originală, deoarece nu cunosc o boabă de poloneză.
Ceea ce a făcut uneori lectura dificilă sunt chiar numele poloneze, greu de pronunțat și de ținut minte, dar în rest, am avut parte de o lectură extrem de plăcută. Pentru mine, un roman captivant înseamnă un roman care îmi stârnește emoție, care mă ține lipită de el și la care mă mai gândesc o perioadă. De aceea, nici nu am făcut imediat o recenzie. Nu am putut. Nu am putut să adun câteva idei coerente ca să fac o recenzie și nu am vrut să fie ceva scris de mântuială.
Titlul ambelor volume (Vraciul și Profesorul Wilczur) fac referire la personajul principal masculin al cărții, Rafal Wilczur, un medic chirurg reputat din Varșovia. Aparent, este un om împlinit, deoarece are o carieră înfloritoare, o soție minunată și o fetiță pe care o iubește enorm. Dar cum viața ne aduce uneori surprize neplăcute, află că soția l-a părăsit, luând și fetița. Atunci este extrem de tulburat și pornește pe străzile Varșoviei, unde se întovărășește cu niște lichele care îl jefuiesc și îl părăsesc la groapa de gunoi. După acest accident nefericit, Rafal își pierde memoria și nu mai știe nimic de viața lui.
Autor: Leon Leyson
Naționalitate: poloneză
An apariție: 2014
Număr pagini: 240
Titlu original: The boy on the wooden box
Nota mea: 5/5
PREZENTARE
Leon Leyson avea numai 10 ani când naziștii au invadat Polonia, iar familia lui a fost forțată să se mute într-un ghetou din Cracovia. Cu un noroc incredibil, perseverență și curaj, Leyson reușește să supraviețuiască sadismului naziștilor. În final, generozitatea și iscusința unui bărbat german numit Oskar Schindler au fost cele care i-au salvat viața lui Leon, ca și unor membri din familia lui, numele lor fiind adăugate pe lista muncitorilor evrei din fabrica acestuia – o listă ce a devenit faimoasă în toată lumea: Lista lui Schindler. Aceasta este singura carte de memorii publicată vreodată de un copil supraviețuitor de pe Lista lui Schindler și ilustrează perfect demnitatea autorului.
PĂREREA MEA
Am auzit despre această carte foarte multe aprecieri, am tras cu ochiul rapid la câteva recenzii și m-am gândit că aș vrea să o citesc și eu. În 2018 am făcut cunoștință cu foarte multe cărți despre războaie, Holocaust și evenimente istorice tulburătoare și trebuie să recunosc că sunt tot mai tentată să descopăr astfel de cărți. Îmi plac cărțile inspirate din realitate, care au drame existențiale și personaje puternic conturate. Cartea mi-a plăcut foarte mult, am stat pur și simplu lipită de paginile sale, dornică să aflu cât mai multe detalii din viața lui Leon, a familiei sale și a celor apropiați lui.
Tema cărții este în principal istorică, deoarece sunt prezentate evenimente din timpul celui de al Doilea Război Mondial, dar apar și teme ca familia, războiul, suferința. Titlul oferă un indiciu clar și anume, povestea lui Leon, un băiat de doar 10 ani care va trăi cel mai negru coșmar din viața lui. Personajele cărții sunt destul de numeroase, dar nu vreau să vi le prezint pe toate, ci doar să mă axez pe ceea ce e mai important.
Leon este un băiețel cu vise mari, are o familie minunată, trece prin multe alături de părinții și frații săi, iar războiul și lagărul îi vor oferi momente crunte și va fi pus în situații limite. Cartea prezintă de fapt povestea spusă de el, războiul văzut prin ochii unui copil inocent care visa la o casă mare și la un trai bun.
Autor: Henryk Sienkiewicz
Naționalitate: poloneză
Titlu original: Wiry
An apariție: 1910 (2005 la Editura Leda )
Gen carte: roman, literatură clasică, istorie
Număr pagini: 336
Nota mea: 4/5
Primită de la: Editura Leda
Puteți găsi cartea AICI
PREZENTARE
“Eu sunt un om de condei, care nu se pricepe la discutii si actiuni legate de politica practica […] Nu stiu să conduc dezbaterile, sa le readuc la matca atunci cand se abat pe directii laturalnice si imi lipseste cu desavarsire orice indemanare in aplanarea conflictelor. Necunoscand problemele de ansamblu, nu sunt in stare sa rezum punctele de vedere opuse si sa le prezint in mod sintetic. […] Politica aplicata este pentru mine un domeniu strain, nepotrivit cu firea mea, si mi-as dori sa raman intotdeauna asa”. Astfel isi intemeia Sienkiewicz la sfarsitul anului 1906, cu modestie si demnitate refuzul de a conduce un comitet infiintat pentru organizarea unei actiuni politice comune. Ca lucrurile nu trebuie considerate tale quale, o demonstrează, printre altele, succesul de-a dreptul fulminant, repurtat in noiembrie 1905, de discursul improvizat intr-un balcon cu prilejul unei manifestații populare. Ei, si tot el a scris proza social-politica și de dragoste, Convulsii, în realitate un roman-răfuiala, contrariind acuzator oficialitățile culturale care l-au întâmpinat cu ostilitate, menționându-l denigrator sub eticheta “eșecului” peste o jumătate de secol. Aceasta opera, Convulsii, mai mult decât interesanta, o oferim acum cititorilor pentru prima dată într-o versiune românească. Habent sua… (Stan Velea)
PĂREREA MEA
Am primit un exemplar al acestei cărți de la Editura Leda (Grupul editorial Corint) și țin să le mulțumesc frumos pentru asta. De Henryk Sienkiewicz am mai citit până acum Quo vadis (care este unul dintre romanele mele preferate ever!) și Fără ideal. Romanul de față ce poartă un titlu extrem de sugestiv, Convulsii, este genul de carte care îți arată o altă față a istoriei și prezintă multe dedesubturi ale societății poloneze.
Autorul a fost un patriot înrăit și nu a ezitat nicio secundă să introducă în scrierile sale pagini încărcate de istorie și socialism. Cartea este complexă, abundă în numărul mare de personaje și dacă inițial am crezut că o voi citi repede, m-am înșelat. Este un roman clasic, foarte bine construit, care m-a captivat destul de repede, chiar dacă tema istoriei nu este pe placul meu întotdeauna.
Titlul Convulsii face referire la problemele sociale din perioada revoluției de la 1905-1907, o perioadă tulbure pentru Polonia din mai multe puncte de vedere, dar și la frământările interioare ale personajelor. Tema principală a cărții este cea istorică, dar mai apar și iubirea, prietenia sau familia. Personal am iubit mai mult paginile în care iubirea își făcea simțită prezența.
Despre personaje v-am spus deja că sunt numeroase, iar un fapt ce îl urăsc este numele lor greu de ținut minte. Personajele mele preferate sunt Krzycki și domnișoara Anney, doi tineri între care se va înfiripa o poveste de dragoste neobișnuită, dar cărora le va rezerva și foarte multe surprize. Vă mai spun că la baza cărții stă un secret uriaș care pe mine personal m-a tulburat complet. Umorul cu care sunt scrise unele pagini mi s-a părut uimitor, iar stilul lui Sienkiewicz unul formidabil.
Pentru cei care nu citiți de obicei literatură clasică, vă avertizez că s-ar putea să fie cartea puțin cam greoaie pentru voi, dar pentru cei care sunt familiarizați cu stilul clasic, vă recomand această carte din toată inima. Veți descoperi un roman complex și foarte bine pus la punct. Plus că este o carte care abordează teme și conflicte serioase.
Dacă ați citit cartea, vă aștept cu opinii. Dacă nu, repede la citit!
CITATE
Suferința este o revărsare fără margini, ca marea, pe când vârtejurile, tornadele nu sunt decât valurile de la suprafața apei.
Dar tu, suflete, zbori tot mai sus și mai sus. Pământul a rămas undeva pe fundul prăpastiei, iar tu, prin norii ușori ca puful, rătăciți pe bolta cerească, străbați văzduhul inundat de strălucire, pustiu și rece.
(
Autor: Henryk Sienkiewicz
Naționalitate: poloneză
An apariție: 1894
Nota mea: 5/5
Tip carte: roman clasic istoric
Am citit această carte în liceu, doritoare fiind să citesc cât mai multă literatură clasică. Nu am citit până acum nimic de acest autor, dar vă spun cu mâna pe inimă că merită citit, indiferent de cartea scrisă. În 1905, acest roman istoric primește Premiul Nobel și este foarte bine primit de lumea literară.
Este un roman celebru ce cred eu că ar mai merita vreo o mie de premii și o carte pe care am de gând să o recitesc, să văd care va fi cea de a doua mea impresie despre ea. Nu citesc de obicei romane istorice, nu prea mi-a plăcut istoria niciodată, nu am memoria anilor și mi se pare de multe ori că nu are sens să îmi încarc memoria cu date inutile. Bineînțeles, trebuie să cunoaștem anumite evenimente istorice importante, dar cam atât. Însă acest roman istoric este mai mult decât istoric, este o combinație de mai multe teme.
Atunci când te afli printre nebuni, devii şi tu nebun, ba mai mult, găseşti că nebunia asta are puţin farmec.
Dacă vă plac romanele istorice, aflați că întreaga acțiune a romanului se petrece în Roma antică, în timpul lui Nero și dacă nu mă înșel, acest împărat al Romei este singurul personaj ce nu este fictiv. Cartea nu se rezumă la doar a prezenta evenimente istorice mai mult sau mai puțin impresionante, ci un lucru care m-a intrigat cumplit a fost aducerea în plin plan istoric a unei povești de dragoste între Vinicius, patrician roman și soldat, și gingașa creștină Ligia.
Minciuna pluteşte pe deasupra adevărului ca uleiul la suprafaţa apei.
Povestea de dragoste a celor doi tineri este neobișnuită și total interzisă și asta pentru că ei se situează la doi poli opuși. Știm cu toții că romanii antici credeau în zei, participau la orgii, beții, se închinau la idoli, etc. Și vă puteți imagina ușor că tânărul Vinicius se luptă din răsputeri cu această societate extrem de degradată. Dar oare dragostea pentru frumoasa Ligia va triumfa sau nu? Este binecunoscut episodul istoric în care Nero, împăratul roman ce se închipuie un mare poet, dă foc Romei și lasă ca toată vina să cadă asupra creștinilor.
Toate limbile şi tainele şi toate ştiinţele n-au să fie nimic fără iubire, care e mărinimoasă, răbdătoare, care nu face rău, nu doreşte onoruri, îndură totul, crede oricui, speră mereu şi învinge.
Acest roman este unul dintre romanele mele preferate din tot ce am citit până acum. Mi se pare extraordinară povestea personajelor, întreaga acțiune, deznodământul și chiar și anumite scene extrem de tulburătoare, cum ar fi ascunderea creștinilor în catacombe, departe de ochii idolatri ai soldaților romani. Era strict interzis atunci să fii creștin, să crezi în Dumnezeu și să refuzi să te închini la idoli. Romanul vorbește despre începutul creștinismului, despre asuprirea creștinilor ce vor să creadă cu tărie în Dumnezeu și despre o poveste neobișnuită și sensibilă de dragoste. Așa că, dacă nu ați citit cartea, vă rog să o faceți! Este superbă!
Petronius: A iubi nu e de-ajuns; trebuie să ştii să iubeşti şi să arăţi altuia în ce chip să iubească. Plebea şi dobitoacele chiar simt numai plăcere, dar omul adevărat se deosebeşte de ele tocmai prin marea dibăcie a schimbării acestei plăceri într-o artă plină de nobleţe care să poată fi socotită un dar divin; de aceea, ea îndestulează nu numai trupul, dar şi sufletul.
Cândva mi-am spus că nu merită să te gândeşti la moarte, căci moartea se gândeşte la noi şi fără ajutorul nostru.