Mâța Vinerii – Doina Ruști

Autor: Doina Ruști

Naționalitate: română

An apariție: 2017 ( la Editura Polirom)

Gen carte: roman, ficțiune istorică

Număr pagini: 256

Nota goodreads: 3.88

Nota mea : 4/5

Primită de laTârgul Cărții

PREZENTARE

Mîţa Vinerii spune istoria unui reţetar magic şi a unei familii de adepţi ai marelui Sator. Plasată în Bucureştiul fanariot şi în epoca luminilor, la fel ca Manuscrisul fanariot – ultimul bestseller semnat Doina Ruşti –, povestea trece pe nesimţite de la faptele reale din anul 1798 la misterele unui cult de magicieni, ale căror fabuloase reţete culinare, notate cu acribie în Cartea bucatelor rele, scot la lumină gusturile vieţii arhaice şi rafinamentul unei bucătării fermecate, din vremuri de mult uitate. Cărăbuşii prăjiţi, crumilla cum animis, plăcintele de trandafiri, elixirele de iubire sau lichiorul formicosus sînt numai cîteva dintre mixturile vrăjite ce condimentează peripeţiile Mîţei Vinerii.

PĂREREA MEA

Recunosc că în ultimul timp nu prea am mai citit autori români, dar sunt unii la care mă întorc mereu cu drag, cum ar fi Rodica Ojog-Brașoveanu, Zaharia Stancu, Liviu Rebreanu, Mircea Eliade, etc. Dar în lista lor a fost inclusă acum câțiva ani și Doina Ruști, o scriitoare contemporană cu un stil care îmi place și mă intrigă. În afară de Mâța Vinerii, am mai citit o singură carte scrisă de ea, Fantoma din moară, o carte care mi-a plăcut foarte tare. Acum trebuie să recunosc că, deși cele două seamănă un pic la stil, Mâța Vinerii a fost mult mai complicată și dificil de citit. Mi-a plăcut, dar nu aș putea spune că a egalat Fantoma din moară.

Vi s-a întâmplat să simțiți să simțiți pe sub nas un vânticel rău? Un fior? O prezență care te înfioară? Ei bine, astfel de sufluri există, mai ales pe unde nu le oprește nimic.

(mai mult…)

Cabina de săruturi – Beth Reekles

Autor: Beth Reekles

Naționalitate: britanică

An apariție: 2012 (2018 la Editura Leda )

Gen carte: roman, YA, ficțiune

Titlu original: The Kissing Booth

Număr pagini: 368

Nota goodreads: 3.52

Nota mea: 5/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

EA ESTE ROCHELLE, dar prietenii o alintă Shelly sau Elle. Este draguță, amuzantă, populară și tânjește în taină după marea iubire.

EL ESTE NOAH, însă toată lumea îi spune Flynn, pentru că pare un nume mai potrivit pentru imaginea lui de băiat rău, fustangiu și aprig la mânie.

Atunci când Elle hotărăște să organizeze o cabină de săruturi cu prilejul mult așteptatului Carnaval al Primăverii, inevitabilul se produce, iar Elle și Noah ajung să formeze un cuplu. Tânăra însă nu se poate bucura din tot sufletul de povestea de dragoste abia începută. În timp ce inima îi spune sa dea o șansă iubirii, mintea îi cere sa fugă. Asta pentru ca Noah este fratele lui Lee, cel mai bun prieten al lui Elle, iar între ei există un pact: acela de a nu te îndrăgosti de rudele amicului tău. Așadar, ce va face Elle? Va alege iubirea sau prietenia? Oare nu există o cale de a le împăca pe cele două, fără lacrimi și suferință? O poveste de iubire cu peste 19 milioane de lecturi pe Wattpad!

PĂREREA MEA

Nu pot spune că aveam așteptări prea mari la începutul lecturii, însă stilul ușor al cărții și povestea în sine  mi-au plăcut. Cabina de săruturi este o carte young adult, care are ca teme principale adolescența și familia, fiecare dintre aceste două teme fiind profund analizate și prezentate aici. Titlul este elementul – cheie al cărții, practic obiectul de la care pornește totul. Cabina de săruturi va fi introdusă în Carnavalul Primăverii, iar la acest eveniment vor fi prezenți mulți elevi de liceu. Mereu mi-a plăcut că în afară, în special în SUA, liceele organizează tot felul de evenimente competitive și interesante. Personajele sunt majoritatea adolescenți și mi-a plăcut că autoarea s-a axat destul de mult atât pe trăsăturile lor fizice, cât și pe cele sufletești. Rochelle, alintată Elle sau Shelly, este o adolescentă care locuiește cu tatăl ei, este foarte bună prietenă cu Lee Flynn, un băiat de aceeași vârstă. Relația lor de prietenie mi s-a părut un pic ciudată la început și mă așteptam să evolueze în alt fel. (mai mult…)

Fiica lui Hokusai – Katherine Govier

Autor: Katherine Govier

Naționalitate: canadiană

An apariție: 2011 (2014 la Editura Humanitas )

Gen carte: roman, ficțiune istorică

Număr pagini: 460

Nota goodreads: 3.85

Nota mea : 4/5

Primită de laTârgul Cărții

PREZENTARE

Amintind de Fata cu cercel de perlă a lui Tracy Chevalier, romanul Fiica lui Hokusai este o reconstituire, amplă şi palpitantă totodată, a vieţii pictoriţei japoneze Oei, fiica celebrului pictor nipon Katsushika Hokusai.

În ultimii ani de viaţă, lovit de paralizie şi aproape incapabil să mai ţină pensula în mână, Hokusai e ajutat să picteze de fiica sa, Oei, multe dintre creaţiile lui târzii aparţinându-i de fapt acesteia, spun istoricii artei. Astfel, în spatele aprecierii şi recunoaşterii generale de care se bucură opera maestrului japonez, autor al celebrului Val de la Kanagawa sau al celor Patruzeci şi şase de privelişti ale Muntelui Fuji, se scrie povestea unei vieţi neîmplinite, a unei pictoriţe de talent, cu un stil propriu, sfâşiată între dragostea şi veneraţia faţă de tatăl ei, pasiunea de a picta, dar şi conştiinţa propriei valori. Fără să se complacă în existenţa banală şi cenuşie a femeilor din epocă, Oei îşi va trăi cu aceeaşi intensitate destinul artistic, poveştile de iubire şi prietenia de-o viaţă cu Shino, datorită căreia va pătrunde în culisele Yoshiwarei, cartierul plăcerilor, şi va cunoaşte viaţa plină de tristeţe şi privaţiuni a gheişelor şi curtezanelor. Urmărit pas cu pas, de la copilăria fascinantă alături de un tată care îi insuflă pasiunea pentru pictură până la moartea acestuia, survenită din pricina invidiei discipolilor, destinul lui Oei e înfăţişat într-o naraţiune de mare forţă, plină de dramatism şi culoare, evocând adesea arta maestrului japonez.

PĂREREA MEA

Iubesc cărțile din colecția Raftul Denisei de la Editura Humanitas și sunt de fiecare dată extrem de bucuroasă când descopăr un nou titlu. Ca în cazul multor cărți, nu știam prea bine care e subiectul cărții, ci am preferat să mă cufund cu totul în lectură. Lectura însă nu a fost punctul meu forte în ultimele săptămână, având un examen important la mijloc, așa că am citit cât am reușit. În linii mari, mi-a plăcut cartea și m-a impresionat în mod special stilul cărții. Este o carte generoasă ca număr de pagini (460), cuprinde foarte multe descrieri care fac din cartea asta una frumos conturată. Personajele sunt numeroase, destul de bine construite, iar cel mai mult se pune accentul pe viața pictorului Hokusai și a fiicei sale, Oei. Cartea este prezentată în mare parte din perspectiva fetei, aceasta prezentându-și viața de la o vârstă fragedă până la bătrânețe. Este uluitor felul în care mica Oei evoluează și felul în care ea ne prezintă acest lucru. (mai mult…)

Toate trecuturile noastre – Cristin Terrill

Autor: Cristin Terrill

Naționalitate: americană

An apariție: 2013 (2019 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, young adult, SF

Număr pagini: 368

Nota mea:3/5

Primită de laEditura Corint

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Întemnițată în inima unei baze militare secrete, Em nu are nimic de care să se agațe, în afara de vocea băiatului din celula alăturată și o listă cu instrucțiuni găsită într-o gură de scurgere. Deși nu a mai văzut niciodată bucata aceea de hârtie, Em e sigură de un lucru: scrisul îi aparține. Ce e și mai înspăimântător e că tânăra a încercat tot ce i-a stat în putință ca să împiedice construirea unei mașini a timpului care va distruge lumea.

Marina a fost îndrăgostită dintotdeauna de cel mai bun prieten al ei, James, un mic geniu care speră să poată controla timpul. Când în sfârșit băiatul o observă și pare dornic sa dea o șansă poveștii lor, un eveniment cumplit le năruie toate speranțele. Marina însă nu renunță și e hotărâtă să îl protejeze pe James, chiar dacă adevărurile descoperite îi vor frânge inima și îi vor răpi inocența. Din nefericire, Em și Marina sunt prinse într-o nemiloasă cursă contracronometru pe care doar una dintre ele o poate câștiga.

PĂREREA MEA

Anul trecut am citit de aceeași autoare o altă carte care se numește Dispariția lui Daniel Tate, o carte căreia i-am făcut o recenzie aici. Acel roman a fost ok din punctul meu de vedere, iar comparându-l cu acesta, pot spune că am regăsit același stil de scriere: mult dialog, personaje care promit, acțiune, simplitate în exprimare, etc. Ei bine, cu toate acestea, Toate trecuturile noastre mi s-a părut o lectură care nu m-a prins 100%. Și vă spun și de ce. În primul rând, avem tendința să apreciem mai multe cărțile din zona noastră de interes și mai puțin pe celelalte. În al doilea rând, nu am fost atrasă până acum de cărțile sf sau de cele care au ca temă călătoria în timp. Însă cred cu tărie că a fost o carte pe care trebuia musai să o citesc, mai ales că simțeam nevoia să ies din zona mea de confort. Nu știu dacă mă așteptam să îmi placă, dar bănuiam totuși că nu va fi o lectură ușoară pentru mine.

Egoistă, răzgâiată și plină de iluzii. Încep să mă urăsc.

Ca temă, cum am mai spus, avem călătoria în timp, iar din titlu putem deduce ușor faptul că există mai multe ipostaze temporale în care personajele călătoresc. Practic avem un conflict destul de bine pus la punct, deși o parte bună din carte mi s-a părut că a fost lipsită de ceva concret. După părerea mea, o carte trebuie să te cucerească de la primele pagini și până la final. Personajele sunt numeroase, sunt destul de interesante, iar dacă ar fi să menționez un personaj care mi-a plăcut, acesta ar fi Marina. Ea pare o drăguță, dar mai apoi descoperi tot felul de secrete întunecate și intenții bizare. În unele capitole, ne este prezentată acțiunea din perspectiva Marinei, iar în altele din perspectiva lui Em, între două existând o legătură anume pe care eu nu am anticipat-o. (mai mult…)

Amantul japonez – Isabel Allende

Autor: Isabel Alllende

Naționalitate: chilian-americană

An apariție: 2015

Gen carte: roman, ficțiune, romance

Titlu original: El amante japonés

Notă goodreads: 3.81

Număr pagini: 292

Nota mea: 4/5

PREZENTARE

Isabel Allende: 21 de cărți publicate, traduceri în peste 35 de limbi; peste 65 de milioane de exemplare vândute; 12 doctorate onorifice; 50 de premii în peste 15 țări; 2 filme de succes realizate după romanele ei.

O dublă poveste de dragoste, la distanță de mai bine de jumătate de secol, se dezvăluie treptat în Amantul japonez. Scris cu aceeaşi atenţie pentru amănuntul istoric şi profundă înţelegere a personajelor care au constituit dintotdeauna marca lui Isabel Allende, romanul Amantul japonez semnalează întoarcerea autoarei la povestea clasică, de largă respiraţie, fiind totodată un omagiu emoţionant adus sufletului omenesc şi stăruinţei în dragoste, într-o lume a necontenitelor schimbări.

În 1939, când Polonia e amenințată de nazism, Alma Belasco e trimisă de părinți să trăiască la San Francisco, alături de mătușa și de unchiul ei, care locuiesc într-un conac opulent. Inițial timorată de noua ei familie și incapabilă să se integreze, Alma va avea în cele din urmă o legătură profundă, pentru toată viața, cu fiul grădinarului familiei, Ichimei. După atacul japonezilor de la Pearl Harbor, cei doi sunt despărțiți cu cruzime, iar Ichimei ajunge într-un lagăr, împreună cu familia sa. Multe decenii mai târziu, Alma e una dintre bătrânele excentrice care populează azilul de lux Lark House din San Francisco. Cu răbdare și infinită tandrețe, Irina Bazili, o tânără îngrijitoare din Republica Moldova cu o istorie tristă în propria biografie, ajunge să descopere treptat povestea de dragoste dintre Alma și Ichimei și își găsește în ea izbăvirea.

PĂREREA MEA

De această autoare eu am mai citit încă două cărți și anume, Zorro și Casa spiritelor, două romane interesante, dar care pe mine nu m-au impresionat în mod deosebit atunci când le-am citit. Dar acum, după mai mulți ani de lecturi de toate felurile, cred că aș fi apreciat mult mai mult respectivele cărți. Revenind la cartea despre care vreau să vă vorbesc acum, trebuie să vă spun de la început că mi-a întrecut așteptările. Allende are un stil de a scrie altfel, așa că ori îți place, ori nu. Eu cred că mă situez undeva la mijloc, deoarece încă nu am citit o carte de a sa care să mă captiveze 100%. Dar nu se știe în viitor. M-a intrigat foarte tare titlu, Amantul japonez, și deși o aveam de luni bune în bibliotecă, nu m-am putut hotărî să o citesc. Dar, hei, a venit primăvara, soare, flori, și am zis că, gata, o citesc să văd despre ce e vorba. Mi s-a părut o carte cu tentă erotică după titlu, dar nu e așa. Ne vorbește în primul rând despre o dragoste ciudată care dăinuie după mulți ani. (mai mult…)

« Older Entries