Incep astăzi o serie de mini-articole despre cărți, autori, idei, călătorii și ce mai cred eu că este interesant.
Încep prin a vă spune că am citit până acum doar 3 volume din seria Harry Potter și la un moment dat nu am mai continuat. Primul volum l-am citit în 2014 și următoarele două în 2016. Le-am făcut chiar și recenzie. Dar ceva s-a întâmplat. Nu sunt cărți rele, dar pe măsură ce am citit și alte cărți, nu am mai simțit nevoia să mă mai întorc la HP. Poate la un moment dat o voi face, dar nu cred să fie prea curand.
Urmăresc pe youtube tot felul de booktuberi care laudă seria HP și încerc să îmi dau seama ce i-a fascinat așa tare. Sau poate mă simt eu prea bătrână, deși am doar 31 de ani, și nu mai gust cu aceeași satisfacție multe lecturi.
Principalele mele motive ar fi:
1. Vârsta nepotrivită ( una e să citești seria la 15-16 ani și alta la 25-30 de ani)
2. Nu mă atrage genul fantasy (am citit puține cărți fantasy și nu pot spune că mă atrage)
3. Gurile rele (am citit multe reviewuri și critici legate la adresa seriei și asta m-a influențat)
4. Nu m-a atras stilul autoarei
5. Acțiunea este previzibilă (cu mici excepții, bineînțeles)
6. Prefer să îmi petrec timpul cu lecturi mai “serioase” (da și nu)
7. Consider că e o carte pentru copii ( în principiu, da; însă te poate captiva și ca adult)
8. ……
Vouă cum vi s-a părut seria? V-a plăcut?Ați putea găsi un motiv la 8?
Autor: Tatiana de Rosnay
Naționalitate: franceză
An apariție: 2006 (2016 la Editura Litera )
Gen carte: roman, ficțiune, istorie
Titlu original: Elle s’appelait Sarah
Număr pagini: 300
Nota goodreads: 4.16
DESCRIERE
Paris, iulie 1942: Sarah, o fetiță evreică în vârstă de zece ani, este arestată în toiul nopții, împreună cu părinții ei, de poliția franceză, dar nu înainte de a-și încuia fratele în ascunzătoarea lor secretă, convinsă fiind că se va întoarce după numai câteva ore pentru a-l eliberă.
Paris, mai 2002: Julia, o jurnalistă americană, stabilită de mulți ani la Paris și măritată cu un francez, trebuie să scrie un articol despre razia de la Vel’ d’Hiv, cu ocazia comemorării a șaizeci de ani de la acest eveniment de tristă amintire în istoria Franței. În timpul investigației sale, Julia descoperă întâmplător o serie de secrete de familie adânc îngropate, care o leagă de Sarah, și simte nevoia de a reconstitui destinul tragic al feței. Pe măsură ce se adâncește în trecutul ei, lucrurile pe care le află o tulbură și o fac să-și pună întrebări cu privire la propria existența.
PĂREREA MEA
Tatiana de Rosnay este o scriitoare de origine franceză care promite mult, iar scris de ea am citit până acum Anotimpul ploilor, o carte care nu prea s-a ridicat la așteptările mele. Deși putea fi o super carte. Se numea Sarah este o carte extraordinară ce a fost ecranizată în 2010.
Volumul a apărut la editura Litera în colecția Blue Moon, în 2016. Are 300 de pagini și are un stil accesibil, citindu-se repede. Ca teme abordate, întâlnim războiul, familia, iubirea; cadrul desfășurării acțiunii este Franța și Italia. Titlul mi s-a părut bine ales, deoarece face referire la un personaj-cheie al cărții, Sarah. Cine a fost Sarah și ce rol joacă ea în carte?
Cartea cuprinde două planuri narative; prima dată avem anul 1942, al Doilea Război Mondial, iar apoi prezentul, adică perioada 2002-2005. Personajele sunt frumos construite și citisem înainte de a începe cartea că sunt cititori pe care i-a plictisit viața unui alt personaj. Și aici mă refer la Julia, o femeie matură care se va redescoperi pe parcursul cărții. Contrar așteptărilor mele, chiar mi-a plăcut mult de Julia. Cum spuneam, personajele-cheie ale cărții sunt Sarah și Julia, două personaje frumos construite.
Autor: Doina Ruști
Naționalitate: română
An apariție: 2017 ( la Editura Polirom)
Gen carte: roman, ficțiune istorică
Număr pagini: 256
Nota goodreads: 3.88
Nota mea : 4/5
Primită de la: Târgul Cărții
PREZENTARE
Mîţa Vinerii spune istoria unui reţetar magic şi a unei familii de adepţi ai marelui Sator. Plasată în Bucureştiul fanariot şi în epoca luminilor, la fel ca Manuscrisul fanariot – ultimul bestseller semnat Doina Ruşti –, povestea trece pe nesimţite de la faptele reale din anul 1798 la misterele unui cult de magicieni, ale căror fabuloase reţete culinare, notate cu acribie în Cartea bucatelor rele, scot la lumină gusturile vieţii arhaice şi rafinamentul unei bucătării fermecate, din vremuri de mult uitate. Cărăbuşii prăjiţi, crumilla cum animis, plăcintele de trandafiri, elixirele de iubire sau lichiorul formicosus sînt numai cîteva dintre mixturile vrăjite ce condimentează peripeţiile Mîţei Vinerii.
PĂREREA MEA
Recunosc că în ultimul timp nu prea am mai citit autori români, dar sunt unii la care mă întorc mereu cu drag, cum ar fi Rodica Ojog-Brașoveanu, Zaharia Stancu, Liviu Rebreanu, Mircea Eliade, etc. Dar în lista lor a fost inclusă acum câțiva ani și Doina Ruști, o scriitoare contemporană cu un stil care îmi place și mă intrigă. În afară de Mâța Vinerii, am mai citit o singură carte scrisă de ea, Fantoma din moară, o carte care mi-a plăcut foarte tare. Acum trebuie să recunosc că, deși cele două seamănă un pic la stil, Mâța Vinerii a fost mult mai complicată și dificil de citit. Mi-a plăcut, dar nu aș putea spune că a egalat Fantoma din moară.
Vi s-a întâmplat să simțiți să simțiți pe sub nas un vânticel rău? Un fior? O prezență care te înfioară? Ei bine, astfel de sufluri există, mai ales pe unde nu le oprește nimic.
Autor: Anne Bronte
Naționalitate: britanică
An apariție: 1847
Titlu original: Agnes Grey
Gen carte: roman de dragoste, social
Număr pagini: 200
Nota mea: 5/5
Primită de la: Librăria online Târgul Cărții.ro
Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil)
PREZENTARE
„Agnes Grey este „narațiunea în proza desăvârșită a literaturii engleze. […] Dacă Anne Brontë ar mai fi trăit încă zece ani, ea ar fi ajuns sa ocupe un loc alături de Jane Austen sau poate chiar mai sus. […] Agnes Grey este o narațiune simplă și frumoasă ca o rochie de muselină, […] singura poveste din literatura engleză în care stilul, personajele și subiectul sunt în deplină armonie.“ – George Moore
„Agnes Grey mi se pare incredibil de modernă. Aproape nimic nu pare să se întâmple. Rezultatul este ca toate umilințele vieții unei guvernante, precum și năzuințele și resentimentele care o macină pe eroină capătă dimensiuni copleșitoare. Ele au o încărcătură la fel de puternică precum toate aventurile de roman gotic ale lui Charlotte și Emily. […] Despre Anne se crede, îndeobște, că este cea mai de pe urmă dintre surorile Brontë. Dar Agnes Grey este o capodoperă.“ – Victoria Glening, Daily Telegraph
PĂREREA MEA
Iubesc literatura clasică încă din liceu și mereu va fi preferata mea. Pe surorile Bronte le-am descoperit abia în facultate, când am citit Jane Eyre (scrisă de Charlotte Bronte) și La răscruce de vânturi ( scrisă de Emily Bronte). Toate cele trei surori au un stil minunat, iar de Anne Bronte am mai citit doar Necunoscuta de la Wildfell Hall care mi-a plăcut destul de mult.
Am primit cartea Agnes Grey de la Târgul Cărții.ro și am fost extrem de nerăbdătoare să o citesc cât mai repede. Este un roman clasic de 200 de pagini pe care l-am citit în vreo 3 zile și singurul regret pe care îl am este că a fost atât de scurtă. Temele cărții sunt iubirea și relațiile sociale, iar titlul se referă la personajul feminin principal, tânăra guvernantă Agnes Grey.
Dar dacă vreun părinte ar reține câte un sfat folositor, ori o biată guvernantă ar trage cel mai ic folos, voi fi cu prisosință răsplătită pentru toate amărăciunile mele.
Conflictul cărții nu este unul foarte dezvoltat, ci se pune accentul mai mult pe viața lui Agnes și pe activitatea acesteia ca guvernantă. Această ocupație era foarte la modă în secolul al IX-lea și implică lecții particulare cu elevii și supraveghere strictă. Stilul cărții este unul foarte atractiv și față de multe romane clasice greu de citit și înțeles, acesta este cu totul altfel.
Avem o înclinare firească să iubim ceea ce ne face plăcere și ce e mai frumos decât un chip frumos. O fetiță iubește o pasăre. De ce? Pentru că e o viețuitoare, trăiește și simte, este neputincioasă și neajutorată?
Personajele sunt numeroase, iar personajul meu preferat este Agnes, cum este și de așteptat. Autoarea subliniază moralitatea acestui personaj și comportamentul său în contrast puternic cu alte personaje, cum ar fi Rosalie sau Matilda Murray. Nu doar că multe dintre personajele cărții mi-au fost antipatice, dar acestea m-au determinat să o îndrăgesc și mai tare pe Agnes. Deși viața fetei este plină de lipsuri și trece prin multe, destinul nu o ocolește și îi rezervă și surprize. Finalul cărții mi s-a părut parcă prea brusc, dar mi-a plăcut. (mai mult…)
Am primit acum câteva zile un colet format din 4 cărți minunate de la librăria online Târgul Cărții. ro (unul dintre sponsorii mei preferați) și m-am gândit să vă arăt și vouă ce cărți minunate mi-au dat voie să aleg:
Să le luăm pe rând:
