Autor: Andrei Makine
Naționalitate: rusă
Titlu original: Le Crime d’Olga Arbélina
An apariție: 1988
Nota mea: 2/5
Am citit de curând acest roman și impresiile mele nu sunt pe deplin clare. De ce? Pentru că am fost pusă față în față cu o carte greoaie. La începutul romanului, bătrânul portar le povestește celor care vizitează cimitirul despre două cadavre găsite înnecate: Olga Arbelina și Serge Goleț. Ea este prințesă, iar el fost ofițer în Armata Albă.
Acel după-moarte însorit, cald, cu miros de stuf și de alge părea mai înspăimântător decât orice infern.
Olga avea 46 de ani, iar Goleț 64 de ani. Ea rusoaică, cu un copil și părăsită de soț. În peisaj apare și Li, prietena cea mai bună a Olgăi. Ce se întâmplă mai apoi vă las pe voi să citiți. Cert este faptul că încă de la primele pagini, cartea m-a pierdut. Stilul este greoi, cu descrieri ample care nu au reușit să îmi mențină atenția trează.
Tânăra femeie care-l ascultă pe bătrân poate fi foarte bine cea despre care se spune când se apropie de patruzeci de ani: i-a reuşit totul în viaţă. Tocmai femeile acestea se trezesc într-o duminică de iarnă în faţa unui gol şi a unei disperări atât de mari, încât moartea le pare dintr-o dată o chemare aşteptată în taină… Dimineaţa s-a apucat să-şi răsfoiască agenda cu adrese. Degetele îi lunecau pe pagini ca pe gheaţă, fără să se poată opri. o mulţime întreagă şi totodată nimeni. în sfârşit, un nume care îi aminteşte de o promisiune de acum cel puţin zece ani. „Ai să vezi, nu seamănă deloc cu un cimitir, e o adevărată grădină, cam părăginită, în care simţi imediat că ei au o cu totul altă concepţie despre moarte decât noi…” În zece ani nu a avut nici o clipă liberă ca să se ducă acolo.