Autor: Ioana Duda
Naționalitate: română
An apariție: 2016 (la Editura Herg Benet)
Număr pagini: 208
Gen carte: roman, ficțiune
Nota mea: 3/5
Puteți găsi cartea AICI
Primită de la: Editura Herg Benet
PREZENTARE
Matilda, e exact cum ai spus: nimeni nu poate salva pe nimeni altcineva. Poți suferi împreună cu ei, dar nu îi poți salva. Îi mai poți alina, ca atunci când faci un calmant unui bolnav în chinuri, dar efectul trece și doare din nou. În fața suferinței și a morții suntem singuri. De abia atunci suntem cu adevărat singuri.
„Aceasta este o carte. Nu vă luați după spusele personajului principal, „eu nu sunt scriitoare“, sunt doar cuvintele unui personaj, iar personajele nu scriu cărți. Aceasta este o carte pe care o veți iubi, asta după ce veți trece prin a vă plăcea foarte mult, a nu o putea lăsa din mână, a intra în panică atunci când n-o găsiți pe noptieră, pe masă ori în geantă, a cita din ea, a zâmbi la amintirea anumitor pasaje și alte manifestări ale îndrăgostirii la prima vedere. O veți iubi, vă va obseda și o veți și visa. Nu așa se manifestă o iubire omenească adevărată?“ (Ana Barton)
Bun găsit! Astăzi doresc să vă prezint câteva fragmente dintr-o carte ce aparține unei autoare noi pentru mine, o carte pe care doresc sã o citesc cât mai curând. Cartea se numeste Jurnalul primei mele morti si este scrisa de Ioana Duda. Spuneți-mi în comentarii dacă v-a plăcut cartea şi ce impresie v-a lăsat. Pe mine m-a intrigat de la început titlul neobişnuit şi abia aştept să descopăr despre ce este vorba.
Am luptat. Ştii bine că am luptat. Mereu. Am avut visuri şi am luptat pentru ele. Mi s-au îndeplinit toate. Şi pentru cel mai important, pentru El, nu am putut lupta până la capăt. Am ales din nou suferința. Sunt bolnavă. Şi nu ştiu să mă tratez. Şi totul e inutil. Şi am obosit.
Mergea sigur de el, cu capul sus, pieptul înainte şi privirea uşor pierdută. Eu am ştiut mereu unde îi e privirea: acasă, în țara aia a lui, îndepărtată şi caldă. Am ştiut de când l-am văzut prima oară că e crescut pe malul mării.
Iartă-te că nu îl poţi ierta şi apoi vei putea să îl iubeşti din nou, liniştită. Nu vei mai reproşa nimic nici lui, nici ție. Vei vedea totul clar. Vei vedea că ai făcut avortul pentru că ai simțit că niciunul dintre voi nu era pregătit pentru asta. Orice ar fi spus el. Tu măcar ți-ai asumat asta.
Orice om are dreptul de a ajunge să se iubească. Să se privească în oglindă şi să fie mândru de ceea ce a făcut. Pentru că, până nu se va iubi, îşi va face rău. Iar celălalt va suferi, văzându-l cum face asta.
E ca atunci când simți că o relație nu mai merge, că o duci greu în spate sau o târăşti după tine. Ştii că a venit momentul să pui punct. Aşa-i şi cu viața.
Autor: Corina Ozon
Naționalitate: română
An apariție: 2016 (la Editura Herg Benet)
Număr pagini: 233
Gen carte: roman, ficțiune
Nota mea: 5/5
Puteți găsi cartea AICI
Primită de la: Editura Herg Benet
PREZENTARE
„Am citit cartea într-o singură noapte, fără s-o mai las din mână. M-am revăzut în frânturi, în fiecare capitol din viaţa femeii care a trăit după «cum se cade». Îşi trăia viaţa ca la carte, dar filele cărţii ei erau goale, iar capitolele se repetau. Fiecare dintre noi se va regăsi în această poveste, numai că nu ştiu câţi vom avea curajul să recunoaştem că avem temeri, regrete, vise neîndeplinite şi o dorinţă secretă de a o lua de la început. De a face o schimbare. Această carte m-a răscolit, m-a făcut să plâng, m-a trimis să mă uit la reflexia mea în oglindă şi m-a determinat să-mi placă ceea ce văd în ea.
Scriitoarea Corina Ozon pătrunde adânc în subconştientul uman şi scoate la iveală ceea ce noi nu vrem să recunoaştem: «Eşti captiv într-o lume sigură, în care sentimentele se aşază în straturi, până formează perna pe care dormi (…) Până la urmă, important este ca măcar să încerci să intri în vis, oricât de târziu ai crede că este (…) Fericirea este un act de curaj».” (DANA SĂVUICĂ)
PĂREREA MEA
Am primit acest roman de la editura Herg Benet pentru recenzie și doresc să le mulțumesc pentru acest gest. Am ales această carte pentru că voiam să descopăr un alt autor, și de preferat unul român. Este prima carte a Corinei Ozon pe care eu am citit-o și mi-a întrecut toate așteptările. Vă spun din start că nu recomand cartea dacă sunteți minori sau prea pudici, deoarece limbajul este unul destul de îndrăzneț, iar multe scene la fel. La o primă răsfoire am avut impresia că stilul este prea mult pentru mine și s-ar putea să nu îmi placă. Însă m-a cucerit atât de tare, încât am citit-o într-o singură zi! De obicei nu citesc cărți care abundă în scene erotice sau limbaj îndrăzneț, dar iată că acum am găsit o carte care m-a fermecat. Este genul de carte sinceră, captivantă, în care s-ar putea să te regăsești foarte bine.
Este un roman extrem de realist, în timpul căruia fie râzi, fie te încrunți, dar la final îți dai seama că așa este realitate: uneori blândă, alteori crudă. Și dacă nu ne regăsim noi în anumite personaje sau scene, s-ar putea să îi recunoaștem pe cei de lângă noi. Câți dintre noi nu știu oameni în căutarea marii iubirii sau în căutare de aventuri? Sau câte femei duc o existență monotonă de care s-au plictisit și caută altceva? (mai mult…)
Autor: Simona Stoica
Naționalitate: română
An apariție: 2015 (la Editura Herg Benet)
Gen carte: ficțiune
Număr pagini: 264
Nota mea: 4/5
Puteți găsi cartea AICI
Primită de la: Editura Herg Benet
PREZENTARE
Jack Harper este pe moarte. Desiree a dispărut. Cele Zece Orori au traversat Voalul, pregătite de război.
A Treia Cheie a Havenului a renăscut, însă nu știe cine este și de ce se află în Wolfcraft. Lumea în care s-a trezit o înspăimântă, Elementele se trezesc în jurul ei și puterile îi cresc cu fiecare atingere a Timpului.
Dar nu poate să își controleze harul. E periculoasă și furioasă. Amintirile o înfășoară în minciuni și secrete, o împiedică să diferențieze prietenul de dușman, aliatul de trădător. Întunericul din sufletul ei crește, la fel și dorința de răzbunare.
Rephelimii sunt nevoiți să asculte de glasul Oracolului pentru a salva Havenul.
Profețiile vorbesc despre moarte și sacrificiu.
Despre sânge și foc.
Capcana a fost pregătită.
PĂREREA MEA
Am citit nu de mult și prima parte a volumului Capcana, nu pot să zic că nu îmi plăcuse, dar m-am pierdut destul de mult printre personaje. Autoarea prezintă amănunțit toate personajele și le învăluie într-un mister parte pe care este posibil să nu îl înțelegi întotdeauna.
Această a doua parte a cărții mi s-a părut în mare parte mult mai bună decât prima și spun asta pentru că am găsit mai mult mister și parcă un mister mai bine conturat. În mod normal ar fi trebuit să fie o singură recenzie pentru cele două părți ale Capacanei, dar pentru că nu planurile mele de lectură au fost date peste cap de alte câteva cărți, nu am reușit să le citesc una după alta. Așa că revin cu recenzii separate. Despre prima parte a cărții am scris AICI.
În cea de a doua parte a cărții povestea continuă, iar personajele evoluează treptat.Mi-a plăcut mult faptul că au loc răsturnări de situație neașteptate la care am sperat pe ascuns chiar din prima parte a cărții. Capcana este un fantasy bine pus la punct și care s-ar putea totuși un pic să îl tulbure pe cititor. Cititorul își simte sufletul sfâșiat și poate simți frustrare, ceea ce am simțit și eu. Am fost șocată (da, chiar șocată) să asist la amalgamul de evenimente care sunt tot mai alerte.
Am aflat mai multe detalii despre Rephelimi, despre puterile lor și se face un pic lumină în multe dintre acțiunile sale. I-am dat totuși 4/5 steluțe pe goodreads pentru că m-am simțit de multe ori pierdută într-o mulțime de detalii care fac ca acțiunea cărții să fie extrem de complicată.
Vă recomand acest fantasy pentru că este o carte bine scrisă și aparține unei autoare tinere și talentate cu o imaginație debordantă. Vă aștept cu impresii despre carte!
CITATE
Frumusețea rece și aproape perfectă a bărbatului o înfiora. Un demon care furase chipul unui înger.
Nu am văzut-o decât o singură dată în viața mea și asta s-a întâmplat când avea câteva luni. Vreau să fiu alături de ea, însă trebuie să renunțe la trecut.
Nu mă îndoiesc de sentimentele tale, ci de ale mele. Eu…nu sunt în stare să iubesc. Dacă aș fi fost, atunci soarta noastră ar fi fost diferită.
Autor: Flavius Ardelean
Naționalitate: română
An apariție: 2015 (la Editura Herg Benet)
Gen carte: ficțiune
Număr pagini: 272
Nota mea: 5/5
Alte cărți de același autor: Îmblânzitorul apelor
Puteți găsi cartea AICI
Primită de la: Editura Herg Benet
PREZENTARE
Prolegomena la Tratat de rezistența materialelor, despre nașterea, viața și moartea sfântului Taush, adică aventurile sale din Gaisterștat până în Mandragora; ce a făcut, ce a zis, ce a văzut și ce a simțit între Lume și ne’Lume, istorisite de scheletul Bartholomeus Pumn-de-Oase și culese de Flavius Ardelean.
PĂREREA MEA
Am primit această carte de la editura Herg Benet în urma colaborării pe care o am cu ei. Dintr-un teanc de vreo 10 cărți primite, aceasta a fost întâmplător ultima citită. Nu vă pot spune de ce, dar am avut o presimțire că este o carte aparte care mă va da pe spate.
De Flavius Ardelean am mai citit Îmblânzitorul apelor, o carte destul de interesantă, dar de la care mă așteptam mai mult. Dacă vă uitați atent la coperta volumului din Scârba sfântului cu sfoară roșie, veți observa o copertă care spune multe. Pe parcursul cărții cititorul descoperă imagini sugestive care mie personal mi s-au părut foarte bizare.
Aveam așteptări uriașe de la această carte și ele nu mi-au fost înșelate, ba chiar depășite. Titlul cărții este ciudat, tema cărții (despre care nu vă pot spune cu exactitate care este) tot ciudată, personajele la fel de ciudate. Cartea are un stil bizar, dar are o curgere lină ca de basm care te face să continui lectura în speranța aflării a mai multe amănunte. Nu am mai citit nicio carte de acest fel și nu cred că voi mai afla atâtea ciudățenii într-o singură carte.
Basmul este povestit unui trecător de un schelet, care în timpul unei călătorii mai lungi îi povestește despre Taush, sfântul care torcea ață roșie din buric la căpătâiul muribunzilor. Anumite scene ale cărții au fost fie pline de erotism, fie dominate de absurd. Dar cred că tocmai elementele absurde ale cărții fac din ea una interesantă, dar foarte greu de descris. (mai mult…)