Autor: Grazia Deledda
Naționalitate: italiană
An apariție: 1908
Titlu original: L’edera
Nota mea: 5/5
Premii: Nobel (1926)
Gen carte: roman realist clasic
PREZENTARE
Laureată a Premiului Nobel pentru literatură în 1926, Grazia Deledda și-a închinat opera Sardiniei și oamenilor acestui ținut. Iedera este o poveste despre sacrificiu. Annesa, protagonista romanului, comite un gest ale cărei consecințe morale o vor urmări toată viață, iar eroismul ei constă în acceptarea culpabilității și în încercarea de a o depăși.
PĂREREA MEA
Grazia Deledda este autoarea italiană laureată a Premiului Nobel pentru Literatură ce a scris peste 30 de romane: Iedera, Floarea Sardiniei, Cenușă, Forul din pădurea de măslini, Fuga în Egipt, etc.
În ultimul timp am recitit multe romane care m-au captivat în adolescență, iar printre acestea se numără și romanul Iedera, un roman realist care surprinde prin tragismul crunt prezent. Am ales să recitesc această carte pentru că nu mai țineam minte aproape deloc acțiunea cărții, ci doar faptul că în centru stă povestea tragică a unei tinere care comite un păcat de moarte.
Deși știam ideea principală a cărții, cea de a doua lectură a cărții mi-a adus o nouă impresie despre carte și sentimentul că este mult mai interesantă ca atunci când am citit-o prima dată. Vă dați seama că este o carte bună atâta timp cât a primit în 1926 Premiul Nobel pentru Literatură și vă recomand să o citiți dacă aveți ocazia.
Iedera este un roman realist clasic ce prezintă destinul tinerei Annesa, slujnică în casa familiei Decherchi, o familie aparent înstărită dar cu mari probleme financiare. Lupta pentru supraviețuire a clanului Decherchi, relația interzisă dintre Annesa și Paulu, stăpânul ei, dar și remușcările pe care tânăra le are vizavi de o faptă teribilă pe care o comită de dragul iubirii, sunt câteva dintre elementele interesante ale cărții.
Titlul cărții este simbolic: iedera este chiar Annesa, tânăra care este privită de Paulu și de ea însăși ca o plantă dependentă ce are nevoie permanent de un trunchi puternic care să o susțină. Cred că iedera este un titlu reprezentativ și pentru faptul că slujnica își va căuta mereu rostul existenței, se va zbate într-o lume plină de răutăți și, deși bine intenționată, va comite o faptă ce o va urmări toată viața.
Temele cărții sunt, după părerea mea, iubirea interzisă și conștiința încărcată a personajului feminin principal. Psihologia personajelor este una foarte bine pusă la punct și cel mai mult m-a impresionat felul în care acestea evoluează pe scena cărții. Nu este o carte veselă, dar sunt pagini ale cărții care apelează mult la emoții, la sentimentele cititorului și la puterea sa de analiză.
Este o carte complexă și, deși are numai 230 de pagini pe care le veți citi repede, veți găsi în ea idei interesante și un final neașteptat. Cu toate acestea, mi-ar fi plăcut măcar ca finalul să promită speranță și să nu fi rămas cu un gust amar atunci când am parcurs ultima pagină.
Personajele sunt numeroase, majoritatea fac parte din clanul Decherchi, o familie cu tradiție: Dona Rachele, Paulu, Zua Cosimu, Rosa, etc. Recomand această carte iubitorilor de literatură clasică și celor pasionați de povești de viață cu final neașteptat. În urma acestei lecturi am înțeles încă o dată că viața poate fi extrem de imprevizibilă și că niciodată nu știi ce poți face pentru și din iubire. Nu insist prea mult pe povestea de dragoste dintre Annesa și Paulu pentru că nu prea mi-a plăcut răceala dintre cei doi și faptul că finalul poveștii lor de dragoste nu a fost altul.
Voi ați citit această carte? Ce impresie v-a lăsat?
CITATE
“Da, da, nu sunt eu singura vinovată. Câți alți, bărbați și femei, n-au păcătuit, n-au săvârșit crime, n-au făcut rău? Și nu toți au fost pedepsiți așa cum sunt și cum voi fi eu. De ce soarta asta mi-a fost dată tocmai mie, de ce asemenea soartă?”
Suspină cu un sentiment de ușurare, asemănător aceluia pe care-l încearcă uneori copiii, atunci când aud că eroul basmului, surprins de vijelie, a dat peste o căsuță în pădure. Și intră cu lampa în camera bătrânului.
Înțelesese și ea: Paulu se întorcea de la Nuoro fără banii pe care de trei luni de zile îi căuta cu disperare prin toate satele din jur. Nimic nu mai putea fi salvat.
Lasă un răspuns