Cei rămași și cei plecați – Parinoush Saniee

Cei rămași și cei plecați – Parinoush Saniee

DESCRIERE

Autor: Parinoush Saniee

Naționalitate: iraniană

An apariție: 2018( 2019 la Editura Polirom)

Gen carte: roman, ficțiune

Număr pagini: 250

Titlu original: ânhâ ke raftand va ânhâ ke mândand

Nota goodreads: 3.83

Nota mea : 4/5

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la: Târgul Cărții
PĂREREA MEA

Parinoush Saniee este o autoare iraniană extrem de apreciată și în afară de romanul de față, am mai citit Cel care mă așteaptă și Tatăl celuilalt copil. Față de acest roman, primele două citite mi s-au părut mult mai bună și mai captivante. Iar în cele ce urmează vă zic și de ce. Trebuie să vă spun de la început că Cei rămași și cei plecați nu prea s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele, dar asta s-a întâmplat pentru că le aveam pe celelalte două ca o comparație. Bineînțeles că nu toate cărțile sunt la fel și fiecare le putem percepe în moduri diferite. Ce m-a făcut să pătrund mai greu în atmosfera cărții a fost numărul foarte mare de personaje și a fost destul de dificil să rețin care cine era și ce relație avea cu ceilalți.

Mai bine să nu vezi nimic decât să vezi numai dușmani în toată lumea.

Titlul se referă la o familie iraniană despărțită care a fost nevoită să se împartă în două: unii au rămas acasă, au îndurat lipsuri datorită revoluției islamice, iar alții au pornit spre alte țări cu gândul la viitor. Dialogurile de la începutul cărții lasă de multe ori impresia de banal, dar mai târziu ies la iveală adevăruri dureroase pentru membrii familiei. Au loc dispute, replici acide, conflicte și foarte mult dialog. Mama este capul familiei și cred că a fost personajul preferat. Deși vede că între copiii săi se nasc conflicte, încearcă să îi apropie și suferă foarte mult când aceștia sunt supărați sau se ceartă.

Tristețea mă apăsa de parcă pe umeri aș fi dus un munte de care nu mă puteam debarasa. Doliul și durerea în singurătate m-au dus în pragul nebuniei.

Cartea are 250 de pagini, nu se citește greu, dar trebuie să fii atent la detaliile numeroase. Printre temele abordate se numără familia, copilăria, războiul. Timp de 10 zile, întregul clan familial locuiește sub același acoperiș și fiecare are ocazia să descopere ce simte sau gândește celălalt. M-au tulburat foarte mult unele replici ale personajelor și aproape că le-am simțit durerea și frustrarea. Deși este o carte tulburătoare, mi-aș fi dorit un conflict propriu-zis al cărții, și nu simple schimburi de replici și acțiune statică. Însă, lăsând la o parte aceste aspecte, este o carte care te poate pune pe gânduri. Te poți întreba, de exemplu, ce fel de relație ai tu cu părinții sau frații tăi. Sau când v-ați văzut ultima oară și ați stat sincer de vorbă despre problemele sau viața voastră. Cred că de fapt ăsta a fost scopul autoarei: de a ne determina să ne apropiem unii de alții și să reflectăm mai mult asupra vieții noastre. Este totuși o carte care merită citită, așa că v-o recomand călduros. Mulțumesc prietenilor de la Târgul Cărții.ro pentru exemplar!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.