Autor: Isabel Allende
Naționalitate: chiliană
An apariție: 2006 (2009 la editura Humanitas)
Gen carte: ficțiune, roman istoric, realism magic
Număr pagini: 312
Nota goodreads: 3.95
Nota mea: 4/5
DESCRIERE
Nimic nu părea să o predestineze pe Inés Suárez, o croitoreasă spaniolă frumuşică şi modestă, unei vieţi ieşite din comun. Însă Inés se hotărăşte să-şi regăsească soţul, plecat la război dincolo de Ocean, şi astfel tânăra ajunge în Americi, unde o aşteaptă o nouă iubire, dar şi o viaţă plină de lupte grele şi rare momente de fericire. Alături de căpitanul Pedro de Valvidia, această eroină a Spaniei de care istoria s-a ocupat atât de puţin ajunge adevărata întemeietoare a Regatului Chile. Povestea de iubire dintre Pedro şi Inés, ce durează mai bine de treizeci de ani, e trăită cu întreaga disperare şi intensitate conferite de o existenţă mereu primejduită de iminenţa unui război cu indienii mapuche. Trecând prin toate primejdiile imaginabile, convertindu-se deopotrivă în sfetnic, strateg, infirmieră improvizată, dar şi în mamă spirituală a coloniștilor, Inés îşi asumă un ultim rol, pe cel de cronicar al evenimentelor care au precedat întemeierea statului Chile, şi îşi relatează povestea de dragoste şi trădare.
PĂREREA MEA
Isabel Allende este o autoare chiliană faimoasă care a scris nu mai puțin de 21 de cărți. De la Allende am citit până acum Zorro, Casa spiritelor și Amantul japonez; mai am în plan să citesc cât de curând Paula și O lungă petală de mare. Ines a sufletului meu a fost publicată prima dată în 2006, iar la noi a apărut în 2009 la editura Humanitas. Cartea are 312 pagini și se parcurge destul de ușor, deși recunosc că nu sunt fana paginilor cu prea mlte descrieri. Însă trebuie să știți, mai ales dacă nu sunteți familiarizați cu stilul lui Allende, că descrierile minuțioase sunt parte importantă din stilul autoarei.
Ca teme importante, întâlnim iubirea, războiul, călătoria. Acțiunea cărții se petrece în secolul al XVI-lea și ne este prezentată lunga și anevoioasa întemeiere a statului Chile. Tânăra Ines Suarez, personajul feminin al acestui roman, părăsește Spania și se îmbarcă spre Lumea Nouă. Ines este un personaj puternic bine conturat care va ajunge dintr-o simplă croitoreasă la o adevărată eroină. Dorind să își caute soțul plecat, femeia ajunge să cunoască adevărata iubire, pe Pedro Valdivia. Povestea de dragoste a celor doi va fi încărcată de multã pasiune, dar și de un dramatism puternic. (mai mult…)
Autor: Isabel Allende
Naționalitate: chilian-americană
Titlu original: La Casa de Los Espiritus
An apariție: 1982
Nota mea: 4/5
PREZENTARE
Distins cu numeroase premii literare, romanul Casa spiritelor a fost adaptat pentru marele ecran în 1993, în regia lui Billie August, cu o distribuție de excepție: Meryl Streep, Winona Ryder, Jeremy Irons, Vanessa Redgrave, Glenn Glose și Antonio Banderas.
„Pe 8 ianuarie 1981, pe când mă aflam în Venezuela, am primit un telefon care mă anunța ca bunicul meu iubit era pe moarte. Am început să-i scriu o scrisoare, iar acea scrisoare s-a preschimbat în primul meu roman, Casa spiritelor, apărut în 1982“, avea să declare Isabel Allende două decenii mai târziu. Astfel s-a născut saga familiei Trueba, în care ritmurile violente ale unui pământ mitic, răvășit de cutremure și uragane, par o a doua natura a personajelor. împletind mistica și politica, splendoarea și decadența unei lumi ce devine istorie, Casa spiritelor este una dintre cele mai seducătoare cărți din literatura contemporană.
„Cu acest roman spectaculos, Isabel Allende devine prima femeie care se alătură clubului, până acum exclusiv masculin, al marilor autori latino-americani.”- New York Times Book Review
„De la romanele lui Gabriel Garcia Marquez, lumea a așteptat o carte de aceeași forță, însă cu o noua viziune. Această carte este „Casa spiritelor.”- Boston Sunday Glob
PĂREREA MEA
Ceea ce vreau să scriu în continuare se vrea a fi o părere proprie despre ceea ce a însemnat pentru mine romanul lui Isabel Allende, Casa spiritelor. Pentru mine nu a fost o lectură ușoară, ci niște pagini profunde pline de semnificații multiple. Înainte de acest roman, am citit Zorro și vreau să spun că față de acest roman, Casa spiritelor a fost mai mult decât o joacă de-a cititul. A fost o ocazie de a descoperi și alte puncte de vedere și alte universuri de explorat. Îmi place cum scrie Allende: complex, detaliat și franc. Lasă la îndemâna ochiului cititorului o grămadă de detalii despre o societate în care nu este totul roz, iar personajele nu sunt toate perfecte și nici nu duc viața ideală. Allende spune povestea unor destine interesante și tragice, a unor oameni care luptă cu sinele și cu ceilalți.
Casa spiritelor spune povestea a trei generații și se înscrie ca stil în realismul magic. Același lucru îl întîlnim la Gabriel Garcia Marquez pe care trebuie să recunosc că nu l-am aprofundat suficient pentru că nu cred că l-aș înțelege pe deplin.
Dintre toate personajele cărții, cel mai mult mi-a plăcut Clara, tânăra care avea o conexiune cu spiritele de dincolo. Acele pagini în care aceasta comunica cu lumea invizibilă mi-au rămas întipărite în memorie și am încercat apoi să îmi imaginez cum ar fi dacă eu aș putea face asta, să comunic cu entități pe care un om obișnuit nu poate. Ar fi straniu, nu?
Autor: Isabel Allende
Naționalitate: chilian-americană
An apariție: 2005
Nota mea: 4/5
Alte cărți de aceeași autoare: Casa spiritelor
PREZENTARE
Diego de la Vega, alias Zorro, este un aristocrat cu sânge metis: se naște în casa lui don Alejandro, hidalgo spaniol, și a Reginei, fiica unui soldat dezertor și a unei indience-șaman. Educația pe care o primește se trage din rădăcini diferite: de la tatăl său, Diego deprinde arta duelului și codurile cavalerești; de la indieni, învață să vâneze și să citească semnele. Când o vulpe îi salvează viata, Diego își găsește și animalul-totem, el zorro, a cărui istețime proverbială devine una dintre calitățile viitorului erou.
După copilăria și adolescența petrecute în California începutului de secol al XlX-lea, marcată de cumplite înfruntări sociale, tânărul pleacă în Spania, unde va întâlni dragostea și va fi inițiat în ritualurile unei societăți secrete. Aici, la Barcelona, Zorro își afla vocația de luptător pentru dreptate și înger al răzbunării pentru cei în suferință – de-abia unde romanul lui Isabel Allende se sfârșește, începe legenda lui Zorro așa cum o știm, legenda care a străbătut deja un secol și trei continente.
PĂREREA MEA
Este prima carte a scriitoarei pe care o citesc și sigur nu va fi ultima. Cartea prezintă povestea vieții lui Diego de la Vega, alături de cea a fratelui său de lapte, Bernardo. Alejandro de la Vega se îndrăgostește nebunește de războinica Toypurnia, cu care se căsătorește ulterior, aceasta primind numele de Regina.
Regina este fiica BufnițeI Albe, o indiancă care are puteri de șaman și care face farmece și vrăji. Diego de la Vega crește și ajunge să cunoască familia Romeu, pe Tomas și pe fiicele sale, Juliana și Isabel, dar și pe guvernanta Nuria. După ce trece prin mai multe aventuri, Diego ajunge celebrul Zorro, mascatul care, călare pe bravul bidiviu Tornado, ajută indienii și oamenii închiși pe nedrept.
Mi s-a părut mult mai interesantă a doua jumătate a cărții, fiind și partea cea mai plină de evenimente. Așa că vă recomand să aveți răbdare în parcurgerea cărții. Sunt sigură că finalul nu vă va dezamăgi. Naratorul cărții rămâne anonim până la final, moment în care își dezvăluie adevărata identitate. Și dacă tot vă recomand cartea, vă recomand să vedeți și o ecranizare cu celebrul Zorro. Este o carte de aventuri care sigur vă va fascina!
CITATE
Juliana nu-i dăduse nici un motiv pentru a crede că îl iubea, nu era cazul să deschidă subiectul. În plus, se simţea ca ultimul milog, căci nu le putea oferi fetelor nici un pic de siguranţă. Curajul, spada şi amorul nu prea ajutau cu nimic. Fără susţinerea averii tatălui nu putea face nimic pentru ele.
Deşi chipul ei era mai ridat şi pletele şi mai albe, se schimbase foarte puţin în toţi aceşti ani, era aceeaşi femeie puternică şi veşnic tânără care venise acum zece ani la conacul De la Vega pentru a-şi salva fiica de la moarte. Acum avea o misiune similară şi-şi aducea desaga cu plante medicinale. Dat fiind că refuzase să înveţe castiliana, iar părintele Mendoza avea un vocabular mai mult decât sumar în limba indienilor, Diego s-a oferit să traducă.
