Autor: Melissa Da Costa
Naționalitate: franceză
Titlu original: Tout le bleu du ciel
An apariție: 2019 (2023 la editura Trei)
Nota mea: 5/5
Număr pagini: 672
Gen carte: ficțiune, romance
Melissa Da Costa este o autoare franceză extrem de tânără (născută în 1990) și după părerea mea, extrem de talentată. Deși scrie de mic copil, nu s-a gândit că o să aibă atât de mult succes. Tot albastrul cerului a fost publicată prima dată în 2019, în Franța, la o editură mică (Carnets nord) și apoi reeditată. În 2022, Da Costa a devenit a treia cea mai publicată autoare din Franța. Am ținut morțiș să precizez și aceste informații pe care le-am găsit despre autoare, cu dorința de a mai citi și alte cărți de-ale sale ce poate vor fi traduse la noi.
Tot albastrul cerului este o carte destul de grosuță (672 pagini), însă nu trebuie să vă speriați, deoarece se citeșe ușor și este foarte captivantă. Pentru mine, a fost o călătorie pe teritoriul Franței (deși de câțiva ani locuiesc în această țară) și mi-a permis să călătoresc, virtual vorbind, și în alte locuri necunoscute și magice.
Cartea are mai multe personaje, dar există două personaje care vin, fiecare cu povestea lui, să te ducă într-o poveste tulburătoare, dar frumoasă. Cartea este încărcată de un tragism profund, însă mi-a plăcut cu atât mai mult. Emile are 27 de ani, un Alzheimer precoce și o familie pe care nu vrea să o îndurereze. Alege să plece în călătorie cu rulota și pune un anunț pe internet, căutând un partener de călătorie. O găsește astfel pe Joanne, o tânără cu o poveste tulburătoare. Cine este ea și de ce ar accepta să plece la drum cu un străin? Motivul – unul neașteptat. Cel puțin pentru mine.
Nu sunt suficiente cuvinte ca să descriu cât de mult mi-a plăcut această carte și de aceea prefer să nu dau prea mukte detalii despre acțiunea cărții sau despre situațiile prin care vor trece personajele. Una caldă, una rece – cam așa as descrie eu viața celor două personaje. Cum se vor înțelege, ce întâmplări neprevăzute vor avea loc….totul doar dacă citiți cartea. (mai mult…)
Autor: Thomas Hardy
Naționalitate: britanică
Titlu original: The Return of the Native
An apariție: 1878
Nota mea: 5/5
Număr pagini: 400
Gen carte: roman clasic britanic
Pe Thomas Hardy l-am descoperit în facultate, când am citit Pădurenii, Departe de lumea dezlănțuită și apoi Tess d’Urberville. Apoi am ajuns la Primarul din Casterbridge, Iubita și Idila pe un turn. Pe unele le-am recitit și mi-au plăcut la fel de mult ca prima dată.
Îintoarcerea băștinașului a apărut în 1878 și la noi a fost tradusă abia în 1970, la Editura Univers. Acum se mai găsește numai în anticariate, nemaifiind editată de nicio editură de la noi. Operele literare ale lui Thomas Hardy au un tragism aparte, iaracesta se găsește în toate cărțile sale. Întoarcerea băștinașului abordează teme precum destinul, condiția umană, relațiile interumane (intrigi, iubiri secrete sau interzise), relația armonioasă dintre om și natură (descrierile naturii sunt absolut superbe) sau sensul vieții (fiecare personaj caută un sens al existenței sale).
Triunghiuri amoroase și tragedii
Avem multe personaje și niște triunghiuri amoroase (spre exemplu, triunghiul Eustacia – Clym – Wildeve, Eustacia – Wildeve – Thomasin și Thomasin – Wildeve – Venn). Personajele sunt interesante, te captivează fiecare în felul său, însă trebuie să spun că autorul a fost cu unele dintre ele mult prea nedrept. Destinul pe care autorul l-a hărăzit unora dintre ele a fost mult prea crud.
Eustacia Vye este unul dintre personajele feminine principale ale cărții și este frumoasă, elegantă, dar și egoistă. Ea este pedepsită în final de autor, având un destin tragic. Nu se mulțumește cu viața simplă și grea din landă, ci visează la Paris și civilizație. Capabilă să înșele, va provoca multă suferință. Este un personaj contradictoriu, complex, dar incredibil de bine conturat pentru un personaj literar din secolul 18. După părerea mea, este puțin narcisistă și într-un fel nu am condamnat-o pentru că voia mai mult. Viața prezentată în carte era mult prea grea pentru o femeie delicată ca Eustacia. Însă alegerile greșite pe care le face nu îl determină pe cititor să o ierte pentru durerea produsă altora.
Damon Wildeve este un bărbat atrăgător, un fel de Don Juan al romanului. Aventuros, egoist, manipulator, poate fi considerat personajul negativ al cărții. Și el face alegeri greșite și care lasă consecințe grave în viața altor personaje. La fel ca Eustacia, și el va fi pedepsit de autor.
Clym Yeobright este un personaj-cheie al romanului, fiind educat și idealist. Este încăpățânat, vulnerabil și orbit de pasiunea pentru Eustacia. El întruchipează tema idealismului și lupta pentru a schimba lumea în bine. Dacă mă întrebați pe mine, este cel mai naiv personaj din carte.
Thomasin, verișoara lui Clym, este idealul feminin, fiind bună, iubitoare, dar se lasă orbită de dragostea pentru Damon Wildeve. Puternică și înțeleaptă, este însă deseori vulnerabilă. Ea întruchipează tema puterii și a vulnerabilității. (mai mult…)
Sunt mandra posesoare a doua pisicute minunate. Piciu (pe care il puteti vedea in poza de mai sus) si Aria, o felina tarcata extrem de scumpa. Mi-a venit ideea de a scrie si despre cartile cu pisici si in acest mini-articol vreau să vă spun câteva ceva despre cărțile in care se gasesc astfel de personaje. Să le luăm pe rând:
1. 320 de pisici negre – Rodica Ojog-Brasoveanu
Nu mai e un secret pentru nimeni ca sunt fan Rodica Ojog-Brasoveanu si ca am citit un numar impresionant din cartile scrise de dansa. Acest roman superb este al treilea din seria Melania Lupu, o serie pe care v-o recomand cu drag.
Puteti citi o mica recenzie aici.
2. Dacă pisicile ar dispărea din lume – Genki Kawamura
I-am facut o recenzie aici daca sunteti curiosi.
3. Memoriile unui motan călător – Hiro Arikawa
Puteti sa cititi recenzia aici
4. Iubire cu i mic – Francesco Miralles
Nu are inca o recenzie, desi este o carte care mi-a placut mult, dar cu siguranta va urma una.
5. Motanul care voia să salveze cărțile – Sosuke Natsukawa
Si acestei carti i-am facut o recenzie aici.
6. Înotând cu elefantul, în brațe cu pisica – Yoko Ogawa
Este o carte inca neterminata, deoarece atunci cand am inceput-o nu prea aveam starea necesara pentru ea. Fiind si literatura japoneza, nu pot spune ca m-a atras stilul si povestea in sine. Dar nu este exclus ca in acest an sa ii mai dau o sansa.
7. Pisica musafir – Takashi Hiraide
Fiind o carte scurta si fara mari pretentii, va fi probabil o lectura relaxanta. O am pe lista si planuiesc sa ajung curand la ea. Ii voi face o recenzie separata dupa ce o voi citi. Chiar sunt foarte curioasa cum va fi, avand in vedere ca majoritatea cartilor cu personaje-pisici descoperite de mine au fost lecturi relaxante si cam atat. Mi se pare destul de greu ca scriitor sa gasesti acea poveste wow pentru iubitorii de feline.
Cartile despre pisici sunt mult mai numeroase decat cele prezentate de mine, insa am vrut sa ma rezum numai la carti care au cuvantul pisica sau motan in titlu (cu exceptia cartii Iubire cu i mic) si doar la cartile deja citite de mine sau care urmeaza.
Autor: Lucinda Riley
Naționalitate: irlandeză
An apariție: 2022 (2023, Editura Litera)
Gen carte: ficțiune, mister, crimă, thriller
Titlu original: The Murders at Fleat House
Număr pagini: 464
Nota goodreads: 4.15
Nota mea: 4/5
Lucinda Riley (cunoscută ca autoare și sub numele de Lucinda Edmonds) s-a născut în Irlanda de Nord și a scris pe parcursul carierei sale scriitoricești numeroase romane. Este celebră pentru seria Cele șapte surori. Din păcate, Riley s-a stins în 2021, la vârsta de 56 de ani.
Am descoperit această autoare prin romanul Îngerul de la Marchmont Hill pe care l-am citit în luna ianuarie a acestui an. Aveam chef de o altă poveste captivantă, așa că am ales Crimele de la internat, carte apărută în 2023 și publicată postum de fiul autoarei.
Cartea este destul de grosuță, având 464 de pagini, însă se citește destul de repede. A apărut la noi la editura Litera, în colecția Buzz Books și se încadrează la categoria mister și thriller. O parte din acțiune se petrece la internatul Fleat House de la St Stephen, din ținutul Norfolk.
Avem o mulțime de personaje și trebuie să citești de la început cu atenție ca să poți face legăturile din final. Pentru mine a fost o lectură destul de intrigantă, deși nu pot zice că aș încadra-o pe lista de top 10 cărți citite în 2023. Dar nici pe lista de dezamăgiri cu siguranță nu va fi. Am apreciat munca scriitoarei, talentul său de a crea personaje atât de vii, cât și încercarea de a scrie un thriller. Mai ales că ea s-a axat mai mult pe genul romance. Însă nu este acel romance siropos, foarte clișeic și care te face să abandonezi cartea. Ci un romance cuminte, captivant, cu un conflict interesant și personaje pe măsură. (mai mult…)
Autor: Gwyneth Rees
Naționalitate: britanică
An apariție: 2015 (2016, Editura Corint)
Gen carte: middle age, coming of age
Titlu original: Cherry Blossom Dreams
Număr pagini: 272
Nota goodreads: 4.08
Nota mea: 4/5
DESCRIERE
Sasha are aproape treisprezece ani și viața ei este pe cale să se complice.
Mai întâi, problema cu Lily și Priti – cum pot fi ambele cele mai bune prietene ale Sashei și, cu toate acestea, să nu se înțeleagă deloc una cu alta?
Pe urmă, mai e și Raffy, fratele mai mare al lui Lily, cea mai bună prietenă a Sashei, pe care, dintr-odată, eroina noastră îl vede cu alți ochi…
Și, colac peste pupăză, mama Sashei și-a găsit în sfârșit marea dragoste – nimeni altul decât Leo, profesor de engleză la școala unde învață Sasha și cu zece ani mai tânăr decât mama ei!
Sasha evadează în ascunzătoarea ei secretă – Casa Florilor – un conac pustiu, perfect pentru a visa cu ochii deschiși, la umbra cireșilor în floare.
Dar Casa Florilor are propriile ei secrete.
PĂREREA MEA
Uneori avem nevoie de un pic de roz în viața noastră, iar în luna martie am simțit nevoia de o carte altfel. Mai ușoară și care să mă relaxeze. Și cred că am găsit-o. Gwyneth Rees este o autoare britanică care a scris numeroase cărți pentru copii. Până să citesc această carte, nu mai auzisem de această scriitoare și mă bucur că am descoperit-o. Este o carte mai mult pentru copii (8-12 ani) și are o acțiune destul de alertă și nu foarte complexă. Coperta mi s-a părut drăguță, la fel și titlul. De ce se numește așa? Titlul are legătură destul de mult cu subiectul cărții, dar poate fi considerat și ca o metaforă frumos alcătuită.