Autor: Per Olof Ekstrom
Naționalitate: suedeză
An apariție: 1973
Gen carte: literatura clasica, realism
Titlu original: Maj i november
Număr pagini: 168
Nota goodreads: 3.20
Nota mea: 4/5
Per Olof Ekstrom a fost un scriitor suedez care a scris numeroase romane, iar la noi cred că cel mai cunoscut este N-a dansat decât o vară, pe care l-am citit în 2016 și a cărui recenzie o puteți citi aici. Personal, cred că acest autor nu este suficient de bine cunoscut în România și prea puțin tradus. În afară de cartea menționată mai sus, mai sunt câteva romane care se găsesc doar în anticariate.
Încep prin a spune că nefiind o carte cunoscută, nici nu a fost suficient explorată de cititori, iar nota mică de pe godreads nu îi reflectă în niciun caz valoarea literară. Este doar părerea mea pur subiectivă. Am ales să citesc cartea fiind foarte intrigată de titlu. De ce mai în noiembrie? Mai este numele unei tinere de 20 de ani care are parte de un destin tragic. Noiembrie din titlu este o metafora pentru destinul tragic prin care trece Mai. Cartea nu este una veselă, nu există happy end-uri, dar am observat o analiză psihologică atât de fină la acest autor încât mărturisesc că nota pe care i-am dat-o este justificată.
Am observat predilecția lui Ekstrom pentru subiectele dure, tragice, deprimare și chiar suicid. Ne place sau nu, aceste lucruri fac parte din viață. Ca subiect principal, avem o încercare de suicid. Apoi totul se transformă într-un bâlci în care sunt antrenate alte personaje, care mai de care mai ridicole. Ele nu fac decât să profite de pe urma situației personajului feminin principal sau să o ponegrească. Avem relații disfuncționale, amantlâcuri și tot felul de situații complicate.
Mai este o tânără cu o viață aparent liniștită, dar apoi totul se schimbă atât de mult, că nici nu mai știi ce să crezi. Mi-a plăcut mult joaca de-a șoarecele și pisica din finalul cărții și jocul psihologic la care scriitorul te supune. Până pe la jumătatea cărții mă gândeam că e o carte de 3 steluțe, apoi am rămas uimită de talentul autorului când vine vorba de descrierile vaste și de parte psihologică. (mai mult…)
Autor: Dan Lungu
Naționalitate: română
An apariție: 2004 (la Editura Polirom)
Gen carte: ficțiune
Număr pagini: 240
Nota goodreads: 4.02
Nota mea: 3/5
DESCRIERE
Ne aflăm la aproape zece ani de la căderea dictaturii ceaușiste, cu pușin timp inaintea alegerilor electorale. Emilia Apostoae, pensionară, care și-a trăit cea mai mare parte a vieții sub regimul “puterii populare”, primește un telefon de la Alice, fiica sa, emigrată în Canada, prin care este îndemnată “să nu voteze cu foștii comuniști”. Acest telefon, urmat de alte discuții în contradictoriu, o aruncă pe Emilia într-o adevărată criză identitară, din care încearcă să se salveze rememorând trecutul și căutându-și justificări, în ochii ei și ai fiicei, pentru propriile nostalgii. Însoțiți mereu de umor si (auto)ironie, ne intoarcem spre copilariă și adolescența Emiliei, intrăm în miezul nostalgiei paradoxale după dictatură, pulsăm în ritmurile vietii cotidiene și întelegem din interior problemele epocii.
PĂREREA MEA
Dan Lungu este scriitor și profesor universitar la UAIC Iasi, la catedra de Sociologie. A scris numeroase romane, iar Sunt o babă comunistă este primul roman pe care eu l-am citit. Cu siguranță nu va fi ultimul. Mai am pe listă Raiul găinilor, Fetița care se juca de-a Dumnezeu și În iad toate becurile sunt arse.
Deși am citit cartea în luna ianuarie, mi-a luat destul timp ca să mă adun și să scriu o recenzie. Adevărul este că s-au strâns multe lecturi depre care eu nu am scris niciun rând. Și e păcat, deoarece am descoperit cărți bune care merită recomandate. Revenind la cartea lui Dan Lungu, a fost o lectură destul de plăcută, iar tema abordată (comunismul și viața din timpul său) nu are cum să nu te atragă.
Naratoarea este Emilia Apostoae, o femeie în vârstă care rememorează atât scene de după comunism, cât și din timpul său. Aceasta ne oferă detalii despre Alice, fiica plecată în Canada și care urmează să se mărite cu un canadian, cât și despre vizita făcută de cei doi în România. Stilul este încărcat de umor. dar am remarcat și o ironie fină. (mai mult…)
Autor: Ioana Nicolaie
Naționalitate: română
An apariție: 2019 (editura Humanitas)
Gen carte: ficțiune, realism, viața satului românesc
Număr pagini: 224
Nota goodreads: 4.27
Nota mea: 4/5
DESCRIERE
Reghina este un Iov feminin, dintr-un spațiu nord-transilvan, în care miraculosul se insinuează în ordinea comună, iar istoria recentă sugrumă destinele oamenilor. Este mamă a doisprezece copii, împreună cu care alcătuiește „un trup de o mie de kilograme“, plămădit din puține bucurii și insu-portabilă suferință. Până la urmă, Reghina este mama universală.
Miza cărții Ioanei Nicolaie este să scoată la lumină, prin incursul faulknerian în interiorul unei minți care amestecă timpurile și emoțiile, o viață, un destin, o urmă pe care umanitatea personajelor ei o lasă (sau nu) în lume. Cartea nu se citește cu sufletul ușor, ci cu sufletul la gură.
PĂREREA MEA
Cartea Reghinei este prima carte pe care eu am citit-o de la autoarea Ioana Nicolaie și cu siguranță nu va fi ultima. Îmi place stilul autoarei și mă bucur că am reușit să descopăr încă o autoare româncă. Acest volum a apărut în 2019 la editura Humanitas și are ca teme viața socială, satul românesc și destinele umane. În special destinul Reghinei, personajul feminin principal al cărții.
Titlul ne oferă din start un indiciu puternic: că urmează o carte despre Reghina, o femeie puternică și cu care destinul nu a fost niciodată blând. Stilul cărții și povestea în sine îmi amintește de personajele lui Rebreanu, mai ales de Ana din romanul Ion. Deși Reghina și Ana lui Rebreanu au destine diferite, au și multe în comun.
Limbajul cărții este metaforic, iar asta uneori a fost prea mult pentru mine, ca cititor, care se așteaptă ca un roman despre viața satului românesc să fie scris într-un limbaj mai simplu. Cartea trebuie citită pe îndelete, se simte și se reflectează pe marginea celor citite.
Povestea Reghinei este povestea țărăncii românce de altădată (deși sunt sigură că și acum mai există așa ceva): căsătoria din obligație, pierderea primei iubiri, viața aspră de la țară, nașterea de prunci numeroși și chinul de a-i îndrepta spre drumul cel bun.
Cartea Reghinei – frântură din viața satului românesc de altădată
Pentru Reghina, viața a fost o continuă luptă, iar paginile cărții curprind numeroase scene tulburătoare. Nu de puține ori am fost șocată de cele citite, deși pentru acele timpuri, nu era nimic nou sub soare. Chiar dacă bărbatul era un nenoricit, bea și o bătea, femeia era martira care trebuia mereu să îndure. (mai mult…)
Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu
Naționalitate: română
An apariție: 2006 (editura Nemira)
Gen carte: ficțiune, povestiri, umor
Număr pagini: 313
Nota goodreads: 4.12
Nota mea: 4/5
DESCRIERE
Întâmplări inspirate din realitate ai căror protagonisti sunt oameni obișnuiți. Pagini pline de suspans, scrise într-un ritm alert, care culminează de multe ori cu un final neașteptat. Clipe de delectare purtând semnatura inegalabilei Rodica Ojog-Brașoveanu.
PĂREREA MEA
Am citit de la Rodica Ojog-Brașoveanu 15 volume și cred că acest volum de povestiri este cel cu numărul 16. Cărțile Agathei Christie mai reprezintă pentru mine o listă generoasă de cărți parcurse până acum, dar asta și pentru că cele două autoare sunt pentru mine exact ce am nevoie când vreau cărți palpitante sau nu am prea mult chef de citit. Așa că aleg ori ROB, ori Agatha Christie.
Bărbații sunt niște porci este o carte de povestiri, 17 la număr și majoritatea sunt destul de scurte. Pot fi citite și independent, nu neapărat în ordine, așa că puteți începe cu care vreți. Spre dezamăgirea mea însă, fiind mare fană ROB, nu toate povestirile mi-au plăcut. Iar astfel am scăzut o steluță din punctajul de pe goodreads, rămânând doar 4/5. Pentru mine nota 4/5 nu este ceva negativ, deoarece notez așa și cărțile care îmi plac foarte mult. Dar recunosc că acest volum de povestiri nu a fost pentru mine ceva wow.
Titlul volumului este dat tocmai de povestirea 15 din carte, iar temele abordate sunt destinul uman, comportamentul și tot ce ține de bărbați și femei în general. Titlul m-a indus oarecum în eroare deoarece autoarea nu ironizează doar partea bărbătească, ci prezintă într-o lumină umoristică și latura feminină, cu bune și cu rele. (mai mult…)
Apariție: 2022 (apărut în cinema și pe Netflix)
Actori: Dakota Johnson, Cosmo Jarvis, Richard E. Grant
Notă imdb: 5.6
Nota mea: 7.5
Cred că este timpul să vă vorbesc și despre o ecranizare văzută recent. Este vorba despre ecranizarea romanului lui Jane Austen, Persuasiune. Am citit cartea în liceu, așa că nu prea mai țin minte bine acțiunea cărții sau detalii despre personaje. Dar am de gând să o recitesc într-un viitor nu prea îndepărtat.
Revenind la ecranizare, pot să zic că mi-a plăcut. Chiar dacă sunt multe păreri împărțite și multe guri rele care spun că este plictisitor. Consider că avem de învățat din orice, așa că trebuie să găsim și în această ecranizare măcar o notă pozitivă.
Mi-a plăcut mult personajul feminin principal, Anne, și cum a fost portretizat. Anne este sora matură și curajoasă. Celelalte două surori ale sale, Mary și Elizabeth mi s-au părut la polul opus și foarte nesuferite.
Personajul masculin principal, Wentworth, a fost și el construit destul de bine. Este o carte potrivită pentru relaxare sau pentru vacanță, așa că nu vă așteptați la o capodoperă. Iar cei care au criticat filmul pentru povestea în sine, ei bine, așa este cartea. Iar aceasta a apărut în 1817. Așa că vă dați seama cum era societatea britanică de atunci. Destul de primitivă în mentalitate și stil de viață.
Puteți găsi această ecranizare pe Netflix, dar recomandarea ar fi să căutați întâi cartea. Așa puteți face o paralelă între cele două.
Ați citit cartea sau ați văzut ecranizarea?