Zorba grecul – Nikos Kazantzakis

zorba-grecul_2011

Autor: Nikos Kazantzakis

Naționalitate: greacă

Titlu original:  Βίος και πολιτεία του Αλέξη Ζορμπά

An apariție: 1946

Gen carte: ficțiune

Număr pagini: 335

Ecranizare1964

Nota mea: 4/5

PREZENTARE

Zorba Grecul – de la celebrul film realizat în 1964 de Mihalis Kakoyannis și încununat cu 3 premii Oscar -, cu acest titlu a intrat în conștiința publicului de pretutindeni romanul lui Nikos Kazantzakis .Viața și peripețiile lui Alexis Zorbas. Pentru tânărul narator intelectual, întâlnirea cu Zorbas, într-o dimineața cețoasă, pe țărmul Greciei continentale, se dovedește providențială: călăuzit de noul său prieten, acesta descoperă atât frumusețea aspră a unei umanități atemporale, cât și răspunsul la întrebările metafizice care îl condamnau la inacțiune. Asemenea lui Falstaff sau lui Sancho Panza, Zorbas ii oferă o nouă cheie a înțelegerii lumii. Datorită lui, naratorul îndrăznește să caute dragostea; alături de el, asistă neputincios la spectacolul violenței și al morții.

„Alexis Zorbas este omul primitiv, acea forță a naturii care spulberă, uneori brutal, dilemele intelectualului, eliberându-i sufletul de neliniștile otrăvitoare.” –Petros Haris

 

PĂREREA MEA

Eram copil și era difuzată la televizor ecranizarea acestui roman, dar bineînțeles că până acum câțiva ani nu știam că are o carte la bază. Nu pot să spun că m-a impresionat foarte tare, ci ma degrabă rămân neutră în ceea ce privește impresiile mele. Nu am mai citit până acum nimic de acest scriitor grec (și nici un alt scriitor grec) și este greu să îmi dau seama dacă îmi place stilul său de scriere. Cred că aveam așteptări mult mai mari de la acest roman, dar i-am dat totuși 4 din 5 steluțe pentru că multă lume îl laudă și s-ar putea doar să nu fie genul meu de carte.

Asta-i libertatea, gândeam eu. Să ai o pasiune, să aduni grămadă monedele de aur și, deodată, să-ţi învingi pasiunea şi să-ţi azvârli comoara în cele patru vânturi. Să te eliberezi de-o pasiune pentru a te supune alteia, mai nobilă. Dar nu cumva e şi asta tot o forma de sclavie? Să te sacrifici pentru o idee, pentru neamul tău, pentru Dumnezeu? Sau, cu cât stăpânul se plasează mai la înălţime, cu-atât funia sclavului se lungeşte? Ar putea atunci să se zbenguie şi să zburde pe-o arena încăpătoare şi să moara fără a da de funie. Asta se numeşte aşadar libertate?

Nu pot să vă spun exact ce gen de carte este, deoarece poate fi foarte bine povestea unui destin aparte, o carte despre relațiile cu femeile sau pur și simplu, o poveste de viață. Și nici o temă anume nu pot desprinde din această carte, deoarece sunt mai multe: iubirea, prietenia, muzica, natura. Sună de parcă aș vorbi despre o poezie, și nu de un roman. (mai mult…)