Necunoscuta de la Wildfell Hall – Anne Bronte

wildfell

Autor: Anne Bronte

Naționalitate: britanică

Titlu original: The Tenant of Wildfell Hall

An apariție: 1848

Gen carte: roman clasic, de dragoste

Număr de pagini: 540

Nota mea: 5/5

PREZENTARE

„Atât de limpede îmi dau seama de aceste lucruri, încât, chiar dacă l-aş revedea şi dacă el şi-ar mai aminti de mine şi m-ar mai iubi (ceea ce, vai! e prea puţin probabil, când ne gândim în ce lume se învârte şi de cine e înconjurat) şi dacă m-ar cere de nevastă, sunt hotărâtă să nu consimt până ce nu voi şti cu siguranţă care din cele doua păreri despre el este mai aproape de adevăr: a mătuşii sau a mea. Pentru că dacă a mea e complet greşită, înseamna că nu pe el îl iubesc, ci pur şi simplu o plăsmuire a închipuirii mele. Dar cred ca nu e greşită – nu, nu, există ceva tainic, un instinct ascuns care mă asigură că am dreptate. El are un fond bun; şi ce încântare să-l dezvălui! Dacă s-a rătăcit, ce fericire să-l poţi aduce pe calea cea dreaptă! Dacă acum e expus influenţei dăunătoare a unor prieteni ticăloşi care-l pot corupe, ce glorie va fi să-l izbăvesc de ei! O! Măcar de-aş putea să cred că cerul mi-a încredinţat această misiune!“

PĂREREA MEA

Nefiind la fel de apreciată ca surorile sale, Emily și Charlotte Bronte, Anne Bronte a scris doar două romane extrem de frumoase și interesante: Necunoscuta de la Wildfell Hall și Agnes Grey. Până acum nu l-am citit decât pe primul, dar am de gând ca în viitorul apropiat să îl citesc și pe celălalt.

Primisem această carte acum 3 ani de la o prietenă veche și nu știu de ce, am tot amânat să o citesc. Eram atrasă de copertă, de titlu, numele autoarei îmi era cunoscut, dar ceva îmi spunea să amân lectura pentru o perioadă în care voi avea starea necesară ca să o citesc și să o înțeleg.

–  Bine, dar dumneata afirmi că virtutea nu înflorește decât udată cu fierea ademenitoare a ispitei; și ești de părere că o femeie trebuie expusă cât mai puțin ispitei și ferită cât mai mult de cunoașterea păcatelor sau a oricărui alt lucru legat de ea.

Stilul cărții este destul de accesibil, dar pentru că este scrisă în limbajul secolului al XIX-lea, s-ar putea să o citiți puțin mai greu. Deși are 540 de pagini (în format carte mic, editura Lira) și am citit-o în aproape o săptămână, nu a durat atât pentru că nu îmi plăcea, ci pentru că am avut o perioadă aglomerată la serviciu și lipsită de energie. Așa că am citit când și cum am apucat.

Este o carte frumoasă care, după cum ne dăm seama din titlu, în centrul acțiunii stă necunoscuta de la Wildfell Hall, o femeie aparent văduvă care sosește într-o comunitate cu locuitori plini de prejudecăți și care ascunde până la finalul cărții un secret teribil.

Romanul este structurat în 52 de scurte capitole și este scris sub forma unor epistole trimise de Gilbert Markham către cel mai bun prieten al său. Gilbert îi povestește acestuia detalii despre misterioasa doamnă Graham, despre copilașul acesteia, despre sentimentele sale legate de ea, despre reacția celorlalți locuitori vizavi de prezența doamnei, etc. În a doua parte a cărții, necunoscuta îi oferă lui Gilbert jurnalul său intim în care povestește despre ultimii ani din viața sa și despre problemele și necazurile prin care a trecut. (mai mult…)