Autor: Kristin Hannah
Naționalitate: americană
An apariție: 2009 (în 2019 la editura Litera)
Gen carte: ficțiune, romance, drama, adult, chick lit
Număr pagini: 400
Nota goodreads: 3.97
Nota mea: 4/5
DESCRIERE
Surorile Grey au fost întotdeauna apropiate. După moartea mamei, fetele au devenit cele mai bune prietene, mai ales pentru ca tatăl lor pare mai interesat de reputația lui decât de binele copiilor. Pentru Henry Grey, cel mai mult contează aparențele și, chiar si atunci când fiicele lui devin adulte, încă le mai cere acestora să-l respecte. Winona, cea mai mare dintre surori, are cea mai multă nevoie de aprobarea tatălui. Supraponderală și preocupată foarte mult de cărți, ea nu s-a simțit niciodată în largul ei la imensul ranch unde familia crește cai de trei generații și e conștientă că nu are calitățile pe care tatăl ei pune atâta pret. În același timp, Winona este cel mai bun avocat din oraș si este hotărâtă să găsească un mod prin care să-și arate valoarea. Aurora, sora mijlocie, este responsabilă cu pacea în sânul familiei.
PĂREREA MEA
Kristin Hannah este o autoare americană care a scris numeroase romane. De la această autoare am mai citit până acum doar Privighetoarea, care mi-a plăcut mult. Culorile vieții a apărut prima dată în 2009, iar la noi a fost publicată în 2019, la editura Litera. Deși are un număr generos de pagini, adică 400, se citește destul de repede. Eu am citit-o în câteva zile și cred că dacă aveam atunci mai mult timp, o terminam și mai rapid. Cartea m-a captivat încă de la început și apoi nu am mai putut-o lăsa din mână.
Acțiunea se petrece în SUA și cuprinde întâmplări ce au loc într-un interval destul de mare de timp, între 1979 și 2008. Titlul este o metaforă bine aleasă și aduce în prim-plan ideea ca viața poate îmbrăca diverse culori, de la roșul iubirii la cenușiul tristeții. Viața poate fi roz, când totul merge bine, sau poate avea o culoare închisă, atunci când ești bulversat de probleme.
Temele abordate sunt numeroase, iar printre acestea se numără familia, iubirea, prietenia, trădarea și relațiile interumane. În carte există un număr mare de personaje, iar în centrul atenției se află familia Grey, formată dintr-un tată văduv și cele trei fiice ale sale. Fiecare personaj mi s-a părut bine conturat și are o poveste interesantă.
Winona este sora cea mai mare, este avocat de succes și deși aparent are o viață de invidiat, este complexată de greutatea sa și de lipsa unui soț. Nutrește sentimente puternice pentru Luke, însă oare destinul îi va aduce pe cei doi împreună?
Aurora este mijlocia familiei și spre dezamăgirea mea, imaginea ei a fost mai puțin conturată de scriitoare. Știm însă că este o femeie nefericită și duce o existență destul de fadă. Cel puțin așa ne este înfățișată. (mai mult…)
Autor: Rodica Ojog-Braşoveanu
Naționalitate: română
An apariție: 2000
Gen carte: ficțiune, povestiri
Număr pagini: 279
Nota goodreads: 4.12
Nota mea: 5/5
DESCRIERE
Viaţa nu e doar în roz. E în toate culorile. Şi dragostea la fel. Nici nu-ţi trece prin cap ce ar face oamenii pentru ea. Cum s-ar schimba. Cum ar minţi…Întâmplări cu oameni obişnuiţi în situaţii inedite, plecând de la poveşti de dragoste (sau mai degrabă anti-poveşti de dragoste), şiretlicuri, mici înşelăciuni – prozele scurte din acest volum sunt tot atâtea clipe de delectare purtând semnătura inegalabilei Rodica Ojog-Braşoveanu.
PĂREREA MEA
Anul 2020, deşi a fost un an cu multe suişuri şi coborâşuri, a fost încheiat, în materie de lectură, cu o carte absolut delicioasă. Înainte de a vă vorbi despre această carte, trebuie să menţionez că nu sunt la prima lectură a cărţilor scrise de Rodica Ojog-Braşoveanu şi că am citit mare parte dintre cărţile sale. Am citit Violeta din safe, Coşmar, O bombă pentru Revelion, Nopţi albe pentru Minerva, Minerva se dezlănţuie, Vulturul dincolo de cornul lunii, Să nu ne uităm la ceas.
De obicei eu fug de povestiri şi prefer romanele. Un fir epic mai vast, o acţiune mai complexă. Dar cele 16 povestiri din carte au fost absolut captivante, aşa ca am încheiat anul într-o notă literară aparte. Grasă şi proastă este o carte de povestiri, 16 la număr, şi este o carte potrivită pentru relaxare, vacanţă sau dacă doriţi să citiţi o carte altfel. Se citeşte foarte repede, are 279 de pagini (depinde de ediţie) şi m-a captivat de la început foarte tare. Ca teme, avem societatea, lumea, cuplul, relaţiile interumane, prostia, eşecul, etc. În centrul acţiunii stă aproape tot timpul femeia, fiinţa sublimă (între ghilimele) care este suprinsă de autoare în toată splendoarea ei. Ce este femeia? În ochii Rodicăi Ojog-Braşoveanu, aceasta este fie o eroină, fie o fiinţă sortită eşecului în viaţă.
Grasă şi proastă – ironie şi amuzament
Titlul mi s-a părut dur, însă cred că este investit cu o ironie acidă la adresa femeilor cu multe defecte. Cum ar fi ca, tu ca femeie, să fii şi grasă, şi proastă? Ar înseamna să ai cele mai jalnice defecte. Cel puţin asta vrea să sublinieze autoarea. Pe lângă ironia fină care se desprinde din cuprinsul acestor scurte povestiri, există şi mult umor. Nu puţine au fost paginile la care am râs copios. Ca stil, cartea abundă în descrieri fascinante şi umoristice.
Personajele sunt delicioase, majoritatea sunt femei, însă să ştiţi că nici bărbatul nu a scăpat ochiului atent al autoarei. Este şi el criticat, bineînţeles, şi surprins în mediul lui domestic. Numele unora dintre personaje descriu esenţa societăţii în care trăim şi sunt personaje simple, modeste (unele), dar şi cu apucături ciudate (altele).Coca, Daniela, Maricica, Didina, Lilica, Tamara, Felicia, Amalia, Antoaneta, Ghiocel sunt doar câteva nume cu rezonanţă din această colecţie de povestiri. Deşi personajele sunt foarte diferite, au ceva în comun: imaginea şi personalitatea femeii, privită din mai multe perspective.
Unele dintre personaje suspină după prima iubire, altele au parte de un destin care se va schimba într-un mod neaşteptat. Altora norocul le va surâde când se aşteaptă mai puţin, altele impresionează prin viclenie şi ridicol. Alte femei, aflate la vârsta a doua sau a treia, te impresionează pur şi simplu prin ridicol şi maniere ciudate. Cupluri aflate la apusul vieţii care suspină melancolic după tinereţe şi vigoare. Secrete de familie, trădări, iubiri neaşteptate şi gesturi ieşite din comun. Ar fi extrem de multe de zis despre aceste povestiri, însă imposibil de descris într-o scurtă recenzie.
De ce să citiţi cărţile Rodicăi Ojog-Braşoveanu?
Pentru că prezintă, sub un strat gros de umor, defectele unei societăţi aşa cum este ea, fără menajamente. Pentru că eşti captivat, surprins, dar şi amuzat, în acelaşi timp.
De ce să citiţi Grasă şi proastă?
Pentru că este o colecţie de povestiri amuzante, pline de ironie şi umor, care chiar merită citită. Dacă sunteţi ca mine, genul de cititor care fuge de povestiri, nu vă speriaţi. Chiar sunt povestiri pe care nu le veţi putea lăsa din mână aşa uşor. Eu i-am oferit 5 steluţe din 5 pe goodreads. Recomand călduros cartea şi vă aştept cu impresii.
CITATE
Ulterior avea să i-o reproşeze amarnic lui Mirel, adică la ce o mai trambalase pe trenuri şi o chemase de caraghioasă tocmai de la Bârlad, dacă ştia care e poziţia maică-sii, înainte de a-i fi dat bună ziua?Aştia te vor slugă la ei, pe viaţă, să-i tragi pe ăilalţi după tine…Se gândesc la fete, nu la fericirea ta.
Dacă cineva i-ar fi spus că, în fond, e într-o ureche, o babă ciufută şi insuportabilă, acceptată pentru că este o bogată în cel mai strict sens al cuvântului, s-ar fi distrat straşnic, râzând în guşa epilată hebdomadar de cosmeticiană.
Autor: Megan Miranda
Naționalitate: americană
An apariție: 2019 (2020 la Editura Leda )
Gen carte: roman, ficțiune, mister, thriller, suspans
Titlu original:The Last House Guest
Număr pagini: 370
Nota goodreads: 3.59
Nota mea: 4/5
Primită de la: Editura Leda
Puteți găsi cartea AICI
DESCRIERE
Littleport, Maine, două orașe într-unul singur: o destinație de vacanță pentru cei înstăriți, ale căror case se înșiruie precum mărgelele pe plajă, și o mică așezare portuară fără pretenții pentru localnicii de rând, care își câștigă existența din turism.
În mod obișnuit, între o turistă bogată și cineva din partea locului nu s-ar înfiripa niciodată o prietenie trainică; totuși, vizitatoarea Sadie Loman și localnica Avery Greer descoperă că au nenumărate lucruri în comun. Timp de zece ani, vară de vară, fetele sunt de nedespărțit. Asta până când Sadie este găsită moartă. Deși polițiștii merg pe varianta sinuciderii, există doi oameni care dau vina pe Avery pentru cele întâmplate: un detectiv din oraș și Parker, fratele lui Sadie. Evident, Avery nu are de gând să stea cu brațele încrucișate și este hotărâtă să își dovedească nevinovăția, înainte ca lucrurile să scape de sub control.
PĂREREA MEA
Primul meu gând când am văzut acest roman a fost că are o copertă superbă, apoi m-am gândit că o carte cu asemenea înfățișare nu are cum să te dezamăgească. Megan Miranda este o autoare americană care a scris multe cărți, iar Ultimul oaspete este prima carte citită de la ea. Ultimul oaspete a apărut prima dată în 2019 și la noi în 2020, la editura Leda. Unde, apropo, am descoperit o mulțime de cărți noi care merită citite. Acest roman are 370 de pagini și să știți că se citește repede (are un scris mare). Ca teme abordate, avem familia, prietenia, iubirea, destinul, aflarea adevărului. Titlul nu mi-a oferit indicii de la început, abia pe la final am înțeles de ce se numește așa. (mai mult…)
Autor: Olga Tokarczuk
Naționalitate: poloneză
An apariție: 2018
Număr pagini: 370
Titlu original: Bieguni
Nota mea: 3/5
Primită de la: librăria online Libmag
Puteți găsi cartea AICI
PREZENTARE
Romanul Rătăcitorii de Olga Tokarczuk este câştigătorul Premiului Nike, cea mai prestigioasă recompensă literară din Polonia. Şi nu o dată, ci de două ori: a primit şi premiul juriului, şi pe cel al cititorilor. Apoi a urmat recunoaşterea internaţională, volumul fiind tradus în peste 20 de limbi. „Cine se opreşte pe loc încremeneşte, cine se opreşte va fi împuns ca o insectă în insectar”, la fel ca Iisus pe cruce. Iată de ce, spune autoarea, „tiranii de orice neam” îi persecută pe ţigani şi pe evrei, „de aceea îi forţează pe oamenii liberi să se aşeze într-un loc.” Deşi pleacă de la o sectă religioasă din Rusia secolului al XIX-lea, Olga Tokarczuk trasează aici o panoramă a nomadismului modern.
PĂREREA MEA
Fix înainte să încep cartea, mi-a sărit în ochi un articol literar postat pe blogul Emei fix despre această carte. Am fost foarte curioasă să văd ce a scris despre roman, dar am aruncat doar o scurtă privire și apoi am ieșit. Am înțeles din start că nu va fi o lectură ușoară. Tot articolul l-am citit abia după ce am terminat și eu cartea. Dacă vreți să îl citiți, îl găsiți aici. Ce așteptări aveam eu de la acest roman? Ei bine, mă așteptam să îmi placă foarte mult, să nu mă solicite prea mult în această perioadă aglomerată și să fie nou ca stil pentru mine. Mi-a plăcut destul de mult, a fost un stil altfel decât eram obișnuită, dar m-a solicitat maxim. (mai mult…)
Autor: Marillyne Robinson
Naționalitate: americană
An apariție: 2014
Număr pagini: 335
Titlu original: Lila
Nota mea: 4/5
Primită de la: librăria online Libmag
Puteți găsi cartea AICI
DESCRIERE
Lila, fără adăpost şi singură, după ani de cutreierat ţinuturile rurale din America devastată de Marea Criză, intră într-o biserică dintr-un orăşel din Iowa pentru a se feri de ploaie. Prin această alegere va aprinde o poveste de dragoste şi o controversă care-i vor schimba viaţa: în scurt timp devine soţia unui pastor, John Ames, şi începe o nouă existenţă cu o dimensiune spirituală care-i fusese necunoscută până atunci.
Neglijată de cea care-o adusese pe lume, Lila a fost salvată de Doll, o tânără vagaboandă care i-a oferit o copilărie plină de lipsuri. Şi-au clădit o viaţă împreună, trăind de azi pe mâine, şi, în ciuda micilor incidente şi a clipelor de disperare, existenţa lor a fost presărată cu momente de bucurie şi iubire. Ajunsă în Galaad, Lila se străduieşte să reconcilieze experienţa greutăţilor şi a familiei improvizate cu viziunea creştină a soţului ei, care, în mod paradoxal, îi judecă pe cei pe care ea îi iubeşte.
Marilynne Robinson, una dintre cele mai iubite şi mai apreciate autoare ale Americii, se întoarce în oraşul Galaad pentru a relata povestea de neuitat a unei copilării trăite la marginea societăţii, în frică, veneraţie şi uimire.
PĂREREA MEA
Iubesc literatura clasică de când mă știu și am început lectura acestei cărți cu așteptări ridicate. Mi-a plăcut foarte mult povestea Lilei și am rămas impresionată de cât de frumos e stilul autoarei. E prima carte a scriitoarei pe care eu o citesc și cu siguranță vor urma și altele. Nu știu exact ce cuvinte să folosesc ca să pot descrie suficient de bine acest roman, mai ales că îți trezește în suflet niște trăiri aparte. Tema cărții este una socială și prezintă destinul Lilei, o tânără cu o viață extrem de complexă. Titlul cărții are în prim plan același personaj, scriitoarea realizând o adevărată poveste de viață. (mai mult…)