Currently Browsing: Romane Rodica Ojog-Brasoveanu

Grasă şi proastă – Rodica Ojog-Braşoveanu (recenzie)

Autor: Rodica Ojog-Braşoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 2000

Gen carte: ficțiune, povestiri

Număr pagini:  279

Nota goodreads: 4.12

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

Viaţa nu e doar în roz. E în toate culorile. Şi dragostea la fel. Nici nu-ţi trece prin cap ce ar face oamenii pentru ea. Cum s-ar schimba. Cum ar minţi…Întâmplări cu oameni obişnuiţi în situaţii inedite, plecând de la poveşti de dragoste (sau mai degrabă anti-poveşti de dragoste), şiretlicuri, mici înşelăciuni – prozele scurte din acest volum sunt tot atâtea clipe de delectare purtând semnătura inegalabilei Rodica Ojog-Braşoveanu.

PĂREREA MEA

Anul 2020, deşi a fost un an cu multe suişuri şi coborâşuri, a fost încheiat, în materie de lectură, cu o carte absolut delicioasă. Înainte de a vă vorbi despre această carte, trebuie să menţionez că nu sunt la prima lectură a cărţilor scrise de Rodica Ojog-Braşoveanu şi că am citit mare parte dintre cărţile sale. Am citit Violeta din safe, Coşmar, O bombă pentru Revelion, Nopţi albe pentru Minerva, Minerva se dezlănţuie, Vulturul dincolo de cornul lunii, Să nu ne uităm la ceas.

De obicei eu fug de povestiri şi prefer romanele. Un fir epic mai vast, o acţiune mai complexă. Dar cele 16 povestiri din carte au fost absolut captivante, aşa ca am încheiat anul într-o notă literară aparte. Grasă şi proastă este o carte de povestiri, 16 la număr, şi este o carte potrivită pentru relaxare, vacanţă sau dacă doriţi să citiţi o carte altfel. Se citeşte foarte repede, are 279 de pagini (depinde de ediţie) şi m-a captivat de la început foarte tare. Ca teme, avem societatea, lumea, cuplul, relaţiile interumane, prostia, eşecul, etc. În centrul acţiunii stă aproape tot timpul femeia, fiinţa sublimă (între ghilimele) care este suprinsă de autoare în toată splendoarea ei. Ce este femeia? În ochii Rodicăi Ojog-Braşoveanu, aceasta este fie o eroină, fie o fiinţă sortită eşecului în viaţă.

Grasă şi proastă – ironie şi amuzament

Titlul mi s-a părut dur, însă cred că este investit cu o ironie acidă la adresa femeilor cu multe defecte. Cum ar fi ca, tu ca femeie, să fii şi grasă, şi proastă? Ar înseamna să ai cele mai jalnice defecte. Cel puţin asta vrea să sublinieze autoarea. Pe lângă ironia fină care se desprinde din cuprinsul acestor scurte povestiri, există şi mult umor. Nu puţine au fost paginile la care am râs copios. Ca stil, cartea abundă în descrieri fascinante şi umoristice.

Personajele sunt delicioase, majoritatea sunt femei, însă să ştiţi că nici bărbatul nu a scăpat ochiului atent al autoarei. Este şi el criticat, bineînţeles, şi surprins în mediul lui domestic. Numele unora dintre personaje descriu esenţa societăţii în care trăim şi sunt personaje simple, modeste (unele), dar şi cu apucături ciudate (altele).Coca, Daniela, Maricica, Didina, Lilica, Tamara, Felicia, Amalia, Antoaneta, Ghiocel sunt doar câteva nume cu rezonanţă din această colecţie de povestiri. Deşi personajele sunt foarte diferite, au ceva în comun: imaginea şi personalitatea femeii, privită din mai multe perspective.

Unele dintre personaje suspină după prima iubire, altele au parte de un destin care se va schimba într-un mod neaşteptat. Altora norocul le va surâde când se aşteaptă mai puţin, altele impresionează prin viclenie şi ridicol. Alte femei, aflate la vârsta a doua sau a treia, te impresionează pur şi simplu prin ridicol şi maniere ciudate. Cupluri aflate la apusul vieţii care suspină melancolic după tinereţe şi vigoare. Secrete de familie, trădări, iubiri neaşteptate şi gesturi ieşite din comun. Ar fi extrem de multe de zis despre aceste povestiri, însă imposibil de descris într-o scurtă recenzie.

De ce să citiţi cărţile Rodicăi Ojog-Braşoveanu?

Pentru că prezintă, sub un strat gros de umor, defectele unei societăţi aşa cum este ea, fără menajamente. Pentru că eşti captivat, surprins, dar şi amuzat, în acelaşi timp.

De ce să citiţi Grasă şi proastă?

Pentru că este o colecţie de povestiri amuzante, pline de ironie şi umor, care chiar merită citită. Dacă sunteţi ca mine, genul de cititor care fuge de povestiri, nu vă speriaţi. Chiar sunt povestiri pe care nu le veţi putea lăsa din mână aşa uşor. Eu i-am oferit 5 steluţe din 5 pe goodreads. Recomand călduros cartea şi vă aştept cu impresii.

CITATE

Ulterior avea să i-o reproşeze amarnic lui Mirel, adică la ce o mai trambalase pe trenuri şi o chemase de caraghioasă tocmai de la Bârlad, dacă ştia care e poziţia maică-sii, înainte de a-i fi dat bună ziua?Aştia te vor slugă la ei, pe viaţă, să-i tragi pe ăilalţi după tine…Se gândesc la fete, nu la fericirea ta.

Dacă cineva i-ar fi spus că, în fond, e într-o ureche, o babă ciufută şi insuportabilă, acceptată pentru că este o bogată în cel mai strict sens al cuvântului, s-ar fi distrat straşnic, râzând în guşa epilată hebdomadar de cosmeticiană.

Coșmar – Rodica Ojog-Brașoveanu (recenzie)

18010287_1554022274617484_4985494595614078936_n

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 2004 (Editura Nemira)

Gen carte: ficțiune, roman polițist, mister

Număr pagini: 225

Nota mea: 5/5

Primită de la: Librăria online Târgul Cărții.ro

Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil + reducere)

PREZENTARE

O femeie, o fotografie, un anticariat. O imagine declanșează o poveste din alte vremuri.
Cine e personajul din portretul descoperit în magazinul de cărți vechi? O epocă apusă reînvie în romanul de atmosferă al Rodicăi Ojog-Brașoveanu.
La zeci de ani după întâmplări, în România postcomunistă, o femeie vrea să dezlege misterul în care e învăluită străina din fotografie.

PĂREREA MEA

Nu cred că mai este nevoie să vă spun că Rodica Ojog-Brașoveanu este una dintre autoarele mele preferate din România, pe care din păcate nu am descoperit-o decât acum câțiva ani. Scrie romane polițiste, pline de mister și dacă voi avea ocazia, îmi doresc să citesc tot ce a scris. Aici găsiți lista cu toate recenziile făcute de mine la cărțile sale.

Ca totdeauna visez mult, aş zice potpuriu de vise, şi color. Laura — Ea — se iveşte la urmă. Poartă aceeaşi rochie de bal din fotografie, doar că e roşie. Un roşu aprins. Poate că aşa era şi în realitate. Are o expresie impenetrabilă, ochii mă privesc cu răceală. O întreb stupid, ca pe o străină, folosind formula de reverenţă: “Ce mai faceţi?” Privirea ei lungă, direcţionată, mă paralizează. Inima îmi bate isteric şi simt că nu mai pot îndura. Brusc, fără un cuvânt, se răsuceşte uşoară şi pleacă. Uşa, trântită cu putere, mă trezeşte.

Am primit această carte pentru recenzie de la prietenii de la librăria online Târgul Cărții.ro, cărora vreau să le mulțumesc din suflet pentru minunatele cărți pe care mi le-au trimis în ultima perioadă. Pe site-ul lor găsiți cărți de anticariat sau chiar noi la prețuri mici și foarte mici, ceea ce e extraordinar. Acest roman despre care vreau să vă povestesc în continuare l-am primit în folie și era nou-nouț.

A fost înmormântat a doua zi, spre prânz. O zi de primăvară radioasă. De felul meu nu sunt o campestră, dar atunci, acolo, natura m-a impresioat. Cred că cimitirele sunt azi singurele oaze unde natura, nemutilată de simbolurile ei urbane, mai cu seamă acustice, se mai manifestă în toată magnificienţa ei. Mă tulburau îndeosebi cireşii japonezi, paletă explozivă în arpegii de roz, obsesiv-prezenţi în toate romanele lui M. Râdea adesea, parcă vinovat, ca de o slăbiciune, ca de un viciu ascuns: “Teodoreanu exultă cu zarzării înfloriţi, eu plâng cu cireşii japonezi”.

(mai mult…)

O bombă pentru Revelion – Rodica Ojog-Brașoveanu (recenzie)

15675861_1426283637391349_7552214364644822311_o

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 1999 (2015 la Editura Nemira)

Gen carte: ficțiune, mister,  roman polițist

Număr pagini: 217

Nota mea: 5/5

Primită de la: Librăria online Târgul Cărții.ro

PREZENTARE

Un vizitator intră într-un magazin de antichități, lasă un aparat-capcană și se face nevăzut. Poliția afla pericolul, numai ca unul dintre angajați ia casetofonul la petrecerea de Anul Nou. Autoritățile au câteva ore sa descopere bomba. Începe o cursă nebună pentru viață. Misiunea trebuie să aibă succes. Cum se sfârșește goana pentru viață?

PĂREREA MEA

Este cartea cu numărul 13 scrisă de Rodica Ojog-Brașoveanu pe care eu o citesc și mulți dintre voi știți deja că este printre autoarele mele preferate. Ea m-a făcut să iubesc literatura polițistă și să îi caut cu ardoare cărțile. I-am descoperit cărțile prin 2012, când lucram la librărie și a fost suficientă prima carte ca să îmi placă( aceasta este Cianură pentru un surâs).

Aveam așteptări ridicate de la această carte și nu întâmplător am lăsat-o pentru perioada sărbătorilor (mai exact, de Crăciun). Este o carte minunată, cu o mulțime de personaje, care te relaxează și te amuză. Tema cărții este misterul, iar titlul se referă, după cum v-ați aștepta, la o bombă reală ce urmează să explodeze de Revelion. Practic întreg romanul urmărește traseul imaginar al acestei bombe care ajunge de la un personaj la altul.

Stilul cărții este accesibil, foarte plăcut, iar personajele sunt delicioase. Nu aș putea alege un singur personaj preferat, deoarece toate au farmecul lor. De la copii, adolescenți, tineri, bătrâni ciudați, toți sunt bine construiți. Nu pot omite limbajul hazliu al personajelor și cuvintele folosite de aceștia, momente în care am râs copios. De parcă autoarea nu vroia un roman chiar tragic, atâta timp cât nu uităm că era căutată o bombă ce va exploda în seara de Revelion. Printre personajele cărții se numără Andrei Gogan, un tânăr pe care nu l-am prea agreat. Dar cum era de așteptat, i-am adorat pe soții Miga, Șerbănică și Florence. Ea, o excentrică, iar el, un zgârcit notoriu.

(mai mult…)

Violeta din safe – Rodica Ojog Brașoveanu (recenzie)

12_rodica-ojog-brasoveanu---violeta-din-safe

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 1986

Număr pagini: 254

Tip carte: roman polițist, mister

Nota mea: 5/5

Rodica Ojog-Brașoveanu este autoarea româncă a mai multor romane polițiste extrem de frumoase și interesante. Printre cărțile sale se numără Cutia cu nasturi; Stilet cu șampanie; Bună seara, Melania; Spionaj la mănăstire, Plan diabolic, Minerva se dezlănțuie, etc.

Dintre toate romanele acestei autoare (peste 30) am citit vreo 12 până acum. Ca să nu le scriu pe toate, vă spun că le găsiți listate aici. Dintre toate acestea cel mai mult mi-au plăcut cele 6 romane din seria Melania Lupu și Răzbunarea sluților

Romanele polițiste scrise de Rodica Ojog-Brașoveanu sunt asemănătoare cu cele ale Agathei Christie și vreau să vă spun că m-am îndrăgostit de stilul său literar de la prima carte citită. (Cianură pentru un surâs). Până să fac cunoștință cu cărțile sale nu prea citisem mai nimic polițist și eram sceptică că o să găsesc cărți de acest gen care mă vor face să nu mai dorm noaptea. Ei bine, asta am pățit la toate cele 12 romane scrise de autoarea româncă de romane pline de mister și acțiune.

Violeta din safe are ca temă principală tot misterul, cu ajutorul căruia scriitoarea dă viață unor pagini foarte vii. Mi s-a părut foarte interesantă această și mi-a plăcut extrem de mult. Titlul este un fel de măr al discordiei, violeta (floarea) generând tot felul de întrebări și nedumeriri. Nu lipsesc descrierile pline de umor care se împletesc armonios cu suspansul și evenimentele imprevizibile.

Personajele sunt unice, imprevizibile  și cu o viață din ce în ce mai complicată. Dan și Adriana sunt doi tineri naivi și îndrăgostiți care ajung martori în probleme legate de spionaj și crime. De aici până la răpiri și planuri ucigașe nu mai este decât un pas. Aceste roman m-a captivat total și parcă abia așteptat să revin la el ca să văd ce se întâmplă la final. În alt plan, maiorul Minerva Tutovan și locotenentul Dobrescu formează o echipă perspicace ce au misiunea de rezolva enigme ce par fără soluție. Alte personaje sunt Vlad Calotă, Cati, Mary, Nina Mihai, doctorul Radian, Matilda Mantu, etc. (mai mult…)

Nopți albe pentru Minerva – Rodica Ojog-Brașoveanu (recenzie)

17_rodica-ojog-brasoveanu---nopti-albe-pentru-minerva

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 2007

Nota mea: 5/5

Tip carte: roman polițist

DESPRE AUTOR

Rodica Ojog-Brașoveanu a fost o scriitoare româncă de romane polițiste,  opera sa literară numărând 35 de romane și mai multe povestiri. A scris Cianură pentru un surâs, 320 de pisici negre, Anonima de miercuri, Necunoscuta din congelator, Spionaj la mănăstire, Plan diabolic, etc. 

DESPRE CARTE

De Rodica Ojog-Brașoveanu am citit până acum vreo 12 romane și încă de când i-am descoperit cărțile, a fost dragoste la prima lectură. Până atunci nu prea citisem nimic polițist și nici nu știam mare lucru despre această scriitoare româncă. Dar anii au trecut și numărul cărților citite s-au înmulțit, iar asta mă bucură foarte mult!

La baza acestei cărți stă o crimă ciudată, urmată de un întreg șir de evenimente care mai de care mai neobișnuite. Inginerul Trăilescu este ucis în mod brutal de un necunoscut, însă locuitorii comunei P. (loc ce  este intenționat păstrat anonim) îl bănuiesc de crimă pe un oarecare Damian.

Personajele sunt numeroase, de la frizerul comunei (Mișu Postolache), medicul (Morogan), Lia Georgescu, Vespasian Duma, Atena Dumitrescu, etc. Nu le voi enumera pe toate, însă trebuie să vă spun că în centrul romanului vor sta cei doi anchetatori principali, maiorul Minerva Tutovan și locotenentul Dobrescu. Cei doi alcătuiesc un cuplu profesional foarte bine construit și prezentat de scriitoare.

Toate personajele romanului sunt unice prin felul lor de a fi și există și o parte amuzantă a scriiturii. M-au amuzat unele secvențe, cum ar fi ascunderea într-un butoi cu varză a unuia dintre personaje și periplul altuia prin curțile vecinilor, periplu însoțit de atacul unui câine asupra pantalonilor săi și furia altui personaj.

Practic, cam în tot romanul personajele sunt obsedate de eventualul atentat al criminalului asupra vieții lor și fiecare găsește soluții pentru a rămâne în viață. Minerva este ca de obicei o femeie cu un simț acut al observației și cu o inteligență ieșită din comun. Nu ezită nicio secundă să îl înțepe pe Dobrescu, fostul său elev din cariera sa de profesor de matematică.

Este o carte ușor de citit, relaxantă, pe alocuri amuzantă și cu suficient suspans cât să te țină cu ochii lipiți de ea. Mi-a plăcut mult acest roman și chiar dacă nu îl pot considera cel mai bun roman al Rodicăi Ojog-Brașoveanu pe care eu l-am citit până acum, merită citit și vi-l recomand călduros! Vă aștept cu impresii după ce îl citiți!

CITATE

Responsabilul avusese toată viaţa idei strălucite. Nu ezită deci şi sări înăuntru. Zeama de varză se revărsă ştiinţific, în conformitate absolută cu principiul lui Arhimede.

Avea o figură agresivă, amănunt datorat nu atât trăsăturilor, dealtfel destul de incerte, cât expresiei de îngâmfare excesivă. În general, trecea neobservat. Dacă totuşi se discuta despre contabil — la cârciumă, în frizerie — referinţele sunau totdeauna la fel: „Face yoga! Un ceas înainte de masă, stă în cap!”. Cuvintele erau însoţite invariabil de acelaşi zâmbet de un echivoc caracteristic. Treaba amuza nespus.

Profesorul Munteanu o saluta cu reverenţă, Dunăreanu o ignora, Drojdioară însă nu se putea stăpâni să n‑o acosteze sub pretextele cele mai fanteziste tocmai pentru că ştia că îi e profund dezagreabil. N‑avea motive s‑o menajeze, căci şi‑o închipuia greu acceptând să bea în compania lui „una mică de apetit, trei baterii la gheaţă şi p‑ormă om mai vedea ce s‑o alege…” Interesul medicului veterinar viza doar pe prezenţii, eventualii ori virtualii parteneri de petrecere.

Minerva se dezlănțuie – Rodica Ojog-Brașoveanu (recenzie)

9_rodica-ojog-brasoveanu---minerva-se-dezlantuie

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 1974

Nota mea: 5/5

Tip carte: roman polițist

De Rodica Ojog-Brașoveanu, nu mai e nevoie să vă spun deja, am citit multe cărți și mereu sunt nerăbdătoare să mai citesc câte un roman de al său. Și asta pentru că îmi place mult cum scrie și mereu reușește să mă țină în priză și cu sufletul la gură. Personajul principal al cărții este maiorul Minerva Tutovan, fostă profesoară de matematică, poreclită și Samuraiul. Este o femeie dură, extrem de inteligentă, verticală și care reușește întotdeauna să deslușească mistere imposibil de rezolvat. O admir pentru simțul acut de observație și pentru viclenia de care dă dovadă întotdeauna.

Minerva îşi măsură contrariată subalternul:

— Ia ascultă, Dobrescule! Vorbeşti ca să nu adormi? S-a stricat cea­sul, s-a spart scrumiera… Chiar aşa stând lucrurile, s-ar fi folosit, până una alta, de o farfurie sau de o cutie de conserve goală, nu ar fi înşirat toată mizeria asta pe mobile. Hm! Totdeauna, dar totdeauna am considerat că elogiile nu sunt pedagogice. Amănuntul însă mai denotă şi altceva. Ce anume, Dobrescule? Dar mai repede, văd că-ţi place să stai la taclale.

Minerva Tutovan apare în 7 dintre cărțile Rodicăi Ojog-Brașoveanu, iar eu am citit până acum doar trei dintre ele, Spionaj la mănăstire, Plan diabolic și Minerva se dezlănțuie. Personajele ultimei cărți sunt numeroase, iar acțiunea destul de complicată. Mi-a plăcut foarte mult atmosfera de mister al romanului, dar și schimbul de replici între suspecții unor crime. La baza romanului stă un secret, iar Minerva își ia răspunderea de a-l rezolva cât mai repede. Într-un han se află mai mulți oaspeți, printre care și Minerva deghizată. Totul este bine și frumos, până unul dintre personaje este ucis, iar altele sunt atacate din senin…

— A! Mi-am amintit! Acum mi-am amintit! Omul ăsta locuieşte în­tr‑un bloc pe Bulevardul Ana Ipătescu. Am acolo o prietenă, Felicia, pe care o vizitez din când în când. Uşa la lift se deschide cu cheia sau cu o monedă de 15 bani. N-aveam mărunt, aşa că am aşteptat să mai urce cineva. Am urcat cu el. Cele câteva secunde cât am rămas singuri în ascensor mi s-au părut un veac. S-a uitat în treacăt la mine şi nu ştiu de ce m-a cuprins panica. Abia când a coborât am răsuflat uşurată.

(mai mult…)

« Older Entries