Autor: Rodica Ojog-Braşoveanu
Naționalitate: română
An apariție: 2000
Gen carte: ficțiune, povestiri
Număr pagini: 279
Nota goodreads: 4.12
Nota mea: 5/5
DESCRIERE
Viaţa nu e doar în roz. E în toate culorile. Şi dragostea la fel. Nici nu-ţi trece prin cap ce ar face oamenii pentru ea. Cum s-ar schimba. Cum ar minţi…Întâmplări cu oameni obişnuiţi în situaţii inedite, plecând de la poveşti de dragoste (sau mai degrabă anti-poveşti de dragoste), şiretlicuri, mici înşelăciuni – prozele scurte din acest volum sunt tot atâtea clipe de delectare purtând semnătura inegalabilei Rodica Ojog-Braşoveanu.
PĂREREA MEA
Anul 2020, deşi a fost un an cu multe suişuri şi coborâşuri, a fost încheiat, în materie de lectură, cu o carte absolut delicioasă. Înainte de a vă vorbi despre această carte, trebuie să menţionez că nu sunt la prima lectură a cărţilor scrise de Rodica Ojog-Braşoveanu şi că am citit mare parte dintre cărţile sale. Am citit Violeta din safe, Coşmar, O bombă pentru Revelion, Nopţi albe pentru Minerva, Minerva se dezlănţuie, Vulturul dincolo de cornul lunii, Să nu ne uităm la ceas.
De obicei eu fug de povestiri şi prefer romanele. Un fir epic mai vast, o acţiune mai complexă. Dar cele 16 povestiri din carte au fost absolut captivante, aşa ca am încheiat anul într-o notă literară aparte. Grasă şi proastă este o carte de povestiri, 16 la număr, şi este o carte potrivită pentru relaxare, vacanţă sau dacă doriţi să citiţi o carte altfel. Se citeşte foarte repede, are 279 de pagini (depinde de ediţie) şi m-a captivat de la început foarte tare. Ca teme, avem societatea, lumea, cuplul, relaţiile interumane, prostia, eşecul, etc. În centrul acţiunii stă aproape tot timpul femeia, fiinţa sublimă (între ghilimele) care este suprinsă de autoare în toată splendoarea ei. Ce este femeia? În ochii Rodicăi Ojog-Braşoveanu, aceasta este fie o eroină, fie o fiinţă sortită eşecului în viaţă.
Grasă şi proastă – ironie şi amuzament
Titlul mi s-a părut dur, însă cred că este investit cu o ironie acidă la adresa femeilor cu multe defecte. Cum ar fi ca, tu ca femeie, să fii şi grasă, şi proastă? Ar înseamna să ai cele mai jalnice defecte. Cel puţin asta vrea să sublinieze autoarea. Pe lângă ironia fină care se desprinde din cuprinsul acestor scurte povestiri, există şi mult umor. Nu puţine au fost paginile la care am râs copios. Ca stil, cartea abundă în descrieri fascinante şi umoristice.
Personajele sunt delicioase, majoritatea sunt femei, însă să ştiţi că nici bărbatul nu a scăpat ochiului atent al autoarei. Este şi el criticat, bineînţeles, şi surprins în mediul lui domestic. Numele unora dintre personaje descriu esenţa societăţii în care trăim şi sunt personaje simple, modeste (unele), dar şi cu apucături ciudate (altele).Coca, Daniela, Maricica, Didina, Lilica, Tamara, Felicia, Amalia, Antoaneta, Ghiocel sunt doar câteva nume cu rezonanţă din această colecţie de povestiri. Deşi personajele sunt foarte diferite, au ceva în comun: imaginea şi personalitatea femeii, privită din mai multe perspective.
Unele dintre personaje suspină după prima iubire, altele au parte de un destin care se va schimba într-un mod neaşteptat. Altora norocul le va surâde când se aşteaptă mai puţin, altele impresionează prin viclenie şi ridicol. Alte femei, aflate la vârsta a doua sau a treia, te impresionează pur şi simplu prin ridicol şi maniere ciudate. Cupluri aflate la apusul vieţii care suspină melancolic după tinereţe şi vigoare. Secrete de familie, trădări, iubiri neaşteptate şi gesturi ieşite din comun. Ar fi extrem de multe de zis despre aceste povestiri, însă imposibil de descris într-o scurtă recenzie.
De ce să citiţi cărţile Rodicăi Ojog-Braşoveanu?
Pentru că prezintă, sub un strat gros de umor, defectele unei societăţi aşa cum este ea, fără menajamente. Pentru că eşti captivat, surprins, dar şi amuzat, în acelaşi timp.
De ce să citiţi Grasă şi proastă?
Pentru că este o colecţie de povestiri amuzante, pline de ironie şi umor, care chiar merită citită. Dacă sunteţi ca mine, genul de cititor care fuge de povestiri, nu vă speriaţi. Chiar sunt povestiri pe care nu le veţi putea lăsa din mână aşa uşor. Eu i-am oferit 5 steluţe din 5 pe goodreads. Recomand călduros cartea şi vă aştept cu impresii.
CITATE
Ulterior avea să i-o reproşeze amarnic lui Mirel, adică la ce o mai trambalase pe trenuri şi o chemase de caraghioasă tocmai de la Bârlad, dacă ştia care e poziţia maică-sii, înainte de a-i fi dat bună ziua?Aştia te vor slugă la ei, pe viaţă, să-i tragi pe ăilalţi după tine…Se gândesc la fete, nu la fericirea ta.
Dacă cineva i-ar fi spus că, în fond, e într-o ureche, o babă ciufută şi insuportabilă, acceptată pentru că este o bogată în cel mai strict sens al cuvântului, s-ar fi distrat straşnic, râzând în guşa epilată hebdomadar de cosmeticiană.
Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu
Naționalitate: română
An apariție: 2004 (Editura Nemira)
Gen carte: ficțiune, roman polițist, mister
Număr pagini: 225
Nota mea: 5/5
Primită de la: Librăria online Târgul Cărții.ro
Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil + reducere)
PREZENTARE
O femeie, o fotografie, un anticariat. O imagine declanșează o poveste din alte vremuri.
Cine e personajul din portretul descoperit în magazinul de cărți vechi? O epocă apusă reînvie în romanul de atmosferă al Rodicăi Ojog-Brașoveanu.
La zeci de ani după întâmplări, în România postcomunistă, o femeie vrea să dezlege misterul în care e învăluită străina din fotografie.
PĂREREA MEA
Nu cred că mai este nevoie să vă spun că Rodica Ojog-Brașoveanu este una dintre autoarele mele preferate din România, pe care din păcate nu am descoperit-o decât acum câțiva ani. Scrie romane polițiste, pline de mister și dacă voi avea ocazia, îmi doresc să citesc tot ce a scris. Aici găsiți lista cu toate recenziile făcute de mine la cărțile sale.
Cu așteptări ridicate și cu mult entuziasm am pornit acum câteva zile în călătoria numită lectura unui alt roman scris de autoarea mea preferată, și anume, Coșmar. Are numai 225 de pagini și se citește relativ repede. O carte atât de subțirică, dar cu un subiect interesant și captivant. Nicio carte scrisă de această autoare pe care eu am citit-o nu m-a dezamăgit, așa că vă dați ușor seama că nici acum nu este cazul.
În linii mari, subiectul cărții se bazează pe descoperirea unuia dintre personaje a unor fotografii și scrisori care oferă informații mai mult decât bizare: Laura Florescu se regăsește în poze vechi și constată că a mai trăit cu ceva timp înainte. Întregul roman este un demers în a afla ce mister stă la baza acestei constatări și abia spre finalul romanului misterul este deslușit. Tema romanului este misterul, iar titlul face referire la momentele neobișnuite care îi vor marca Laurei viața. Cel mai mult mi-au plăcut la această carte modul de construire a personajelor și atmosfera inedită a cărții. Personaje românești, deosebite care prezintă o altfel de societate față de cea în care trăim noi acum. O societate mai simplă, în care personajele duc un trai decent sau dimpotrivă, mizer și plin de lipsuri.
Coșmar este genul de carte care te ține cu sufletul la gură și dacă aveți de gând la un moment dat să ghiciți care este misterul cărții, vă spun că șansele de a descoperi sunt aproape nule. Am luat în considerare mai multe ipoteze, dar nici una nu a fost nici măcar pe aproape de adevăr. Mi-a plăcut povestea Laurei, iar cele personaje nu fac nici ele excepție de la capitolul personaje interesante. Este surprinzător că în 200 și un pic de pagini autoarea adună numeroase personaje cu povești de viață diferite, dar care au multe în comun. Finalul cărții are din partea mea nota 10, la fel și dialogurile care alternează între ironie și umor. Pentru că da, Rodica Ojog-Brașoveanu pune în fiecare roman al său un umor negru delicios inconfundabil. (mai mult…)
Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu
Naționalitate: română
An apariție: 1999 (2015 la Editura Nemira)
Gen carte: ficțiune, mister, roman polițist
Număr pagini: 217
Nota mea: 5/5
Primită de la: Librăria online Târgul Cărții.ro
PREZENTARE
Un vizitator intră într-un magazin de antichități, lasă un aparat-capcană și se face nevăzut. Poliția afla pericolul, numai ca unul dintre angajați ia casetofonul la petrecerea de Anul Nou. Autoritățile au câteva ore sa descopere bomba. Începe o cursă nebună pentru viață. Misiunea trebuie să aibă succes. Cum se sfârșește goana pentru viață?
PĂREREA MEA
Este cartea cu numărul 13 scrisă de Rodica Ojog-Brașoveanu pe care eu o citesc și mulți dintre voi știți deja că este printre autoarele mele preferate. Ea m-a făcut să iubesc literatura polițistă și să îi caut cu ardoare cărțile. I-am descoperit cărțile prin 2012, când lucram la librărie și a fost suficientă prima carte ca să îmi placă( aceasta este Cianură pentru un surâs).
Aveam așteptări ridicate de la această carte și nu întâmplător am lăsat-o pentru perioada sărbătorilor (mai exact, de Crăciun). Este o carte minunată, cu o mulțime de personaje, care te relaxează și te amuză. Tema cărții este misterul, iar titlul se referă, după cum v-ați aștepta, la o bombă reală ce urmează să explodeze de Revelion. Practic întreg romanul urmărește traseul imaginar al acestei bombe care ajunge de la un personaj la altul.
Stilul cărții este accesibil, foarte plăcut, iar personajele sunt delicioase. Nu aș putea alege un singur personaj preferat, deoarece toate au farmecul lor. De la copii, adolescenți, tineri, bătrâni ciudați, toți sunt bine construiți. Nu pot omite limbajul hazliu al personajelor și cuvintele folosite de aceștia, momente în care am râs copios. De parcă autoarea nu vroia un roman chiar tragic, atâta timp cât nu uităm că era căutată o bombă ce va exploda în seara de Revelion. Printre personajele cărții se numără Andrei Gogan, un tânăr pe care nu l-am prea agreat. Dar cum era de așteptat, i-am adorat pe soții Miga, Șerbănică și Florence. Ea, o excentrică, iar el, un zgârcit notoriu.
Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu
Naționalitate: română
An apariție: 1986
Număr pagini: 254
Tip carte: roman polițist, mister
Nota mea: 5/5
Rodica Ojog-Brașoveanu este autoarea româncă a mai multor romane polițiste extrem de frumoase și interesante. Printre cărțile sale se numără Cutia cu nasturi; Stilet cu șampanie; Bună seara, Melania; Spionaj la mănăstire, Plan diabolic, Minerva se dezlănțuie, etc.
Dintre toate romanele acestei autoare (peste 30) am citit vreo 12 până acum. Ca să nu le scriu pe toate, vă spun că le găsiți listate aici. Dintre toate acestea cel mai mult mi-au plăcut cele 6 romane din seria Melania Lupu și Răzbunarea sluților.
Romanele polițiste scrise de Rodica Ojog-Brașoveanu sunt asemănătoare cu cele ale Agathei Christie și vreau să vă spun că m-am îndrăgostit de stilul său literar de la prima carte citită. (Cianură pentru un surâs). Până să fac cunoștință cu cărțile sale nu prea citisem mai nimic polițist și eram sceptică că o să găsesc cărți de acest gen care mă vor face să nu mai dorm noaptea. Ei bine, asta am pățit la toate cele 12 romane scrise de autoarea româncă de romane pline de mister și acțiune.
Violeta din safe are ca temă principală tot misterul, cu ajutorul căruia scriitoarea dă viață unor pagini foarte vii. Mi s-a părut foarte interesantă această și mi-a plăcut extrem de mult. Titlul este un fel de măr al discordiei, violeta (floarea) generând tot felul de întrebări și nedumeriri. Nu lipsesc descrierile pline de umor care se împletesc armonios cu suspansul și evenimentele imprevizibile.
Personajele sunt unice, imprevizibile și cu o viață din ce în ce mai complicată. Dan și Adriana sunt doi tineri naivi și îndrăgostiți care ajung martori în probleme legate de spionaj și crime. De aici până la răpiri și planuri ucigașe nu mai este decât un pas. Aceste roman m-a captivat total și parcă abia așteptat să revin la el ca să văd ce se întâmplă la final. În alt plan, maiorul Minerva Tutovan și locotenentul Dobrescu formează o echipă perspicace ce au misiunea de rezolva enigme ce par fără soluție. Alte personaje sunt Vlad Calotă, Cati, Mary, Nina Mihai, doctorul Radian, Matilda Mantu, etc. (mai mult…)
Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu
Naționalitate: română
An apariție: 2007
Nota mea: 5/5
Tip carte: roman polițist
DESPRE AUTOR
Rodica Ojog-Brașoveanu a fost o scriitoare româncă de romane polițiste, opera sa literară numărând 35 de romane și mai multe povestiri. A scris Cianură pentru un surâs, 320 de pisici negre, Anonima de miercuri, Necunoscuta din congelator, Spionaj la mănăstire, Plan diabolic, etc.
DESPRE CARTE
De Rodica Ojog-Brașoveanu am citit până acum vreo 12 romane și încă de când i-am descoperit cărțile, a fost dragoste la prima lectură. Până atunci nu prea citisem nimic polițist și nici nu știam mare lucru despre această scriitoare româncă. Dar anii au trecut și numărul cărților citite s-au înmulțit, iar asta mă bucură foarte mult!
La baza acestei cărți stă o crimă ciudată, urmată de un întreg șir de evenimente care mai de care mai neobișnuite. Inginerul Trăilescu este ucis în mod brutal de un necunoscut, însă locuitorii comunei P. (loc ce este intenționat păstrat anonim) îl bănuiesc de crimă pe un oarecare Damian.
Personajele sunt numeroase, de la frizerul comunei (Mișu Postolache), medicul (Morogan), Lia Georgescu, Vespasian Duma, Atena Dumitrescu, etc. Nu le voi enumera pe toate, însă trebuie să vă spun că în centrul romanului vor sta cei doi anchetatori principali, maiorul Minerva Tutovan și locotenentul Dobrescu. Cei doi alcătuiesc un cuplu profesional foarte bine construit și prezentat de scriitoare.
Toate personajele romanului sunt unice prin felul lor de a fi și există și o parte amuzantă a scriiturii. M-au amuzat unele secvențe, cum ar fi ascunderea într-un butoi cu varză a unuia dintre personaje și periplul altuia prin curțile vecinilor, periplu însoțit de atacul unui câine asupra pantalonilor săi și furia altui personaj.
Practic, cam în tot romanul personajele sunt obsedate de eventualul atentat al criminalului asupra vieții lor și fiecare găsește soluții pentru a rămâne în viață. Minerva este ca de obicei o femeie cu un simț acut al observației și cu o inteligență ieșită din comun. Nu ezită nicio secundă să îl înțepe pe Dobrescu, fostul său elev din cariera sa de profesor de matematică.
Este o carte ușor de citit, relaxantă, pe alocuri amuzantă și cu suficient suspans cât să te țină cu ochii lipiți de ea. Mi-a plăcut mult acest roman și chiar dacă nu îl pot considera cel mai bun roman al Rodicăi Ojog-Brașoveanu pe care eu l-am citit până acum, merită citit și vi-l recomand călduros! Vă aștept cu impresii după ce îl citiți!
CITATE
Responsabilul avusese toată viaţa idei strălucite. Nu ezită deci şi sări înăuntru. Zeama de varză se revărsă ştiinţific, în conformitate absolută cu principiul lui Arhimede.
Avea o figură agresivă, amănunt datorat nu atât trăsăturilor, dealtfel destul de incerte, cât expresiei de îngâmfare excesivă. În general, trecea neobservat. Dacă totuşi se discuta despre contabil — la cârciumă, în frizerie — referinţele sunau totdeauna la fel: „Face yoga! Un ceas înainte de masă, stă în cap!”. Cuvintele erau însoţite invariabil de acelaşi zâmbet de un echivoc caracteristic. Treaba amuza nespus.
Profesorul Munteanu o saluta cu reverenţă, Dunăreanu o ignora, Drojdioară însă nu se putea stăpâni să n‑o acosteze sub pretextele cele mai fanteziste tocmai pentru că ştia că îi e profund dezagreabil. N‑avea motive s‑o menajeze, căci şi‑o închipuia greu acceptând să bea în compania lui „una mică de apetit, trei baterii la gheaţă şi p‑ormă om mai vedea ce s‑o alege…” Interesul medicului veterinar viza doar pe prezenţii, eventualii ori virtualii parteneri de petrecere.