Currently Browsing: Roman politist

Cine l-a ucis pe Roger Ackroyd – Agatha Christie (recenzie)

Autor: Agatha Christie

Naționalitate: britanica

An apariție: 1926 (2016 la Editura Rao)

Gen carte: roman poliţist, mister, ficţiune

Titlu original: The Murder of Roger Ackroyd

Număr pagini:  256

Nota goodreads: 4.24

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Poirot este chemat să investigheze uciderea lui Roger Ackroyd, un bărbat cu o poveste interesantă. El o curta pe doamna Ferrars, o văduvă bogată, care murise de curând în mod suspect, sinucigându-se cu o supradoză. Pentru a rezolva misterul uciderii lui Roger Ackroyd, Poirot îşi dă seama că trebuie să cerceteze mult mai adânc circumstanţele decesului doamnei Ferrars.

PĂREREA MEA

Acest roman a fost tradus în limba română în mai multe ediţii şi sub mai multe denumiri (Uciderea lui Roger Ackroyd, Asasinarea lui Roger Acroyd, etc.), însă trebuie să ştiţi că este fix acelaşi roman, cu acelaşi conţinut. De la Agatha Christie am citit multe romane (cred că în jur de 15, dacă nu mai multe) şi o parte dintre ele mi-au plăcut super mult. Într-un articol viitor voi face o listă cu romanele scrise de Christie pe care eu le-am citit şi merită recomandate cititorilor.Cum probabil vă aşteptaţi, din carte nu putea să lipsească faimosul detectiv belgian Hercule Poirot. Nu pot să zic că este cea mai oau carte citită de la Agatha Christie, însă este potrivită pentru relaxare, pentru un weekend liniştit sau dacă vreţi să ieşiţi din reading slump. În luna octombrie am citit doar 2 cărţi, însă sper ca în această lună să îmi mai revin puţin. Slabe şanse să ajung iar la 6-7 cărţi în noiembrie, dar e bine să citeşti măcar puţin.

Prin urmare, cuvintele dumneavoastră au urmărit să smulgă o mărturisire de la un criminal necunoscut, nu-i aşa?

(mai mult…)

Misterul Trenului Albastru – Agatha Christie (recenzie)

18033441_1554022397950805_3208505921081228975_n

Autor: Agatha Christie

Naționalitate: britanică

Titlu original: The Mystery of the Blue Train

An apariție: 1982 (2015 la Editura Rao)

Gen carte: roman polițist, mister

Număr pagini: 304

Nota mea: 5/5

Primită de la: Librăria online Târgul Cărții.ro

Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil + reducere)

PREZENTARE

Când luxosul Tren Albastru soseşte la Nisa, însoţitorul de tren încearcă să o trezească pe Ruth Kettering din somnul ei profund. Însă acest lucru nu se va mai întâmpla niciodată – o lovitură puternică a ucis-o pe moştenitoarea unei averi uriaşe. Mai mult, preţioasele şi faimoasele ei rubine au dispărut. Poirot nu are alt punct de plecare decât zvonul că un bărbat misterios a fost zărit în apropierea compartimentului, şi bănuielile cad asupra soţului înstrăinat al lui Ruth, Derek Kettering, cel care ar fi avut cel mai mult de câştigat din decesul soţiei lui. Totuşi, Poirot nu este prea convins de această variantă, căci viaţa lui Ruth are prea multe secrete mortale, care încep să iasă la iveală rând pe rând… Mai mult decât oricare dintre contemporanii săi, pe parcursul carierei Agatha Christie a utilizat “străinătatea” drept fundal pentru acţiunea din romanele sale. 

PĂREREA MEA

Acest roman este cartea cu nr. 17 scrisă de Agatha Christie pe care eu am citit-o și ca să nu vă înșir aici lista cu toate cărțile, voi pune lista la finalul recenziei. Agatha Christie are atât de multe romane și povestiri, încât niciodată nu te poți lăuda că ai citit suficiente. Revenind la romanul Misterul Trenului Albastru, aflați că l-am ales de pe site-ul librăriei online Târgul Cărții.ro, iar prietenii de acolo au fost super drăguți și l-au trimit pentru recenzie.

Știți deja că eu o iubesc pe Christie, la fel de mult cum o iubesc pe doamna romanului polițist românesc, Rodica Ojog-Brașoveanu. Am regăsit un stil atractiv, captivant, încărcat de mister pe care l-aș recomanda oricui, indiferent de vârstă. Titlul cărții ne oferă indicii despre faptul că un anume Tren Albastru cu care circulă cei din lumea bună va ascunde un mister ce trebuie sub orice formă deslușit. Și cine credeți voi că este cel care va descoperi întreaga tărășenie? Cine altul decât cel mai iubit detectiv din literatura britanică, belgianul Hercule Poirot?

Sunt multe romane ale Agathei Christie mult mai mult cunoscute, iar eu de acesta nu auzisem până să îl primesc. Cumva aveam oarece rețineri că ar fi atât de bine reușit, cum sunt alte cărți care mie mi-au plăcut (Moarte pe Nil sau 13 la cină). Dar nu, este un roman foarte bun care nu merită mai puțin de 5/5 steluțe. Tema cărții este misterul și încercarea de a descoperi cine a ucis-o pe Ruth Kettering. Să fie soțul, amantul sau un străin care a pus ochii pe bijuteriile sale? Am încercat aproape de finalul romanului să fac un exercițiu de imaginație și să descopăr cine e adevăratul ucigaș. Am bănuit câteva personaje, dar nu…nu l-am ghicit. Agatha Christie este genul de scriitoare care te momește câte puțin, îți oferă o groază de indicii, dar îți este greu să ghicești ce îți rezervă la final.

Personajele cărții sunt numeroase, captivante, unele chiar puțin enervante, deoarece nu știi ce ascund de fapt. Ruth și Katherine au fost preferatele mele, iar partea masculină nu pot spune că a fost mai prejos, mai ales domnul Aldin. Este o carte extraordinară despre care poți spune foarte multe, dar asta ar înseamna să spui prea mult. Așadar, dacă ați mai citit cărți de Christie și v-au plăcut, vă recomand și acest roman cu mult drag! Este o carte ideală dacă doriți o lectură antrenantă pe care nu mai vrei să o lași din mână.

CITATE

Vedeți dumneavoastră, el lucrează în spatele scenei. Dar e cineva sus-pus. De lucrul ăsta suntem siguri. Nu face parte din lumea infractorilor. 

Viața e ca un tren. Merge mai departe. Și e bine că se întâmplă așa.

Un omuleț cu chip de șobolan. Un bărbat, care nu ar putea ieși vreodată în evidență sau care nu s-ar putea remarca în vreun domeniu. Și totuși, privitorul s-ar fi înșelat dacă ar fi tras o astfel de concluzie. Pentru că acest bărbat, așa neînsemnat și neremarcabil cum părea, juca un rol proeminent în destinele lumii. Într-un regat unde domneau șobolanii, el era regele. 

Mai jos aveți o listă cu recenzii pentru cărțile Agathei Christie:

Nopți albe pentru Minerva – Rodica Ojog-Brașoveanu (recenzie)

17_rodica-ojog-brasoveanu---nopti-albe-pentru-minerva

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 2007

Nota mea: 5/5

Tip carte: roman polițist

DESPRE AUTOR

Rodica Ojog-Brașoveanu a fost o scriitoare româncă de romane polițiste,  opera sa literară numărând 35 de romane și mai multe povestiri. A scris Cianură pentru un surâs, 320 de pisici negre, Anonima de miercuri, Necunoscuta din congelator, Spionaj la mănăstire, Plan diabolic, etc. 

DESPRE CARTE

De Rodica Ojog-Brașoveanu am citit până acum vreo 12 romane și încă de când i-am descoperit cărțile, a fost dragoste la prima lectură. Până atunci nu prea citisem nimic polițist și nici nu știam mare lucru despre această scriitoare româncă. Dar anii au trecut și numărul cărților citite s-au înmulțit, iar asta mă bucură foarte mult!

La baza acestei cărți stă o crimă ciudată, urmată de un întreg șir de evenimente care mai de care mai neobișnuite. Inginerul Trăilescu este ucis în mod brutal de un necunoscut, însă locuitorii comunei P. (loc ce  este intenționat păstrat anonim) îl bănuiesc de crimă pe un oarecare Damian.

Personajele sunt numeroase, de la frizerul comunei (Mișu Postolache), medicul (Morogan), Lia Georgescu, Vespasian Duma, Atena Dumitrescu, etc. Nu le voi enumera pe toate, însă trebuie să vă spun că în centrul romanului vor sta cei doi anchetatori principali, maiorul Minerva Tutovan și locotenentul Dobrescu. Cei doi alcătuiesc un cuplu profesional foarte bine construit și prezentat de scriitoare.

Toate personajele romanului sunt unice prin felul lor de a fi și există și o parte amuzantă a scriiturii. M-au amuzat unele secvențe, cum ar fi ascunderea într-un butoi cu varză a unuia dintre personaje și periplul altuia prin curțile vecinilor, periplu însoțit de atacul unui câine asupra pantalonilor săi și furia altui personaj.

Practic, cam în tot romanul personajele sunt obsedate de eventualul atentat al criminalului asupra vieții lor și fiecare găsește soluții pentru a rămâne în viață. Minerva este ca de obicei o femeie cu un simț acut al observației și cu o inteligență ieșită din comun. Nu ezită nicio secundă să îl înțepe pe Dobrescu, fostul său elev din cariera sa de profesor de matematică.

Este o carte ușor de citit, relaxantă, pe alocuri amuzantă și cu suficient suspans cât să te țină cu ochii lipiți de ea. Mi-a plăcut mult acest roman și chiar dacă nu îl pot considera cel mai bun roman al Rodicăi Ojog-Brașoveanu pe care eu l-am citit până acum, merită citit și vi-l recomand călduros! Vă aștept cu impresii după ce îl citiți!

CITATE

Responsabilul avusese toată viaţa idei strălucite. Nu ezită deci şi sări înăuntru. Zeama de varză se revărsă ştiinţific, în conformitate absolută cu principiul lui Arhimede.

Avea o figură agresivă, amănunt datorat nu atât trăsăturilor, dealtfel destul de incerte, cât expresiei de îngâmfare excesivă. În general, trecea neobservat. Dacă totuşi se discuta despre contabil — la cârciumă, în frizerie — referinţele sunau totdeauna la fel: „Face yoga! Un ceas înainte de masă, stă în cap!”. Cuvintele erau însoţite invariabil de acelaşi zâmbet de un echivoc caracteristic. Treaba amuza nespus.

Profesorul Munteanu o saluta cu reverenţă, Dunăreanu o ignora, Drojdioară însă nu se putea stăpâni să n‑o acosteze sub pretextele cele mai fanteziste tocmai pentru că ştia că îi e profund dezagreabil. N‑avea motive s‑o menajeze, căci şi‑o închipuia greu acceptând să bea în compania lui „una mică de apetit, trei baterii la gheaţă şi p‑ormă om mai vedea ce s‑o alege…” Interesul medicului veterinar viza doar pe prezenţii, eventualii ori virtualii parteneri de petrecere.

Spionaj la mănăstire – Rodica Ojog-Brașoveanu (recenzie)

40004_73054

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 2007

Gen carte: mister, ficțiune, roman polițist

Nota mea: 5/5

Alte cărți de aceeași autoare: Bună seara, Melania!, Cianură pentru un surâs, Dispariția statuii din parc, Anonima de miercuri

Înainte de toate trebuie să vă spun că nu puteam să aleg o carte mai palpitantă pentru acest final de an, decât o carte scrisă de marea doamnă a romanelor polițiste românești, Rodica Ojog-Brașoveanu. Vă spuneam într-o altă postare că abia de vreun an de zile mi-am descoperit pasiunea pentru scrierile polițiste și acest lucru se datorează celor două mari scriitoare dragi inimii mele, Agatha Christie și Rodica Ojog-Brașoveanu.

Timpul a trecut și pot să mă laud că am citit câteva romane ale lor. Nicio carte a celor două scriitoare nu m-a dezamăgit ci, dimpotrivă, toate au reușit să mă țină cu sufletul la gură.Nu ar trebui să îl uit nici pe Arthur Conan Doyle, creatorul lui Sherlock Holmes, care are și el câteva cărți polițiste deosebite.

Revenind la cartea de care vreau să vă vorbesc, Spionaj la mănăstire, aflați că în prim plan se află  maiorul Minerva Tutovan, femeia de oțel care nu lasă niciun detaliu nedescoperit. Față de cum ne obișnuia Rodica Ojog-Brașoveanu, de această dată locul unei crime este la o mănăstire. Un savant, profesorul Lucaci, este ucis. Făcuse o descoperire științifică care a stârnit multă vâlvă. Fiecare musafir al locului cu pricina devine brusc suspect și nu o să vă vină să credeți cine își va lua o altă identitate și se va strecura printre ei.

Cât am citit cartea, am stat mereu cu sufletul la gură, încercând să ghicesc cine este adevăratul criminal. Dar niciodată nu mi-aș fi imaginat că adevăratul criminal este cel descoperit la final. Spre final, acțiunea cărții se amplifică cumplit și trebuie să fii foarte atent să descoperi cât mai multe indicii în legătură cu acestă crimă.

Rodica Ojog-Brașoveanu se joacă pur și simplu cu mintea cititorului, dându-i câte un indiciu care nu îl lămurește, ci îl face și mai confuz. Cel puțin, așa mi s-a întâmplat mie. Minerva Tutovan este un personaj cu o minte logica, sclipitoare și este foarte bine construit. Despre cât de mult mi-a plăcut această carte aș putea să vă povestesc o lună de acum încolo, că tot nu aș epuiza toate ideile. Așa că mai bine vă las pe voi să citiți și să reveniți cu o părere sinceră.

Recomand cartea tuturor celor pasionați de cărți polițiste, suspans și multă acțiune.

CITATE

— Nu, băiete. Era prea îngrozită. Mă asculţi? Avem puţin timp la dispoziţie. Crima este evidentă. Cineva s‑a strecurat în odaie şi a ucis‑o în timp ce dormea. Arma — andreaua de croşetat — putea să şi‑o procure lesne. Majoritatea călugărilor de aici au asemenea instrumente STAS evident, deci fără putinţă de individualizare.

Pictorul Zamfirescu îşi propti coatele în pervazul ferestrei. Vremea se stricase pe neaşteptate. Vântul îngrămădise norii, nu moi, grei de apă, ci vineţii, reci, bulgăroşi. Era frig. Zamfirescu se înfioră în haina subţire. Îşi simţea degetele îngheţate, oase fără carne. Pupilele i se dilatară brusc. Alungă răsuflarea caldă de pe sticlă cu dosul palmei. Cineva aluneca pe lângă cerdac, de‑a lungul zidului, apoi umbra rămase acolo, lipită de stâlpul de lemn. Pictorul suflă în lampă şi se întoarse la fereastră.

Mai apreciez şi manierele dumneavoastră. Sunteţi o persoană surprinzător de bine cres­cută. Mă întreb dacă este o însuşire de breaslă, ori pur şi simplu am avut noroc.

Femeia mai întârzie puţin, emiţând consideraţii asupra fenomenului infracţional în general şi din bloc în special (Vasileasca lasă apa să curgă, Popovicii au pus monopol pe uscătorie, puştiul Cuculeştilor se trage toată ziua cu liftul etc), apoi pleacă condusă până la uşă de inginer.

Omul de la capătul firului – Rodica Ojog-Brașoveanu (recenzie)

 

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

Gen carte: ficțiune, mister, roman polițist

An apariție: 2007

Nota mea: 5/5

Alte cărți de aceeași autoareCianură pentru un surâs320 de pisici negre   Bună seara, Melania , Anonima de miercuri

PREZENTARE

Apoi, dintr-o dată, pentru câteva clipe avu senzația că e singur. Umbra neagră nu i se mai încurca în picioare, nu-i mai ardea tălpile. Nu-i mai simțea răsuflarea fierbinte în ceafă. Și începu să râdă. Un hohot demențial, ce se prelingea pe zidurile oarbe.
Umbra se lipi de copac. Revolverul strălucea rece, în întuneric. Fixă amortizorul și ridică brațul. Silueta lui Pascu se frânse brusc, prăbușindu-se pe trotuar.

PĂREREA MEA

Toate cărțile citite de mine până acum ce aparțin Rodicăi Ojog-Brașoveanu  mi-au lăsat în suflet o senzație de nedescris. Imagini clare, mult suspans, personaje care te îndeamnă să ți le imaginezi în mii de ipostaze. Scene sau replici amuzante care te fac sa nu mai lași cartea din mână. Așa scrie Rodica Ojog-Brașoveanu. Simplu, frumos și atractiv. Să mai zic ca mai am peste 20 de cărți ale sale ce așteaptă să fie citite?

Revenind la romanul despre care vroiam să vă vorbesc, Omul de la capătul firului, aflați că este un roman ușurel și cu un stil simpatic. Personajul principal este maiorul Minerva Tutovan, fostă profesoară de matematică care are o inteligență și un spirit de observație extrem de ascuțite. Ea și locotenentul Dobrescu, fost elev al său, formează un cuplu de investigații abil și cu un farmec  aparte.

Vă spun de pe acum că, dacă veți citi romanul, nici prin gând nu vă va  trece cine este adevăratul impostor și cine i-a ucis pe cei trei falși ingineri. Multe dintre personajele cărții nu au decât un rol de umplutură, deși la început ni se lasă impresia că joacă un rol extrem de important.Finalul este neașteptat și te lasă cu ideea că dacă ar fi să mai citești o dată cartea, chiar ai citi-o.

De ce? Pentru că mie, cel puțin, au fost indicii care mi-au scăpat și la un moment dat acțiunea devenise prea alertă, iar detaliile într-un număr din ce în ce mai mare.Este o carte de suspans, excelentă într-o după amiază de duminică, ultima din luna noiembrie 2014. Recomand să citiți cartea și să reveniți cu o părere!

CITATE

Cadavrul zăcea nemişcat pe trotuar aşa cum îl surprinsese moartea. Minerva Tutovan străpunse cordonul de poliţişti care asigura ordinea şi îngenunche lângă victimă. Un om tânăr, în jur de 30 de ani, cu figură oacheşă.