Autor: Natsuo Kirino
Naționalitate: japoneză
An apariție: 2008
Număr pagini: 254
Titlu original: 女神記
Nota mea: 5/5
Primită de la: librăria online Libmag
Puteți găsi cartea AICI
PREZENTARE
Departe, la sud de Honshu, se găsește insula cea mai apropiată de răsărit din arhipelag. Locuitorii ei se supun asprimii vieții și regulilor insulei. Nu însă și Namima, o fetiță care află mai întâii cu uimire că sora ei avea să devină Mare Preoteasă, iar apoi cu groaza ca ea însăși urmează să fie miko pe tărâmul întunericului. La șaisprezece ani, când reușește să fugă de pe insulă, crezându-se în sfârșit fericită și la adăpost de orice cruzime, soțul ei o ucide, iar spiritul Namimei ajunge în locul unde se adună toți cei care mor neîmpăcați, plini de regrete. I se deschide – și ni se deschide – astfel poarta către mit, căci o va sluji acolo chiar pe Izanami, zeița lumii adâncurilor, ea însăși un destin în care iubirea feroce se împletește cu răzbunarea amară. Teșind firele unor povești despre viață și moarte, întuneric și lumina, yin si yang, Cronica zeiței aduce alături sensuri ale iubirii omenești și avataruri ale unor iubiri avându-i că eroi pe zei.
PĂREREA MEA
Am primit un exemplar al acestei cărți de la prietenii mei de la Libmag, o librărie recent înființată și vreau să le mulțumesc încă o dată. Nu țin minte să mai fi citit până acum vreo altă carte scrisă de un autor japonez, așa că pentru mine lectura Cronicii zeiței a fost o surpriză, o provocare și o nouă experiență. Este o carte destul de scurtă (254 pagini), se citește destul de repede și te ține cu sufletul la gură. Îmi este greu să identific o temă principală, deoarece sunt mai multe elemente care conduc la ideea mai multor teme. Sunt prezentate atât statutul femeii în societate, cât și relațiile de dragoste/familie, dar și anumite mituri. Spre exemplu, Marea Preoteasă era un statut pe care doar anumite femei le dețineau, iar femeilor le erau interzise foarte multe lucruri. Dacă veți citi cartea, veți afla la ce mă refer. Titlul cărții se referă la personajul feminin principal al cărții, la Namima, fata dintre valuri, care este o miko (miko= fecioară care își dedică viața divinității). (mai mult…)