Autor: Lauren Oliver
Naționalitate: americană
Titlu original: Delirium
An apariție: 2011 (2014 la Editura Nemira)
Gen carte: distopie, fantasy, roman de dragoste, young adult
Număr pagini: 441
Nota mea: 5/5
Serie: da (primul volum din trilogia Delirium)
Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil)
PREZENTARE
Se spune ca leacul iubirii mă va face fericită pe veci.
și întotdeauna am crezut asta.
Până acum.
Acum totul s-a schimbat.
Acum aș prefera să mă infectez cu iubire fie și numai o fracțiune de secundă decât să trăiesc o sută de ani în minciună.
PĂREREA MEA
Din categoria distopiilor am mai citit până acum romanul 1984 a lui George Orwell, Zona zero de Lavinia Călina și Fata cu toate darurile, de M. R. Carey. Fiecare a fost unică în felul ei și mi-a plăcut cum societatea distopică prinde contur treptat. Romanul Delirium este primul volum din trilogia cu același nume și am ales să o citesc în urma unei provocări de pe un grup de carte. Am început cartea fără să știu prea multe despre ea și am descoperit surprinsă că promite foarte mult. Stilul cărții este accesibil, am citit-o în 2 zile și chiar dacă are 441 de pagini, nu este cazul să vă speriați de dimensiunile sale. Este o carte plină de acțiune și mister care nu te lasă nicio secundă să te plictisești.
Tema cărții este fantastică și se referă la distrugerea celui mai pur sentiment de care omul este capabil și anume, iubirea. Titlul se referă presupusa boală a iubirii, la amor deliria nervosa, o denumire ce reflectă o afecțiune gravă care poate cauza în final moartea. Ideea de la baza cărții constă în faptul că pentru a nu contracta această boală, omul trebuie să fie operat la vârsta majoratului. Își pierde o parte din amintiri, din sentimente și practic ajunge ca o legumă fără emoții. Poveștile de dragoste sunt condamnate și poți să fii închis sau ucis pentru că ai nutrit gesturi afectuoase față de altcineva.
Personajele cărții sunt destul de numeroase, iar în centru îi avem pe Lena, Hana și Alex, trei tineri care vor trece pe parcursul romanului prin multe peripeții. Lena este personajul feminin principal al cărții și preferata mea. Este curajoasă, are un suflet minunat și luptă pentru țelurile sale. Alex este și el simpatic, dar parcă nu a fost la fel de bine conturat ca Lena. Pe Hana, prietena din copilărie a Lenei, am simpatizat-o mai puțin, pentru că există un anume contrast între ele.
Conflictul cărții este bine la punct și cel mai mare regret al meu a fost finalul cărții, deoarece mă așteptam să mai conțină măcar câteva pagini! Mi-a plăcut cartea enorm, mi-au plăcut personajele și toată intriga construită în jurul sentimentului de iubire. Această idee mi se pare minunată și nu mă așteptam să fie atât de bine explorată de autoare. Așadar, dacă v-am convins că merită să citiți cartea, vă mai zic că este recomandată în special iubitorilor de fantasy și celor care adoră distopiile! În mod normal nu știu dacă aș fi citit cartea, dar provocarea de a o citi a venit la țanc. Vă aștept cu impresii și abia aștept să citesc al doilea volum al trilogiei, Pandemonium.
CITATE
Se spune că tratamentul îți conferă fericire, dar îmi dau seama acum că nu despre asta e vorba, că niciodată n-a fost vorba despre asta. Tot ce-ți oferă presupusa terapie „magică” este frica, frica de durere, frica de suferință, o frică exacerbată, ce te obligă să duci o existență oarbă, anostă și înspăimântătoare.
Nu privesc înapoi nici măcar o dată până ajung la poarta casei. Străzile sunt deja pustii și tăcute, iar noaptea se lasă deasupra noastră, ca o îmbrățișare caldă. Este momentul stingerii, care ne obligă să rămânem la adăpostul și siguranța locuințelor noastre.
Mai sunt doar nouăzeci și cinci de zile, apoi voi deveni imună la această boală cumplită. Am emoții, firește. Mă întreb dacă simți ceva în timpul operației. Abia aștept să scap. E greu să-ți păstrezi răbdarea. E greu să nu te lași copleșit de temeri câtă vreme nu ești vindecat, deși deliria nu m-a „atacat” încă.
Sunt totuși îngrijorată. Se spune că în trecut, mânați de dragoste, oamenii cădeau pradă nebuniei. Este o tragedie. Cartea tăcerii ne relatează însă poveștile celor care au murit din cauza iubirii pierdute sau a uneia pe care n-au găsit-o niciodată și asta mă înspăimântă cel mai tare.
Cel mai cumplit lucru dintre toate: dragostea ucide fie că i-ai căzut sau nu în mreje.
Autor: M. R. Carey
Naționalitate: britanică
Titlu original: The Girl With All The Gifts
An apariție: 2014 (în 2016 la Editura Nemira)
Gen carte: roman, ficțiune, thriller, distopie
Serie: nu
Număr pagini: 412
Nota mea: 5/5
PREZENTARE
Plin de emoție și captivant de la prima pagina pana la final, Fata cu toate darurile este cel mai puternic thriller distopic pe care îl veți citi anul acesta.
Melanie este o fata foarte speciala. Dr. Caldwell o numește „micul nostru geniu“.
În fiecare dimineață, Melanie așteaptă cuminte în propria celula să fie luată și dusă la clasa ei. Atunci când Sergentul Parks vine după ea, arma lui este întotdeauna încărcată și îndreptată spre ea cât timp doi dintre oamenii lui o imobilizează într-un scaun special. Ea nu crede ca oamenii o plac prea mult. Glumește cu ei ca nu ii musca, dar ei nu rad deloc.
Melanie iubește școala. Adora să învețe despre adunări și silabe și despre lumea care exista în afara clasei și a celulelor în care trăiesc copiii. Câteodată ea ii povestește învățătoarei favorite toate visurile pe care le are pentru când va creste mare și va explora lumea. Melanie nu știe de ce asta o întristează atât de mult pe domnișoara Justineau.
„Cel mai bun roman pe care l-am citit tot anul. Un thriller distopic cu o inima reala, sângerândă. Recomand. Recomand. Recomand.“
PĂREREA MEA
Mă tot gândesc de câteva zile cum să încep această recenzie, pentru că s-ar putea să nu pot scrie atât de bine despre această carte încât să înțelegeți despre ce e vorba. Sau să nu îmi pot prezenta atât de bine impresiile. Am primit un exemplar de la Editura Nemira și aveam așteptări ridicate de la această carte, deoarece mai peste tot am citit numai impresii pozitive. Multe despre subiectul cărții nu știam, dar eram sigură că va fi o carte pe care nu o poți lăsa din mână.
Așteptările mele nu au fost înșelate și am citit-o în 2 zile, iar faptul că eram încă în vacanță m-a avantajat enorm. Cartea este un thriller distopic cu o acțiune extrem de bine pusă la punct și alertă. Tema cărții este una fantastică, iar titlul ne prezintă unul dintre personaje, pe Melanie, care are niște aptitudini speciale. Într-o societate distrusă de un virus puternic, flămânzii (un fel de zombie) sunt cei care extermină și distrug omenirea. În urma unui experiment la care participă o adevărată echipă, se descoperă că unele persoane atacate de virus sunt mai rezistente și nu se vor transforma ca majoritatea, ci își vor păstra gândirea sau reflexele.
Stilul cărții este accesibil, am citit-o repede și toată acțiunea te prinde încă de la prima pagină. Personajele sunt numeroase, iar unele dintre ele mi-au plăcut mult. Prima dată am admirat-o pe Melanie, o fetiță-flămând demnă de toată lauda: este inteligentă și empatizează foarte bine cu cei din jur. Un alt personaj care mi-a plăcut este Helen Justineau, profesoara care îi învață pe elevi diferite chestii și îi ajută să își dezvolte inteligența. De Sergentul Parks nu prea mi-a plăcut la început, dar apoi mi-am schimbat părerea despre el. Pe doamna doctor Caldwell am antipatizat-o cam tot romanul. De ce spun toate astea, veți afla atunci când citiți romanul. (mai mult…)