Delirium – Lauren Oliver (recenzie)

Autor: Lauren Oliver

Naționalitate: americană

Titlu original: Delirium

An apariție: 2011 (2014 la Editura Nemira)

Gen carte: distopie, fantasy, roman de dragoste, young adult

Număr pagini: 441

Nota mea: 5/5

Serie: da (primul volum din trilogia Delirium)

Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil)

PREZENTARE

Se spune ca leacul iubirii mă va face fericită pe veci.
și întotdeauna am crezut asta.
Până acum.
Acum totul s-a schimbat.
Acum aș prefera să mă infectez cu iubire fie și numai o fracțiune de secundă decât să trăiesc o sută de ani în minciună.

PĂREREA MEA

Din categoria distopiilor am mai citit până acum romanul 1984 a lui George Orwell, Zona zero de Lavinia Călina și Fata cu toate darurile, de M. R. Carey. Fiecare a fost unică în felul ei și mi-a plăcut cum societatea distopică prinde contur treptat. Romanul Delirium este primul volum din trilogia cu același nume și am ales să o citesc în urma unei provocări de pe un grup de carte. Am început cartea fără să știu prea multe despre ea și am descoperit surprinsă că promite foarte mult. Stilul cărții este accesibil, am citit-o în 2 zile și chiar dacă are 441 de pagini, nu este cazul să vă speriați de dimensiunile sale. Este o carte plină de acțiune și mister care nu te lasă nicio secundă să te plictisești.

Tema cărții este fantastică și se referă la distrugerea celui mai pur sentiment de care omul este capabil și anume, iubirea. Titlul se referă presupusa boală a iubirii, la amor deliria nervosa, o denumire ce reflectă o afecțiune gravă care poate cauza în final moartea. Ideea de la baza cărții constă în faptul că pentru a nu contracta această boală, omul trebuie să fie operat la vârsta majoratului. Își pierde o parte din amintiri, din sentimente și practic ajunge ca o legumă fără emoții. Poveștile de dragoste sunt condamnate și poți să fii închis sau ucis pentru că ai nutrit gesturi afectuoase față de altcineva.

Personajele cărții sunt destul de numeroase, iar în centru îi avem pe Lena, Hana și Alex, trei tineri care vor trece pe parcursul romanului prin multe peripeții. Lena este personajul feminin principal al cărții și preferata  mea. Este curajoasă, are un suflet minunat și luptă pentru țelurile sale. Alex este și el simpatic, dar parcă nu a fost la fel de bine conturat ca Lena. Pe Hana, prietena din copilărie a Lenei, am simpatizat-o mai puțin, pentru că există un anume contrast între ele.

Conflictul cărții este bine la punct și cel mai mare regret al meu a fost finalul cărții, deoarece mă așteptam să mai conțină măcar câteva pagini! Mi-a plăcut cartea enorm, mi-au plăcut personajele și toată intriga construită în jurul sentimentului de iubire. Această idee mi se pare minunată și nu mă așteptam să fie atât de bine explorată de autoare. Așadar, dacă v-am convins că merită să citiți cartea, vă mai zic că este recomandată în special iubitorilor de fantasy și celor care adoră distopiile! În mod normal nu știu dacă aș fi citit cartea, dar provocarea de a o citi a venit la țanc. Vă aștept cu impresii și abia aștept să citesc al doilea volum al trilogiei, Pandemonium.

CITATE

Se spune că tratamentul îți conferă fericire, dar îmi dau seama acum că nu despre asta e vorba, că niciodată n-a fost vorba despre asta. Tot ce-ți oferă presupusa terapie „magică” este frica, frica de durere, frica de suferință, o frică exacerbată, ce te obligă să duci o existență oarbă, anostă și înspăimântătoare.

Nu privesc înapoi nici măcar o dată până ajung la poarta casei. Străzile sunt deja pustii și tăcute, iar noaptea se lasă deasupra noastră, ca o îmbrățișare caldă. Este momentul stingerii, care ne obligă să rămânem la adăpostul și siguranța locuințelor noastre.

Mai sunt doar nouăzeci și cinci de zile, apoi voi deveni imună la această boală cumplită. Am emoții, firește. Mă întreb dacă simți ceva în timpul operației. Abia aștept să scap. E greu să-ți păstrezi răbdarea. E greu să nu te lași copleșit de temeri câtă vreme nu ești vindecat, deși deliria nu m-a „atacat” încă.

Sunt totuși îngrijorată. Se spune că în trecut, mânați de dragoste, oamenii cădeau pradă nebuniei. Este o tragedie. Cartea tăcerii ne relatează însă poveștile celor care au murit din cauza iubirii pierdute sau a uneia pe care n-au găsit-o niciodată și asta mă înspăimântă cel mai tare.

Cel mai cumplit lucru dintre toate: dragostea ucide fie că i-ai căzut sau nu în mreje.