Dragă Edward – Ann Napolitano (recenzie)

Autor: Ann Napolitano

Naționalitate: americană

An apariție: 2020 ( la noi, la editura Litera – colecția Buzz Books)

Gen carte: ficțiune, young adult, literatura contemporană

Număr pagini:  384

Titlu original: Dear Edward

Nota goodreads: 4.13

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Într-o dimineață de vară, Edward Adler, un puști în vârstă de doisprezece ani, se îmbarcă la bordul unui avion care pleacă de pe Aeroportul din Newark cu destinația Los Angeles, împreună cu fratele său mai mare, cu părinții lor și alți 183 de pasageri. Printre aceștia se numără un afacerist de succes de pe Wall Street, o tânără care se confruntă cu o sarcină neașteptată, un soldat rănit în Afghanistan, un magnat, o femeie care fuge de soțul ei posesiv.

Dar avionul se prăbușește, iar Edward este singurul supraviețuitor. Povestea lui captează atenția întregii țări, dar băiatul se luptă să-și găsească locul în lume după pierderea tragică a familiei sale. I se pare că a rămas pentru totdeauna legat de avionul acela și de pasagerii din el. Apoi face o descoperire neașteptată, care-l va ajuta să obțină răspunsurile la câteva întrebări esențiale: Cum înveți să o iei de la capăt, după ce ai pierdut totul? Cum înveți să-ți recapeți încrederea? Cum găsești sensul vieții?

Dragă Edward este, în același timp, o poveste despre maturizare, un portret multidimensional al unor personaje de neuitat și o ilustrare a căilor prin care o inimă frântă poate învăța din nou să iubească.

PĂREREA MEA

Ann Napolitano este o autoare americană, iar romanul Dragă Edward a fost publicat întâia oară în ianuarie 2020 de Dial Press, devenind instant un bestseller New York Times. La noi, a apărut în același an, la editura Litera, în colecția Buzz Books ( o colecție în care am descoperit multe cărți bune) și face parte din categoria thriller, suspans și detectiv.

Are 384 de pagini și se citește destul de repede. Depinde cât de mult timp îi aloci și cât de repede te prinde. Subiectul este unul captivant (nu îl mai reiau, deoarece apare mai sus, la partea de descriere) și m-a emoționat. Nu până la lacrimi, cum au fost emoționați alți cititori, dar totuși. Ca teme, au fost abordate tema familiei, iubirea, supraviețuirea, destinul tragic, amintirile. Titlul este reprezentat de formula cu care începe o scrisoare și nu, nu este spoiler dacă vă spun că un element important al romanului sunt scrisorile. Cum anume, veți vedea dacă veți citi toată cartea.

 Cadrul acțiunii este SUA, în diferite locații (Los Angeles, spre exemplu). Personajele cărții sunt numeroase și trebuie să fii atent încă de la început la fiecare dintre ele ca să înțelegi care e treaba cu ele. În urma unui accident tragic de avion, Edward Adler, un puști de 12 ani, este singurul supraviețuitor. Este bine? Este rău? Bine, pentru că a supraviețuit. Pe de altă parte, rău, deoarece în accident și-a pierdut ambii părinți și fratele de 15 ani, pe Jordan. Și este rău, deoarece existența sa va fi mereu bântuită de această enormă pierdere.

După ce iese din spital, Eddie va locui cu unchiul John și mătușa Lacey, sora mamei sale, un cuplu care nu a reușit să facă un copil. Cei doi iau în serios rolul de părinți adoptivi, dar el nu se simte acasă și va găsi un refugiu în casa lui Shay, o fată de vârsta lui. Cei doi vor lega o prietenie frumoasă, cu suișuri și coborâșuri. Partea cea mai interesantă este abia după jumătatea cărții, când se întâmplă niște evenimente care fac din roman unul emoționant.

Cartea este formată din două planuri narative, unul fiind prezentul (de după accident) și unul este reprezentat de trecut (momentul de dinainte de accidentul aviatic). Iar saltul ăsta prezent-trecut mi s-a părut interesant. O întrebare care mi-a stat pe buze pe tot cuprinsul lecturii a fost: cum o iei de la capăt dacă te afli în situația lui Edward? Sincer, nu știu, deoarece este foarte greu să te gândești că ai putea fi pus în asemenea situație. Un asemenea șoc nu cred că poate fi depășit vreodată cu adevărat, iar durerea cel mult se mai estompează cu trecerea timpului. (mai mult…)