Autor: Eric Emmanuel Schmitt
Naționalitate: franceză
Titlu original: L’élixir d’amour
An apariție: 2014 (2015 la Editura Humanitas)
Gen carte: roman, ficțiune, dragoste
Număr pagini: 150
Nota mea: 4/5
PREZENTARE
Dragostea este oare un sentiment declanşat de un proces chimic, sau este pur şi simplu un miracol al spiritului, imposibil de explicat? Există o metodă infailibilă pentru a stârni pasiunea, un elixir precum cel care i-a unit odinioară pe Tristan şi Isolda? Sau cei care se îndrăgostesc ascultă doar de propria libertate? Foşti iubiţi, Adam şi Louise trăiesc la mii de kilometri depărtare unul de celălalt, el la Paris, ea în Montréal. Corespondând pe e-mail, cei doi îşi evocă trecutul comun, rănile încă neînchise, momentele de bucurie, dar şi noile relaţii. Ceea ce-i apropie însă a doua oară este prietenia, construită de comun acord şi însoţită de o provocare: ar putea să-şi reînvie dragostea tocmai vorbind despre dragoste? Eric-Emmanuel Schmitt, observator minuţios şi lucid al capriciilor inimii, reuşeşte să transpună în acest roman epistolar, cu fine şi surprinzătoare nuanţe, parcursul plin de capcane al unei legături amoroase tipice pentru vremurile noastre.
PĂREREA MEA
De acest autor am mai citit Oscar și tanti Roz și Cea mai frumoasă carte din lume, două cărți minunate care m-au impresionat. Dacă sunteți curioși, puteți citi recenzia pentru cea de a doua carte AICI. Am primit Elixirul dragostei de la librăria online Târgul Cărții.ro pentru recenzie și vreau să le mulțumesc! M-a atras încă de la început coperta colorată a cărții și titlul care promite o incursiune pe tărâmul fascinant al dragostei.
Dar pentru că multe cărți carte promit au și minusuri, cel pe care l-am descoperit eu este chiar structura cărții și numărul mic de pagini, romanul cuprinzând de fapt niște schimburi de emailuri destul de scurte. Mi-aș dori un fir epic mai complex și mult mai bine construit. Am citit cartea în câteva ore și deși, acțiunea pare la început puțin banală și eu aveam de gând să îi dau doar 4 steluțe, finalul m-a surprins.
Tema cărții este iubirea, iar titlul face referire la ideile unuia dintre personaje, care ar dori să descopere un elixir al dragostei. Personajele cărții sunt puține, îi întâlnim pe Adam și Louise (prin intermediul emailurilor lor) și pe Lily, deși cea din urmă este doar menționată. Personajele au un rol pasiv în cadrul romanului și nu avem o acțiune propriu-zisă. Cel mai interesant pentru mine a fost finalul, moment în care am descoperit că ceea ce am citit până atunci m-a îndepărtat destul de mult de acțiunea și nici nu mi-am dat seama că va fi un altfel de final.