Pădurenii – Thomas Hardy (recenzie)

descărcare

Autor: Thomas Hardy

Naționalitate: britanică

Titlu original: The Woodlanders

An apariție: 1887

Nota mea: 5/5

Număr pagini: 420

Gen carte: roman clasic britanic

Thomas Hardy a fost un scriitor clasic britanic, autor al romanelor Pădurenii, Tess odin D’Urberville, Jude Neștiutul, Primarul din Casterbridge, Doi ochi albaștri, Departe de lumea dezlănțuită, etc.

De Thomas Hardy am citit cam tot ce a scris acest autor, iar unele dintre romane le-am citit chiar de 2 ori. Îmi place literatura clasică britanică foarte mult, iar Thomas Hardy (alături de Jane Austen) este autorul meu preferat din această categorie.

Prima dată am citit Pădurenii în 2008, anul în care am început Facultatea de Litere și tot atunci m-am îndrăgostit de scrierile lui Thomas Hardy, dorind din tot sufletul să citesc tot mai mult din ceea ce a scris.

Stilul cărții este accesibil și acest roman m-a captivat foarte tare. Acum la recitirea cărții, îmi dau seama că mi se pare mult mai reușită decât atunci când am citit-o prima dată, având acum și posibilitatea de a observa mai multe detalii care prima dată mi-au scăpat.

Când am citit prima dată cartea nu aveam așteptări foarte mari, dar pe parcursul lecturii am observat cât de interesantă și minunată este această carte.

Titlul cărții face referire la locuitorii văii Blackmoor (Anglia), oameni simpli care duc o existență izolată și care rezistă cu stoicism încercărilor aprige ale vieții omenești. Practic, acești pădureni sunt prezentați în simplitatea existenței lor cotidiene și scriitorul realizează astfel un fel de cronică a îndeletnicirilor specifice lor. Descrierile existente în carte sunt foarte bine conturate și fac din acest roman o carte apropiată de sufletul omului simplu și nu numai.

Tema cărții este destinul uman care cunoaște suișuri și coborâșuri, bucurii și dezamăgiri, despărțiri și povești de dragoste neobișnuite.

Personajele cărții sunt numeroase, printre ele numărându-se Grace Melbury, tatăl acesteia, doctorul Fitzpiers, Giles Winterbone, Marty South, etc.

Grace Melbury și Marty South sunt prezentate cumva în opoziție: prima este o tânără frumoasă, bogată, cu educație aleasă care visează la o căsătorie reușită; cea de a doua este o tânără săracă, fără educație deosebită, dar muncitoare și cinstită. Mi-aș fi dorit să citesc mai mult despre Marty și să aflu mai multe detalii despre existența sa, iar accentul să nu fie pus atât de mult pe Grace și viața ei.

– Nu îi va lipsi iubirea. Dar pentru că am educat-o atât de bine – și vreme îndelungată – Grace este mai presus de nivelul fetelor de aici și ar însemna să o distrugi dând-o unui bărbat cu o poziție ca a lui.

Nu prea am înțeles ideile negustorului de cheresterea Melbury care dorea să își căsătorească fiica educată și bogată cu Giles, un tânăr sărac și onest. Întreaga carte cuprinde la un moment dat o întorsătură uriașă, deoarece viața multor personaje este dată peste cap foarte tare. Una dintre ideile ce mi-au rămas întipărite în minte este faptul că o alegere greșită ne poate distruge iremediabil viața, iar dacă ne punem pe plan secund sentimentele, putem avea foarte mult de pierdut. Pe de altă parte, doctorul Fitzpiers a fost pentru mine un personaj foarte antipatic pe care foarte mulți cititori și-ar dori să îl tragă la răspundere pentru faptele sale josnice.

Ca să lași o astfel de ființă să atingă poarta, măcar cu vârful mănușii, era pentru Ftzpiers aproape ca și cum ar fi lăsat-o să meargă spre nimicire.

Iubirea nu ar trebui să țină cont de avere, reguli sociale și prejudecăți, dar dacă avem în vedere că acest roman a apărut în secolul al XIX-lea, acestea erau pentru acele timpuri inevitabile și la ele acasă. Mi-a fost milă de Giles, l-am disprețuit puternic pe Fitzpiers și pe doamna de la conac, iar pe Grace am înțeles-o. Era doar o tânără naivă și fără experiență în ale vieții.

Cinste, bunătate, bărbăție, blândețe, devotament existau, după părerea ei, în formă pură, mai ales în sufletele oamenilor simpli; și iată un om care, încă din copilărie, dovedise astfel de sentimente față de ea.

Chiar mi-a plăcut această carte și dacă ar fi să o recomand cuiva, aș recomanda-o iubitorilor de literatură clasică și dacă sunteți cât de cât familiarizați cu stilul lui Thomas Hardy, aș zice să nu o ocoliți. S-ar putea să vă placă foarte mult. Vă aștept cu păreri și impresii despre carte.

Voi ce cărți ați citit de Thomas Hardy?

Departe de lumea dezlănțuită – Thomas Hardy (recenzie)

images

Autor: Thomas Hardy

Naționalitate: britanică

An apariție: 1874

Titlul original: Far from the madding crowd

Nota mea: 4/5

PREZENTARE

La jumătatea epocii victoriene, într-o perioadă de avânt a economiei liberale, când Anglia devenise prima putere industrială a lumii, Thomas Hardy reconstituie cu nostalgie, într-o cuprinzătoare frescă romanescă,climatul spiritual al Angliei patriarhale. În cuvintele unei remarcabile scriitoare ca Virginia Woolf, Departe de lumea dezlănțuită ne dezvăluie cealaltă latură a spiritului uman, partea întunecată, care se revelă în singurătate, iar nu cea luminată, care se arată în societate.

PĂREREA MEA

Thomas Hardy scrie al patrulea său mare roman într-o perioada de început a literaturii engleze, fără să conștientizeze măcar că peste ani, acest roman va fi citit de o întreagă lume. Cartea este văzută ca un joc al destinului, împletind în cuprinsul său mai multe destine umane. Pentru unele personaje, finalul cărții este unul fericit, pentru altele însă, oferă multe surprize dintre cele mai neplăcute.

 Am făcut cunoștință cu romanele lui Hardy prin facultate, când nu știam foarte multe despre literatura engleză. Puține dintre cărțile sale au rămas necitite de mine, iar acest roman, Departe de lumea dezlănțuită, mi-a plăcut atât de mult încât l-am recitit recent.

După 6 ani de la prima lectură, pot spune că am perceput altfel romanul; dacă inițial mi se păruse o poveste de dragoste oarecum siropoasă, acum am avut în fața ochilor doar imagini tragice ale destinelor lui Oak și ale Bathshebei. Tânăra femeie a alternat între iubire și alegeri greșite care i-au fost fatale, între indulgență și aspre remușcări. Ce mi-a plăcut mult la acest roman a fost finalul, era cel așteptat de mine și pe care mi-l doream încă de la început. De ce aș recomanda această carte? Pentru că are substanță și are un final fericit, dincolo de aparentul tragism al cărții.

CITATE

Tăcerea are uneori un dar deosebit, acela de a se înfățișa ca sufletul sentimentului ieșit din trupul său și rătăcind fără înveliș.

Unde nu există lege, nu există nici păcat și unde nu există ochi, nu există nici necuviință.

Dragostea poate fi o forță în slăbiciunea ei aparentă. Căsătoria preface o rătăcire a minții într-o putere a cărei tărie ar trebui să fie direct proporțională cu gradul de debilitate pe care o înlocuiește.

Unde nu există lege, nu există nici păcat și unde nu există ochi, nu există nici necuviință.

 

Primarul din Casterbridge – Thomas Hardy (recenzie)

Primarul_din_Casterbridge-Thomas_Hardy-Univers_23057-1024x768

Autor: Thomas Hardy

Naționalitate: engleză

Titlu original: The Mayor of Casterbridge

An apariție: 1886

Nota mea: 4/5

Titlul original al romanului este The Mayor of Casterbridge şi este o carte scrisă de Thomas Hardy, scriitorul meu englez preferat. Am citit majoritatea romanelor lui şi păcat că nu a scris mai multe, le-aş fi citit pe toate! Acţiunea se rezumă astfel: Michael Henchard este un negustor care soseşte la un târg din Casterbridge şi, beat fiind, îşi vinde soţia (Susan) şi fiica (Elizabeth-Jane) unui marinar pentru nişte bani.

După mai mulţi ani, acest bărbat ajunge primarul Casterbridge-ului. Era cunoscut ca un om rău, dur şi neînduplecat. Are remuşcări pentru fapta petrecută cu mulţi ani în urmă. Are o relaţie compromiţătoare cu Lucetta, o tânără din altă localitate. Susan, fosta sa soţie, se întoarce în Casterbridge să îl caute pe Henchard, îl găseşte şi cei doi decid să se recăsătorească. Numai că ceea ce nu ştia Henchard este că fata cu care a venit Susan ascunde un secret și nu este cine își închipuie el.

Primarul este un om câinos, cu suflet plin de zgârcenie, dar care în toată cruzimea sa, aduce un plus de farmec acestei cărți. După descoperirea că Elizabeth-Jane nu este fiica lui, relaţiile dintre el şi fiica lui se răcesc. Îşi priveşte presupusa fiică cu alţi ochi. Lucrurile nu se schimbă nici după ce Susan moare.

Mi-a plăcut acest roman pentru că personajele își deapănă povestea simplu, într-un mod clasic, iar scriitorul oferă o analiză amănunțită a stărilor lor sufletești.

În finalul romanului, neașteptat pentru Henchard, un alt personaj îşi face apariţia, iar Henchard sfârșește cum se poate mai rău, nu înainte de a pune nişte condiţii stranii: ca nimeni să nu îşi amintească de el, să nu fie îngropat în pământ sfânt şi să nu i se pună flori pe mormânt.Probabil că a conștientizat într-un final că nu are nicio șansă să vadă raiul.

Este un roman trist, însă o adevărată poveste de viaţă. Vi-l recomand cu multă căldură și vă recomand să citiți și alte romane scrise de Thomas Hardy.

Jude Neştiutul – Thomas Hardy (recenzie)

images

Autor: Thomas Hardy

Naționalitate: britanică

Titlu original: Jude the Obscure

An apariție: 1895

Nota mea: 5/5

Alte cărți: Departe de lumea dezlănțuită, Primarul din Casterbridge

Pentru cei care nu ştiu, Thomas Hardy este scriitorul meu preferat dintre clasicii literaturii engleze. I-am citit aproape toate romanele (mai exact, şapte). Îmi place cum scrie, pune suflet şi realizează nişte poveşti de viaţă foarte frumoase. Aşa că trebuia în cele din urmă să ajung şi la acest roman, extrem de controversat atunci când a apărut, mai târziu fiind şi interzis. Roman tragic, cam astfel s-ar descrie acest roman. Însă este o poveste deosebită care nu trebuie în niciun caz ignorată.

În centrul romanului se află Jude Fawley, un tânăr cu speranţe mari care doreşte să ajungă mare cărturar. Îşi face rost de cărţi, citeşte mult, învată latina şi greaca şi este un foarte bun autodidact. Destinul său ia o altă întorsătură atunci când o cunoaşte pe Arabella, o tânără care îl prinde în ghearele sale şi cu care se căsătoreşte. Căsătoria lor nu ţine mult, deoarece ea pleacă cu familia sa în Australia.

Consolat cu ideea că nu a fost făcut pentru a avea o familie şi o căsnicie reuşită, se întoarce cu gândul la familia sa, la rădăcinile sale. Îşi aminteşte că are o verişoară, Sue, şi se hotărăşte să o caute.Cei doi se îndrăgostesc unul de altul, trecând prin multe frământări şi probleme.Este un roman interesant, te ţine mereu cu sufletul la gură. Altceva ce mai pot spune? Citiţi-l cu încredere!