Și munții au ecou – Khaled Hosseini (recenzie)

Autor: Khaled Hosseini

Naționalitate: afgană

An apariție: 2012

Număr pagini: 417

Titlu original: And The Mountains Echoed

Nota mea: 4/5

Primită de la: librăria online Libmag

O puteți găsi AICI 

PREZENTARE

O poveste spusă de-a lungul mai multor generaţii care gravitează nu doar în jurul părinţilor şi copiilor, dar şi a fraţilor şi surorilor, a verilor şi a tuturor celor ce au grijă de ceilalţi, ŞI MUNŢII AU ECOU explorează nenumăratele feluri în care membrii familiei iubesc, jignesc, respectă, înşală, surprind şi se sacrifică unii pentru ceilalţi, atunci când contează cel mai mult. Urmărind diversele personaje şi ramificaţiile vieţilor acestora, alegerile şi iubirile fiecăruia, de-a lungul mai multor generaţii, peste tot în lume – de la Kabul la Paris, de la San Francisco până în Insula Tinos din Grecia – povestea se extinde gradual, devenind din ce în ce mai emoţionantă, mai complexă şi mai puternică cu fiecare pagină parcursă.

PĂREREA MEA

Este prima carte a lui Khaled Hosseini pe care eu o citesc, iar pe lista mea mai am Splendida cetate a celor o mie de sori și Vânătorii de zmeie. Am auzit că cea de față nu e chiar cea mai bună dintre ele, dar am zis totuși să o citesc și să văd ce impresie îmi face. Este o carte care începe foarte frumos, cu un basm, cu niște copii care sunt fascinați de poveștile tatălui, ca mai apoi totul să se schimbe. Deși începe minunat, apar apoi tot felul de situații care schimbă cursul cărții. Totul se complică, apar momente mai nefericite, personajele trec prin tot felul de schimbări. (mai mult…)

Grădinarul spaniol – A. J. Cronin (recenzie)

Autor: A. J. Cronin

Naționalitate: scoțiană

An apariție: 1950

Număr pagini: 281

Titlu original: The Spanish Gardener

Nota mea: 5/5

Primită de la: librăria online Libmag

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

O carte de „atmosferă“, calitate proprie romanelor lui Archibald Joseph Cronin, Grădinarul spaniol are în centru povestea fascinantă dintre un tată și copilul său, pe fondul deschiderii acestuia din urmă către lumea largă. Povestea lor se împletește cu episoadele enigmatice și palpitante din viața celor doi părinți, Harrington și Marion – dragoste, căsătorie, cariera, autorul oferind cititorilor un roman emoționant, apreciat la superlativ.

PĂREREA MEA

De acest autor am mai citit până acum un alt roman, Dincolo de acel loc, și este o carte pe care nu o voi uita prea curând. Țin minte însă că în liceu am mai citit o carte a sa, dar nu îi mai rețin numele și asta mă frustrează. Revenind la Grădinarul spaniol, mi-a întrecut toate așteptările. Nu mi s-a mai întâmplat de mult timp să citesc o carte într-o singură seară. Atât de mult mi-a plăcut, încât aș putea vorbi despre cartea asta la infinit. Cartea este plasată automat în topul celor mai bune cărți citite în 2018. Temele sunt relațiile de familie și prietenie, alături de rolul omului în societate. Titlul face referire la unul dintre personajele principale, un grădinar de 19 ani, Jose, care va juca un rol important în viața celorlalte personaje.

Personajele mi s-a părut foarte interesante și ele toate la un loc alcătuiesc o poveste frumoasă pe care nu ai regretat că ai citit-o. Printre personaje se numără Harrington, fiul său, Nicholas, Garcia, Jose, Magdalena, iar cel care mi-a plăcut cel mai mult este micuțul de 10, Nicholas, un personaj foarte simpatic și cu un suflet uriaș. Povestea cărții este una destul de complicată, dar în linii mari, aflați că e vorba despre puterea de a o lua de la capăt a unei familii formată dintr-un tată exigent și un fiu bolnăvicios. Relația dintre cei doi cunoaște urcușuri și coborâșuri, iar de multe ori am descoperit cât de mult îl poate influența pe un om altcineva. Și nu neapărat într-un mod pozitiv.

Nicholas descoperă ce este prietenia, iar Jose îl ajută să găsească noi forțe și să devină mai puternic și mai energic. Tatăl băiatul se află la limita dintre simpatie și antipatie, deoarece uneori dă dovadă de omenie și sensibilitate, dar de multe ori arată o personalitate dură și fapte exagerate. Nu este chiar o carte veselă, ci realistă, care te învață extrem de multe. Copilul Nicholas trăiește momente extrem de fericite alături de un nou prieten, dar cum viața nu e mereu dreaptă, în a doua jumătate a cărții, au loc niște răsturnări de situație.

Finalul cărții m-a lăsat paf și cumva, mi-aș fi dorit un alte fel de sfârșit. Povestea lui Nicholas poate fi povestea oricărui copil și dacă am învățat ceva pentru viitor, pentru atunci când voi avea copii, este că trebuie să îl lași pe copil să găsească mici bucurii chiar și în lucruri cu care tu poate nu ești de acord. Nu trebuie să intervină prejudecățile și trebuie să fim maleabili. Este un roman atât de frumos și spune atât de multe despre cum ar trebui să fim și cum nu, încât îmi este imposibil să îl descriu cum trebuie. Dacă nu l-ați citit, vă recomand să o faceți. Este remarcabil și te marchează puternic.

CITATE

În lumea în care se mișca și respira, normalitatea nu-și avea locul. Viața era o junglă agitată în care forțe nevăzute se zvârcoleau în noroaie negre.

Nu înțelegea semnificația acestei călduri din sufletul lui de copil, dar își dorea să se lase în voia acestei stări.