Filosoful grec Aristotel vorbea despre „ prietenia cu sinele ”. Cum ar fi dacă am înceta să ne mai întrebăm ” Cine sunt eu?” Egoul nostru este cel care își pune această întrebare. Cine este acest ”eu”? Tipul fără odihnă, cel care îî ajută mereu pe alții? Prietenia cu noi înșine este fundamentală.
Cel mai potrivit punct de pornire pentru conștientizarea propriei stări este de a fi tu însuți în propriul corp. Simțim emoții, durere, uneori ne simțim bine, alteori foarte rău. Prima lecție este să distingem aceste contraste, doar așa putem afla cum să trăim cu adevărat. Nu ar exista noțiunea de sănătate fără cea de boală. Atunci când ne ocupăm cu atenție de corpul nostru, simțim un sentiment plăcut. Corpul nostru nu este doar un mecanism care se poate repara cu medicamente.
De asemenea, există o nevoie de autorealizare. Dorim să ajungem cât mai sus, să accedem spre culmi cât mai înalte. Trebuie să avem o iubire pentru sine, dar și pentru celălalt. Suntem bogați cu adevărat în interior doar atunci când suntem înclinați spre ceilalți și preocupați de aceștia. Iar această bogăție nu se găsește în singurătate. În niciun caz.
Pentru a ne menține buna dispoziție, trebuie să frecventăm școala umorului. Adică să râdem mai mult. Medicii au ajuns la concluzia că râsul vindecă răceala, îmbunătățește sistemul imunitar și sporește creativitatea. De asemenea, este important să ne găsim un partener cu simțul umorului. Alături de o persoană cu simțul umorului ne vom simți mai relaxați și vom duce o viață mult mai sănătoasă. Râsul cu poftă este semn de încredere și intimitate. Să evităm umorul negativ.
Cel mai sănătos râs este atunci când râdem de noi înșine. Putem face oricând observații glumețe la adresa noastră în prezența apropiaților. Însă să nu uităm că există o limită atunci când observațiile glumețe se referă la altă persoană, trebuie să avem grijă să nu jignim.
Lasă un răspuns